„Stat şi religii în România – o relaţie transparentă?”
Notă introductivă
Raportul „Stat şi religii în România-o relaţie transparentă?” a fost elaborat de
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki în
cadrul proiectului „Către transparenţă în implicarea statutlui în probleme religioase”,
cu sprijinului Ambasadei Elveţiei la Bucureşti.
Prin intermediul acestui raport, APADOR-CH a dorit a aduce la cunoştiinţa
publicului maniera cum interacţionează instituţiile publice româneşti şi minorităţile
religioase recunoscute de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, mai ales pe fundalul unei sensibilităţi scăzute a autorităţilor
publice centrale şi locale în legătură cu aspecte ale libertăţii de religie şi conştiinţă
privind minorităţile religioase.
În România ultimilor ani, persoane sau entităţi care nu aparţin majorităţii ortodoxe
au acuzat tratamente discriminatorii în diverse domenii cum ar fi accesul pe piaţa
muncii, serviciile religioase cum ar fi înmormântările, învăţământul religios în
şcolile publice etc.
Pe de altă parte, cultele religioase recunoscute oficial au beneficiat de diverse forme de sprijin din partea statului (scutiri de la plata unor impozite, fonduri
nerambursabile pentru construirea/renovarea de lăcaşuri de cult, sprijin pentru
salarizarea personalului, parteneriate cu autorităţi publice).
Cu toate că acest sprijin se realizează prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat sau de la bugete locale, deci din banii contribuabililor, publicul din România nu are acces la informaţii privind criteriile în baza cărora statul sprijină sub diverse forme activităţile comunităţilor religioase sau la ce nivel se ridică suportul acordat fiecărei grupări religioase.
În plus, la sfârşitul anului 2006 a fost adoptată o nouă lege privind libertatea
religioasă ale cărei prevederi au fost aspru criticate fiind considerate restrictive. La mai bine de un an de la adoptare, nici publicul, nici organizaţiile guvernamentale nu au acces facil la infomaţii despre impactul pe care adoptarea noii legi l-a avut asupra cultelor, asociaţiilor, grupărilor religioase.
În consecinţă. APADOR-CH şi-a propus să realizeze, din perspectiva minorităţilor
religioase din România, o cercetare atât asupra modului în care este acordat sprijinul din partea statului, cât şi asupra impactului pe care noua lege a cultelor a avut-o în practică. Raportul descrie practicile actuale ale autorităţilor publice centrale şi locale
CUPRINS
Notă introductivă ___________________________________________________ 3
1. Metodologia cercetării _____________________________________________ 5
2. O privire comparativă: relaţia stat-biserică în lume _______________________ 7
2.1. Organizarea vieţii religioase în ţările europene ______________________ 7
2.2. Finanţarea religiilor în statele europene ____________________________ 9
3. Cadrul legal al libertăţii religioase în România _________________________ 12
3.1. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
______________________________________________________________ 12
4. Structura confesională în România conform recensământului populaţiei din anul
2002 ____________________________________________________________ 16
5. Finanţarea cultelor religioase în România _____________________________ 17
5.1. Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul clerical şi
neclerical aparţinând cultelor religioase recunoscute din România__________ 17
5.1.1. Salariile personalui clerical_________________________________ 17
5.1.2. Salariile personalului neclerical _____________________________ 21
5.1.3. Poziţia cultelor faţă de salarizarea de la bugetul de stat a personalului
clerical şi neclerical ___________________________________________ 25
5.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse provenind din
bugetele autorităţilor publice_______________________________________ 28
5.2.1. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale
instituţiilor centrale____________________________________________ 28
5.2.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale
autorităţilor publice locale.______________________________________ 31
5.3. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale şi sociale în
străinătate a cultelor recunoscute în România. _________________________ 33
5.4. Alocarea de fonduri pentru activităţi religioase prin Legile bugetului de stat
pe anii 2007 şi 2008 _____________________________________________ 34
5.5. Obiectivele asumate de Guvernul României referitor la politica în domeniul
cultelor prin Programul de guvernare 2005-2008 şi raportul asupra îndeplinirii
prevederilor programului de guvernare la doi ani şi jumătate de mandat _____ 36
6. Asociaţiile religioase _____________________________________________ 39
6.1. Dobândirea statutului de asociaţie religioasă – aspecte procedurale _____ 39
6.2. Sprijinul acordat de stat asociaţiilor religioase______________________ 43
7. Domenii sensibile în ceea ce priveşte viaţa comunităţilor religioase_________ 44
7.1. Cimitirele __________________________________________________ 45
7.2. Asistenţa religioasă în penitenciare ______________________________ 47
7. 3. Învăţământul religios preuniversitar _____________________________ 48
7.4. Asistenţa religioasă în spitale ___________________________________ 50
7.5. Asistenţa religioasă a militarilor_________________________________ 51
8. Transparenţa instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase ___ 52
8.1 Transparenţa instituţiilor centrale ale statului cu privire la problemele
religioase – Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte _ 52
8.2. Transparenţa autorităţilor publice locale – bune şi rele practici_________ 55
9. Cazuri în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat
discriminarea pe criteriul religios în cursul anului 2007 ____________________ 59
10. Concluzii şi recomandări _________________________________________ 63
ANEXA 1 – Lege nr. 489/2006 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă
şi regimul general al cultelor _________________________________________ 67
ANEXA 2 – Lista Hotărârilor de Guvern din cursul anului 2007 care au avut ca
obiect sprijinirea cultelor ____________________________________________ 79
ANEXA 3 – Răspuns Consiliul Judeţean Constanţa _______________________ 81
ANEXA 4 – Răspuns Consiliul Judeţean Sălaj ___________________________ 82
1. Metodologia cercetării
Colectarea datelor utilizate la întocmirea raportului de faţă s-a realizat în principal
prin trei metode: accesarea unor documente publice, adresarea de cereri de
informaţii autorităţilor publice în baza Legii nr. 544/20011
privind liberul acces la
informaţiile de interes public şi discuţii cu reprezentanţi ai cultelor religoase şi ai
asociaţiilor care tind a dobândi un statut recunoscut prin Legea nr. 489/20062
privind
libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Totodată, s-au avut în vedere, pentru o perspectivă comparativă, prevederile legilor
speciale referitoare la interacţiunea stat-biserici din ţări europene, cât şi practici ale
acestor state în legătură cu finanţarea denominaţiunilor religioase recunoscute.
Printre documentele publice consultate în lucrarea de faţă enumerăm: legislaţia în
vigoare în domeniul libertăţii religioase, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, hotărârile din anul 2007 ale Guvernului României care au ca obiect cultele
religioase, Legea Bugetului de Stat pe anul 2007 şi Legea Bugetului de Stat pe anul
2008, Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 2002.
Pe tot parcursul cercetării au fost monitorizate paginile de internet ale Secretariatului
de Stat pentru Culte, Ministerului Justiţiei şi cel al Guvernului. Au fost accesate prin
intermediul internetului bugetele consiliilor judeţene în măsura în care acestea au
fost disponibile.
Cereri de informaţii în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public au fost adresate următoarelor instituţii centrale:
Guvernului României, Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului Justiţiei,
Ministerului Apărării, Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Consiliului
Naţional pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, au fost trimise cereri de
informaţii celor 41 de consilii judeţene şi Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
Dintre cele 17 culte religioase minoritare recunoscute de stat prin Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor au fost purtate
discuţii cu 15 dintre acestea după cum urmează (ordinea şi titulatura completă a
cultelor sunt cele din anexa la Legea nr. 489/2006):
1
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001
2
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 11 din 08 ianuarie 2007.
1. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
3. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
4. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
5. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
6. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
7. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
9. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
10. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA
BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
11. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ
DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN
ROMÂNIA
13. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
14. CULTUL MUSULMAN
15. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
În sectorul grupărilor religioase care tind să dobândească statutul de asociaţie
religioasă (eventual de cult religios) am purtat discuţii reprezentanţi ai următoarelor asociaţii:
1. SOCIETATEA CREŞTINILOR NOUAPOSTOLICI – ROMÂNIA
(S.C.N.A.R.)
2. ASOCIAŢIA „ADUNĂRILE LUI DUMNEZEU DIN ROMÂNIA”
3. COMUNITATEA BAHA’I
4. BISERICA MORMONĂ – BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINTILOR
DIN ZILELE DIN URMĂ.
2. O privire comparativă: relaţia stat-biserică în lume
În lumea contemporană, relaţia stat-biserică îmbracă forme diferite, în funcţie de
tradiţiile specifice fiecărei ţări.
Constituţia Statelor Unite ale Americii conţine prevederi explicite care interzic
Congresului elaborarea de legi menite fie a oficializa o religie, fie a declara prohibită
practicarea liberă a unei religii.
3
Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea privitoare la
interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se respectă
tratatele şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al tratatului constituţional al
Uniunii Europene prevede că aceasta respectă şi nu prejudiciază statutul de care
beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în
virtutea dreptului naţional.
4
Pe lângă prevederi constituţionale ce au în vedere libertatea religiei sau
recunoaşterea în anumite ţări, prin legea fundamentală, a unei biserici de stat
(Malta), majoritatea ţărilor care aparţin Uniunii Europene practică recunoaşterea
prin legi speciale a denominaţiunilor religioase.
2.1. Organizarea vieţii religioase în ţările europene
Din punct de vedere juridic, nu există o definiţie standard a bisericii. Astfel,
bisericile pot fi: persoane juridice de drept public (Austria, Germania, Italia),
persoane juridice de drept privat (Estonia, Franţa, în Anglia toate cultele mai puţin
Biserica Anglicană) sau entităţi legale sui generis.
“Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise
thereof (…)”, First Amendment of the Bill of Rights to the United States Constitution,
http://www.acrl.org/ala/oif/firstamendment/firstamendment.htm.
“The Union respects and does not prejudice the status under national law of churches and religious
associations or communities in the member States”, în Official Journal C 310 of 16 December 2004,
Treaty establishing a Constitution for Europe, p.26.
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=OJ:C:2004:310:0011:0040:EN:PDF
Totodată, există mai multe categorii juridice pentru organizarea vieţii religioase:
grup religios, asociaţie, asociaţie culturală sau religioasă, cult recunoscut, cult parte a unui acord cu statul (concordat).
Dintr-o perspectivă a drepturilor omului, un astfel de sistem de categorizare este
criticabil, întrucât ierarhizarea de către stat duce la discriminare. Se creează situaţia
în care comunităţilor religioase şi indivizilor le sunt refuzate drepturi individuale şi
colective în baza unei clasificări şi a unor criterii impuse de stat.
De exemplu,
criteriile de dobîndire a statutului de asociaţie religioasă variază de la necesitatea
existenţei a 20 de membri fondatori în Grecia la 300 de membri fondatori în Cehia.
Legea cultelor din Austria adoptată în 1998 prevede că, pentru ca un cult să fie
recunoscut de stat trebuie să dovedească 20 de ani de existenţă ca şi comunitate
religioasă şi să fie înregistrat de cel puţin 10 ani cu statutul de comunitate
confesională. Fără aceste condiţii îndeplinite, un cult reprezină o simplă asociaţie.
Totodată, cultul care cere recunoaşterea trebuie să reprezinte 2% din populaţia ţării.
În Germania comunităţile religioase pot fi recunoscute drept persoane juridice de
drept public, dacă fac dovada faptului că deţin un număr important de persoane,
vechime pe teritoriul ţării şi un patrimoniu considerabil. Numărul de persoane
necesar pentru ca comunitatea religioasă să primească drepturile unei organizaţii
religioase este lăsat la aprecierea unor autorităţi ale statului, fiecărei comunităţi
fiindu-i aplicate criterii de judecată diferite.
Italia face o distincţie între religiile recunoscute de stat care pot încheia acorduri
specifice (concordate) cu acesta şi simplele comunităţi religioase, persoane juridice
de drept privat. În baza concordatelor, şase culte beneficiază de facilităţi fiscale, dar
în acelaşi timp statul exercită un control în ceea ce priveşte activităţile lor.
În Spania, asociaţiile religioase sunt înscrise în registrul confesiunilor, dar ele rămân
simple asociaţii. În cazul în care asociaţia se remarcă prin merite deosebite, poate
spera la un acord cu Statul spaniol, care să îi confere un statut special.
Slovacia deţine o lege privind înregistrarea cultelor religioase care prevede un
număr minim de 20.000 de credincioşi dintr-o populaţie de cca. 5 milioane locuitori
(aproximativ 0,4%). Există două tipuri de comunităţi religioase: cele înregistrate la
guvern şi simple asociaţii civice.
Political Regulation of the Religious Sphere in the EU Member States: Good and Bad Practices. A
Human Rights Perspective,
http://www.willyfautre.org/conferences/2006/20060519kiev.pdf.
Cu excepţia a şase culte care au avantaje fiscale, în Belgia toate celelalte confesiuni
se organizează pe principiul asociaţiilor fără scop lucrativ, nefiind necesară o
procedură specială privind numărul de persoane sau vechimea pe teritoriul ţării. Cu
toate acestea, în cadrul procedurilor administrative de recunoaştere a unui nou cult
acesta trebuie să facă dovada existenţei unui număr de 10.000 credincioşi (0,1% din
populaţia ţării).Trebuie menţionat faptul că Belgia sprijină alături de cele şase culte
şi umanismul secular.
În Portugalia, pentru a fi recunoscută de stat, o comunitate religioasă trebuie să fi
existat de 30 de ani pe teritoriul ţării sau de 60 de ani în afara ţării. Criteriul
existenţei îndelungate pe teritoriul naţional în vederea acordării unor drepturi se
regăseşte şi în legislaţia altor ţări: în Ungaria, pentru a deveni comunitate religioasă,
trebuie să fi existat de 30 de ani, iar în Lituania de 25 de ani.
Totodată, există şi sisteme în care biserica este separată de stat (Franţa) şi unde nu
există recunoaştere formală a comunităţilor religioase.
2.2. Finanţarea religiilor în statele europene
În ceea ce priveşte finanţarea, statele europene sprijină în moduri diferite bisericile şi
organizaţiile religioase.
În general, există ori sprijin direct din partea statului (de exemplu: Danemarca,
Irlanda şi Norvegia) ori sprijin indirect, prin colectarea de către stat a contribuţiile
enoriaşilor (o „taxă de enoriaş”) care sunt alocate ulterior fiecărei biserici (de
exemplu: Finlanda, Germania şi Suedia). În acest sens, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că finanţarea unor activitaţi ale cultelor religioase, de la
buget, nu constituie o violare a libertaţii de conştiinţă a contribuabililor.
În plus,
bisericile din majoritatea statelor europene sunt scutite de la plata multor taxe,
inclusiv cele pe proprietăţile imobiliare.
În sistemul de strictă separaţie a statului de biserică, cum este cazul Franţei (dar şi
al Irlandei şi Olandei), statul nu alocă subvenţii niciunei entităţi religioase şi nu
plăteşte salarii clerului. În acest sens sunt, de exemplu, prevederile articolului 2 din
Legea privitoare la separarea bisericii de stat, adoptată în Franţa în 1905, în vigoare
Darby c. Suediei, cererea cu nr. 11581/85, hotărârea din 23 octombrie 1990,
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=darby&sessio
nid=6190136&skin=hudoc-en .
până astăzi:“La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte
(..)”7.
Cu toate acestea, studii 8 care au dorit a aduce la cunoştiinţa publicului în ce măsură
Franţa respectă principiul secularismului aşa cum este prevăzut de lege, au relevat că
în realitate statul subvenţionează în mod substanţial Biserica Romano-Catolică.
Concluziile studiului conduc către ideea că şcolile private catolice au fost finanţate
cu aproximativ 9.2 milioane de euro din fondurile publice (de către stat,
municipalităţi, autorităţi regionale şi locale). Această practică este considerată a fi
discriminatorie în raport cu finanţele primite de şcolile publice, venind în
contradicţie cu principiile secularismului enunţate de legea din 1905.
Mai mult, se pare că statul acordă scutiri de taxe diverselor religii şi finanţează
sistemul de sănătate a preoţilor.Totodată, autorităţile locale finanţează cheltuielile de
cazare a 16.000 de preoţi romano-catolici. Suma se ridică la 54 milioane euro anual.
La polul opus reglementărilor legale din Franţa se află Belgia unde salariul clerului
aparţinând cultelor recunoscute este plătit în întregime din bugetul de stat (articolul
181 din Constituţie).
În mod paradoxal, în Malta, deşi Biserica Catolică este recunoscută biserică de stat
prin constituţie, aceasta nu beneficiază de scutiri de taxe.
De obicei, în ţările în care există religii de stat, aşa cum este cazul Greciei (Biserica
Ortodoxă) şi Portugaliei (Biserica Catolică), cetăţenii contribuie la finanţarea
cultului dominant prin intermediul sistemului de colectare a taxelor. Acest lucru se
întâmplă fără acordul prealabil al acestora. Plătitorii de taxe aparţinând altor sisteme
religioase sunt în acest caz dezavantajaţi, întrucât ei nu pot fi exoneraţi de taxă şi
nici nu o pot direcţiona către religia de care aparţin.
Statul austriac şi respectiv german oferă posibilitatea bisericilor recunoscute să
impună o „taxă de enoriaş”. În cazul în care membrul unei comunităţi religioase
recunoscute nu plăteşte această taxă, el poate fi dat în judecată de către biserica de
care aparţine. Pentru a evita plata taxei, un număr semnificativ de enoriaşi au
renunţat formal la religia de care aparţineau.
Loi du 9 décembre 1905 relative à la séparation des Églises et de l’État, Article 2.
http://www.laboucherie.com/pdf/eglise.pdf
8 Appeal of the French Estates General for Secularism, http://www.iheu.org/node/2475 .
9 Idem 3, p.8.
3. Cadrul legal al libertăţii religioase în România
Priorităţile programului de guvernare pe perioada 2004-2008 în ceea ce priveşte
politica în domeniul cultelor au avut în vedere creşterea rolului social al acestora,
aplicarea principiilor şi legislaţiei internaţionale privind respectarea drepturilor şi
libertăţilor religioase şi adoptarea legislaţiei naţionale privind dezvoltarea vieţii religioase.
Ultimul deziderat s-a concretizat prin adoptarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor. În completarea acesteia, în luna mai a anului 2007 a fost adoptat Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2274/200711
privind aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor
religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către
asociaţiile existente. Tot în anul 2007 a fost adoptată Legea nr. 239/200712
privind
reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor
de cult, menit să sporească rolul social al acestora.
3.1. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
reprezintă a treia lege a cultelor din România, urmând celor din anii 1928 şi 1948.
După 1989 relaţia dintre statul român şi confesiunile religioase a continuat să fie
reglementată de Decretul nr.177/194813
pentru regimul general al cultelor religioase,
prin intermediul căruia statul îşi menţinea controlul asupra sferei religioase.
Noua lege a cultelor a fost promulgată pe 27 decembrie 2006, după ce fusese
anterior votată de Parlament cu o majoritate de 220 voturi. Adoptarea ei a avut loc
după doi ani de dezbateri publice, în contextul integrării României în Uniunea
Europeană şi a necesităţii creării unui cadru legal specific acestui domeniu.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
reglementează o serie de principii definite în convenţiile internaţionale privind
10
http://www.guv.ro/obiective/afis-docdiverse-pg.php?iddoc=266.
11
Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 362 din 28 mai 2007.
12
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 1 august 2007
13
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 178 din 04 august 1948
drepturile omului la care România este parte semnatară.14
. Astfel, este garantată libertatea religioasă la nivel individual şi colectiv, instituindu-se cadrul necesar afirmării acesteia.
Legea afirmă neutralitatea statului român în raport cu toate cele 18 culte religioase
recunoscute, oferind garanţii în ceea ce priveşte autonomia lor faţă de stat. Prin lege
se recunoaşte rolul cultelor religioase ca parteneri sociali ai statului şi ca furnizori
de servicii sociale.
Totodată, legea garantează egalitatea cultelor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Statul român şi-a rezervat dreptul, în contextul pluralismului european, la o opţiune
legislativă care să ţină seama de specificul istoric şi social al României. Astfel, dacă
există standarde internaţionale cu privire la exercitarea colectivă a libertăţii
religioase
15
, nu există niciun standard internaţional cu privire la formele alese la
nivel naţional în cadrul căreia se exercită libertatea religioasă.
Legea garantează dreptul de asociere în materie religioasă. Sunt protejate: grupările
religioase ca formă de organizare fără personalitate juridică, asociaţiile religioase
definite ca persoane juridice de drept privat şi cultele recunoscute, definite ca fiind
de utilitate publică. Fiecăruia dintre cele două regimuri juridice îi revin drepturi şi
obligaţii specifice, diferenţa constând în utilitatea publică pe care statul o recunoaşte
cultelor faţă de alte grupări religioase.
Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre de guvern, la
propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care
îndeplinesc criterii de durabilitate, stabilitate şi interes public. Criteriile au în vedere
ca asociaţiile religioase să fie constituite legal şi să funcţioneze pe teritoriul
României de cel puţin 12 ani şi ca membrii cetăţeni români să reprezinte 0,1% din
populaţia României conform ultimului recensământ.
Pentru a dobândi statut juridic asociaţia religioasă trebuie să fie alcătuită din cel
puţin 300 de persoane (0,000014% din populaţia României). Procedura de dobândire
a acestui statut constă în înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase instituită la
grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde îşi are sediul. Cererea de
14
Potrivit informaţiilor prezente pe site-ul Secretariatului de Stat pentru Culte (www.culte.ro) , în
elaborarea legii s-au avut în vedere cu precădere prevederile articolelor 9, 10,11 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, art. 18, 19, 20 şi 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
articolul 13 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, articolul 18 din
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, Declaraţia Adunării Generale ONU privind
eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare.
15
Articolul 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, articolul 9 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului. înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase trebuie să fie însoţită de actul
constitutiv, conţinând denumirea asociaţiei religioase, datele de identificare şi
semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, statutul asociaţiei religioase,
actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, avizul consultativ al
Ministerului Culturii şi Cultelor şi dovada privind disponibilitatea denumirii,
eliberată de Ministerul Justiţiei.
Potrivit legii, asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului
fiscal. Însă în conformitate cu Legea nr. 571/ 200316
privind Codul fiscal, facilităţile
fiscale sunt acordate numai cultelor recunoscute, nu şi asociaţiilor religioase.
În plus faţă de facilităţile fiscale, statutul de utilitate publică a cultelor implică şi un
regim de finanţare al acestora de către stat. Astfel, statul sprijină financiar, la cerere,
în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu „nevoile reale” de
subzistenţă, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor.
Deasemenea, statul sprijină în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al
unităţilor de cult cu venituri reduse. Mai mult, textul legii conduce la ideea că statul
român va promova o politică de sprijinire a cetăţenilor care vor să susţină financiar
un cult, prin deduceri la venitul impozabil. Cultele recunoscute mai pot beneficia, la
cerere, de sprijin material din partea statului, pentru reparaţii şi construcţii noi, în
raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recesământ, şi cu nevoile reale.
O problemă importantă reglementată de lege este ceea privitoare la cimitire. Astfel,
în localităţile în care nu există cimitire publice şi unde nu există cimitir propriu unui
cult, persoanele decedate care aparţin cultelor respective pot fi înhumate porivit
ritului propriu, în cimitrele existente în funcţiune. Aceste prevederi nu se aplică
cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman. Revine autorităţile locale
obligaţia de a înfiinţa cimitire publice comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate,
accesibile oricărei persoane, indiferent de convingerile religioase.
De asemenea, legea conţine prevederi privind învăţământul religios public, privat şi
confesional.Se reglementează predarea religiei în învăţămâtul de stat şi particular,
creându-se garanţii pentru autonomia cultelor referitoare la această chestiune. Astfel,
personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului
pe care îl reprezintă. În ceea ce priveşte planul învăţământul teologic preuniversitar
şi programele pentru predarea religiei acestea sunt elaborate de culte, avizate de
Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului. Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de
învăţământ confesional, autonome din punct de vedere organizatoric şi funcţional,
16
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23 decembrie 2003
statul român angajându-se să sprijine financiar acest tip de învăţământ. Fiecare cult
este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru
instituţiile de învăţământ proprii.
Noua lege a cultelor instituie un principiu important: limitarea puterii statului de a
legifera discreţionar în domeniul religios. Orice modificare sau completare a legii
cultelor poate fi făcută doar cu consultarea prealabilă a cultelor religioase.
Prin adoptarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor, România a adoptat modelul cooperării între stat şi culte. Statul român
recunoaşte religia ca parte a vieţii publice. Prin lege, acesta doreşte teoretic să
promoveze principiul enunţat de articolul 29 aliniatul 5 al Constituţiei, conform
căruia „cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul
acestuia”.
4. Structura confesională în România conform recensământului populaţiei din
anul 2002
Ultimul recensământ
17
al populaţiei în ţara noastră a fost efectuat în anul 2002 de
către Institutul Naţional de Statistică. Datele privind structura confesională a
populaţiei au fost colectate luând în considerare următoarea definiţie a religiei:
„religia reprezintă credinţa sau opţiunea religioasă ori spirituală, înregistrată
conform declaraţiei fiecărei persoane, indiferent dacă această credinţă se manifestă
sau nu prin aderarea la o comuniune organizată pe bază de dogme religioase sau
spirituale specifice”.
La recensământul din 2002, 99,8% din populaţia ţării şi-au declarat apartenenţa la o
religie (confesiune), 0,1% s-au declarat atei sau fără religie iar restul de 0,1% din
populaţie nu au dorit să-şi declare apartenţa religioasă.
Conform datelor recoltate în 2002, în distribuţia populaţiei după religie/confesiune
religioase, populaţia de religie ortodoxă era predominantă (86,8%, pondere similară
cu cea din 1992). Romano-catolicii reprezentau 4,7% din total (în scădere cu 0,4%
faţă de anul 1992), reformaţii – 3,2% (mai puţini cu 0,3 puncte procentuale) iar
penticostalii 1,5% (în creştere cu 0,5 puncte procentuale faţă de recensământul
precedent).
Ponderile celorlalte confesiuni religioase se situau, în anul 2002, sub pragul de 1%.
Aceste ponderi variau între 0,9% pentru religia greco-catolică, 0,3% pentru
unitarieni şi musulmani, ajungând sub 0,1% pentru religia mozaică sau evanghelică
de confesiune augustană.
17
Datele recensământului sunt disponibile pe site-ul Institutului Naţional de Statistică – www.insse.ro
5. Finanţarea cultelor religioase în România
5.1. Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul clerical şi
neclerical aparţinând cultelor religioase recunoscute din România
Un obiectiv al Guvernului României pe perioada 2005-2008 în ceea ce priveşte
politica în domeniul cultelor constă în perfecţionarea legislaţiei privitoare la
salarizarea integrală, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al
Bisericii
18
.
Contribuţia statului la salarizarea personalului de cult pe anul 2007 a fost stabilită
iniţial la 157.938 mii lei.
19
În urma rectificărilor bugetare, contribuţia statului la
salarizarea personalului de cult în anul 2007 a fost de 152.138 mii lei.
20
Pentru anul
2008, statul a alocat suma de 168.123 mii lei pentru salarizarea personalului de
cult.
21
5.1.1. Salariile personalui clerical
Potrivit prevederilor Legii nr. 142/199922
privind sprijinul statului pentru salarizarea
clerului, numărul posturilor personalului clerical pentru care statul sprijină
salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat, pentru fiecare cult religios,
se aprobă anual de Secretariatul de Stat pentru Culte, pe baza propunerilor
conducerii cultelor religioase recunoscute, ţinând-se seama de numărul de adepţi ai
fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop.
APADOR-CH a adresat Ministerului Culturii şi Cultelor o cerere în baza Legii
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând să i se
comunice în scris numărul de posturi salarizate pentru personalul clerical din
România, defalcat pentru fiecare unitate de cult religios.
18
Programul de guvernare, Capitolul 23-Politica în domeniul cultelor, http://www.gov.ro/obiective/afis-
docdiverse-pg.php?iddoc=267
19
suma este menţionată în Titlul IX “Alte cheltuieli” din Anexa nr. 2 a Legii nr. 486/2006 a bugetului
de stat pe anul 2007.
20
Ordonanţă de urgentă nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007, publicată în
Monitorul Oficial , partea I nr. 795 din 22 noiembrie 2007.
21
suma este menţionată în Titlul IX “Alte cheltuieli” din Anexa nr. 2 a Legii nr. 388/2007 a bugetului
de stat pe anul 2008.
22
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 361 din 29 iulie 1999 şi actualizată la data de 1 ianuarie
2004.
Ministerului Culturii şi Cultelor nu a răspuns solicitării de informaţii a APADOR-
CH în termenul prevăzut de lege, iar în cele din urmă, după îndelungi insistenţe
telefonice, a furnizat un răspuns parţial: au fost oferite informaţii cerute doar despre
patru culte, restul de 14 culte oficial recunoscute fiind tratate la categoria „altele”.
Astfel, potrivit Ministerului Culturii şu Cultelor, numărul de posturi pentru
personalul clerical în România se împarte astfel: Cultul Ortodox – 13.522 posturi,
Cultul Romano Catolic – 755 posturi, Cultul Greco-Catolic – 524 posturi, Cultul
Reformat – 779 posturi şi alte culte – 674 posturi.
Distribuţia procentuală a numărului de posturi pentru personalul clerical după cultele
recunoscute, aşa cum reiese din informaţiile furnizate de Ministerul Culturii şi
Cultelor este prezentată în tabelul de mai jos.
Cult , Număr posturi
Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 13.522 83,19%
2. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 779 4,79%
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 755 4,64%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 524 3,22%
5. ALTE CULTE 674 4,14%
6. TOTAL 16.254 100,00%
Indiferent de numărul de posturi pentru personalul clerical aprobate fiecărui cult
recunoscut, sistemul de salarizare este acelaşi. Se acordă salariu din bugetul de stat
personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în ţară, după cum urmează:
personalului din conducerea cultelor religioase, încadrat pe funcţii de demnitate
publică, personalului cultelor religioase altul decât cel asimilat funcţiilor de
demnitate publică şi personalului clerical angajat în unităţile care aparţin cultelor
recunoscute.
Legea stabileşte ierarhii, atât în cadrul categoriei personalului cultelor religioase,
încadrat pe funcţii de demnitate publică, cât şi în cadrul categoriei personalului
cultelor, altul decât cel asimilat funcţiilor de demnitate publică. În funcţie de poziţia
în ierarhie, indemnizaţia lunară este mai mare sau mai mică.
În prima categorie de personal, pe locul I în ierarhie se află funcţia de patriarh, pe
locul doi cea de mitropolit, pe locul trei cele de arhiepiscop, şef rabin, muftiu,
episcop-şef de cult, pe locul patru funcţiile de episcop, preşedinte uniune, prim- delegat, episcop vicar patriarhal, iar pe locul cinci cele de episcop vicar, episcop
coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar.
Ierarhia personalului clerical încadrat pe funcţii de demnitate publică
Poziţia în ierarhie
Funcţia
1. patriarh
2. mitropolit
3. arhiepiscop, şef rabin, muftiu, episcop-şef de cult
4. episcop, preşedinte uniune, prim-delegat, episcop vicar patriarhal
5. episcop vicar, episcop coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar
În categoria personalului cultelor religioase altul decât cel asimilat funcţiilor de
demnitate publică, pe locul I se află funcţiile de vicepreşedinte uniune, delegat, vicar
independent, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier
patriarhal. Pe locul II al ierarhiei se găsesc funcţiile de secretar patriarhal, inspector
general bisericesc şi vicar administrativ eparhial, pe locul III se află funcţiile de
consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop, secretar la
Cancelaria Sfântului Sinod, iar pe locul patru al ierarhiei se găsesc funcţiile de stareţ,
superioară şi egumen.
Ierarhia personalului clerical altul decât cel asimilat funcţiilor de demnitate publică
Poziţia în ierarhie
Funcţia
1. vicepreşedinte uniune delegat vicar independent vicar administrativ patriarhal vicar general secretar general consilier patriarhal
2. secretar patriarhal inspector general bisericesc vicar administrativ eparhial
3. consilier eparhial exarh inspector eparhial secretar eparhial protopop secretar la Cancelaria
Sfântului Sinod
4. stareţ egumen superioară
Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului stabileşte un
număr maxim de posturi pentru personalul clerical încadrat pe funcţii de demnitate
publică şi un număr maxim de posturi pentru personalul clerical altul decât cel
asimilat funcţiilor de demnitate publică pentru care se acordă salariu din bugetul de
stat.
Acest lucru este valabil şi pentru personalul clerical angajat în unităţile care aparţin
cultelor.
Numărul maxim de posturi stabilit pentru personalul clerical încadrat pe funcţii de
demnitate publică pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
Poziţia în ierarhie
Funcţia Numărul maxim de posturi pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
1. patriarh 1
2. mitropolit 10
3. arhiepiscop, şef rabin, muftiu, episcop-şef de cult 15
4. episcop, preşedinte uniune, prim-delegat, episcop vicar patriarhal 31
5. episcop vicar, episcop coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar 23
Numărul maxim de posturi stabilit pentru personalul clerical altul decât cel
încadrat pe funcţii de demnitate publică pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
Poziţia în ierarhie
Funcţia Numărul maxim de posturi pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
1. vicepreşedinte uniune, delegat, vicar independent, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier patriarhal 37
2. secretar patriarhal, inspector general bisericesc, vicar administrativ eparhial 31
3. consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop, secretar la
Cancelaria Sfântului Sinod 580
4. Stareţ, superioară, egumen 380
Acest număr de posturi poate fi revizuit anual, cu ocazia elaborării bugetului de stat.
Nu s-a putut identifica în niciun document oficial accesat dacă acest număr s-a
modificat sau nu, astfel că este neclar cîte posturi de clericali au fost finanţate de la
bugetul de stat pe perioada 2005-2007 şi câte posturi urmează să fie finanţate în anul
2008.
5.1.2. Salariile personalului neclerical
Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul neclerical se alocă
prin bugetele locale, în baza Ordonanţei de Guvern. nr. 82/200123
privind stabilirea
unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase
recunoscute din România, aprobată prin Legea nr.125/200224
. Mai exact, distribuţia
acestor resurse bugetare se realizează de către consiliile judeţene, respectiv Consiliul
General al Municipiului Bucureşti.
APADOR-CH a trimis celor 41 de consilii judeţene şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti cereri în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public în care s-a solicitat comunicarea (printre altele) a
numărului de posturi pentru personalul neclerical pentru care instituţia a acordat
sprijin în vederea salarizării în decursul anului 2007, defalcat pentru fiecare cult
religios în parte.
Majoritatea consiliilor judeţene au răspuns integral solicitării APADOR-CH
excepţie făcând Consiliul Judeţean Constanţa şi Consiliul Judeţean Timiş.
Astfel, Consiliul Judeţean Constanţa, într-un răspuns întârziat, obţinut în urma
multor insistenţe telefonice, nu furnizează nicio informaţie despre salarizarea
personalului neclerical iar Consiliul Judeţean Timiş indică numărul total de posturi,
710, pentru care se acordă sprijin pentru salarizare fără a defalca pe culte. Este
indicată în răspunsul Consiliului Judeţean Timiş o hotărâre (Hotărârea Consiliului
Judeţean Timiş nr. 32/2007) care se referă numai la repartizarea pe culte a numărului
de posturi care au fost suplimentate prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2007 dar
nu şi defalcarea pe culte religioase a numărului total de posturi.
23
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 543 din 01 septembrie 2001.
24
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.198 din 25 martie 2002.
În urma centralizării datelor primite de la consiliile judeţene şi de la Consiliul
General al Municipiului Bucureşti (cu excepţia celor două consilii judeţene mai sus
nominalizate) s-au obţinut următoarele rezultate.
Numărul total de posturi pentru personalul neclerical pentru care statul acordă
sprijin în vederea salarizării este de 17.922 repartizat pe culte după cum urmează:
.
Cult, Număr posturi, Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 14.306, 80%
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 1164, 6%
3. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 991 5 ,52%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 835, 4%
5. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA 135, <1%
6. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA 104, <1%
7. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA 75, <1%
8. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA 68, <1%
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 63, <1%
10. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA 51, <1%
11. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA 46, <1%
12. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE 30, <1%
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ 23, <1%
14. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA 20, <1%
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA 7, <1%
16. CULTUL MUSULMAN 3, <1%
17. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA 1, <1%
Cultul musulman din România nu deţine în prezent numai 3 posturi pentru
personalul neclerical, aşa cum reiese din lista de mai sus. Datorită lipsei de
informaţii pe care ar fi trebuit să le furnizeze Consiliul Judeţean Constanţa
25
, nu s-a
putut stabili cu exactitate numărul total de posturi pentru personalul neclerical ce
revin cultului musulman din România. Potrivit informaţiilor primite de la Dl. Murat
Iusuf, muftiul cultului musulman, reiese faptul că există o colaborare foarte bună
între cult şi autorităţile administraţiei publice locale, sprijinul acordat de acestea din
urmă cultului fiind unul consistent.
Astfel, reiese faptul că nu poate fi vorba despre neacordare de sprijin pentru
salarizarea de personal neclerical, ci de o lipsă de transparenţă a Consiliul Judeţean
Constanţa când vine vorba de a comunica acest gen de informaţii.
La poziţiile 15 şi 17 din tabel se regăsesc Biserica Creştină Adventistă de Ziua a
Şaptea din România, respectiv Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România,
două culte religioase care la nivel principial refuză ajutorul financiar din partea
statului. Aceste două culte se regăsesc totuşi pe lista beneficiarilor de sprijin în
vederea salarizării personalului neclerical (şapte posturi, respectiv un singur post).
Reiese că la nivel local unele culte solicită şi acceptă sprijinul financiar din partea
statului în pofida principiului separării bisericii de stat promovat de reprezentanţii
înalţi ai cultelor cărora aparţin. Acest lucru se întâmplă şi datorită faptului că în
România principiul separarării bisericii de stat nu este reglementat din punct de
vedere legal. Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România a dorit a include
acest principiu în statutul de funcţionare al cultului dar nu a primit aprobarea
Ministerului Culturii şi Cultelor care a catalogat principiul drept neconstituţional.
Dacă referitor la primele trei culte beneficiare ale sprijinului statului pentru
salarizarea personalului neclerical se poate spune că respectă măcar ordinea din
punct de vedere al numărului de credincioşi conform datelor din ultimul recensîmânt
dacă nu şi criteriul proporţionalităţi, nu pentru toate cultele situaţia pare a fi
echitabilă. Spre exemplu, Uniunea Penticostală beneficiază de sprijin în vederea
salarizării personalului neclerical pentru numai 68 de posturi (0,37% din total) în
condiţiile în care la ultimul recensământ se situa pe poziţia a patra ca număr de
credincioşi cu o pondere de 1,5% din populaţia României.
Anexele cu nr. 8 a Legii nr. 486/200626
respectiv a Legii nr. 388/200727
a bugetului
de stat pe anii 2007 şi 2008 conţin date referitoare la numărul maxim de posturi
25
În Judeţul Constanţa locuiesc majoritatea musulmanilor din România.
26
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1043 din 29 decembrie 2006
27
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 902 din 31 decembrie 2007
finanţate de stat pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult. Potrivit
acestor documente în anul 2007 statul a finanţat 18.750 posturi pentru personalul
neclerical, iar în anul 2008 urmează să finanţeze18.941 posturi.
Dintre cele 40 de consilii incluse în această analiză, 25 au acordat în cursul anului
2007 sprijin pentru salarizarea personalului neclerical în limita maximă stabilită de
Legea bugetului de stat, patru consilii judeţene acordă sprijin sub limita permisă iar
11 depăşesc prevederile Legii nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 ce
privesc numărul maxim al posturilor pentru care se acordă sprijin.
Spre exemplu, în anexa nr. 8 a legii bugetului este prevăzut pentru judeţul
Dâmboviţa un număr maxim de 400 de posturi pentru personalul neclerical al
cultelor religioase. În realitate, Consiliul Judeţean Dâmboviţa acordă (conform
adresei Consiliului Judeţean Dâmboviţa nr. 1 din29 ianuarie 2008) sprijin financiar
pentru 490 de posturi din care 485 – Biserica Ortodoxă Română, 3 – Biserica
Creştină după Evanghelie, 2 – Biserica Romano-Catolică.
Deasemenea, în judeţul Satu Mare consiliul judeţean suplimentează numărul de
posturi pentru personalul neclerical de la 443 (prevăzute în legea bugetului) la 680
(o creştere cu 53,5% faţă de numărul maxim prevăzut în bugetul de stat).
Un caz special se întâlneşte la Galaţi unde consiliul judeţean acordă sprijin în
vederea salarizării pentru 454 posturi de neclericali ai cultelor recunoscute şi pentru
un post revenind Bisericii Creştine Emanuel Galaţi, grupare religioasă neinclusă în
lista cultelor recunoscute prin Legea 489/2006 privind libertatea religioasă şi
regimul general al cultelor. Problema care se pune nu este acordarea sprijinului ci în
ce temei legal aceasta se realizează.
Din comparaţia celor două anexe cu nr. 8 ale legilor bugetului de stat pe anul 2007 şi
2008 reiese că numărul de posturi pentru personal neclerical a crescut în 2008 faţă
de 2007 cu 191 de posturi. Acest număr este repartizat pe judeţe astfel: 10 la Arad, 4
la Bihor, 8 la Bistriţa-Năsăud, 4 la Buzău, 2 la Caraş-Severin, 5 la Cluj, 20 la
Covasna, 26 la Dolj, 15 la Giurgiu, 20 la Gorj, 15 la Harghita, 10 la Hunedoara, 20
la Iaşi, 21 la Sălaj şi 11 la Teleorman.
Referitor la sumele utilizate în vederea acordării de sprijin pentru salarizarea
personalului neclerical informaţiile care au putut fi obţinute sunt inconsistente,
deoarece nu toate consiliile judeţene îşi respectă obligaţiile prevăzute de Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Legea nr.
52/200328
privind transparenţa decizională în administraţia publică.
28
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 919 din 22 decembrie 2003
Conform acestor legi, hotărârile privind adoptarea bugetelor consiliilor judeţene
(printre alte acte normative) ar trebui să fie aduse la cunoştinţa publicului prin
publicare în monitorul oficial al judeţelui, prin afişare la sediul instituţiei precum şi
prin intermediul paginii de internet a instituţiei.
O parte din bugetele consiliilor judeţene nu au putut fi consultate deoarece nu sunt
postate pe paginile de internet ale acestora (ex. Consiliul Judeţean Călăraşi,
Consiliul Judeţean Covasna). În unele dintre bugetele care sunt accesibile categoria
de cheltuieli alocată salarizării personalului neclerical nu este defalcată în cadrul
Capitolului de cheltuieli privind „Cultură, recreere şi religie” (ex. Consiliul Judeţean
Mureş).
Din consultarea bugetelor consiliilor judeţene făcute publice pe paginile de internet
reiese că sumele prevăzute pentru această categorie de cheltuieli variază între 1.000
mii lei (Consiliul Judeţean Brăila) şi 6.300 mii lei (Consiliul General al Municipiului
Bucureşti). Majoritatea sumelor prevăzute în bugete se situează între 1.500 şi 2.000
mii lei (Consiliul Judeţean Tulcea – 1650, Consiliul Judeţean Vaslui – 1665).
Sumele variază proporţional cu numărul de posturi aprobate, la nivelul Consiliului
Judeţean Brăila primind sprijin financiar un număr de 170 de posturi pentru
personal neclerical iar la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti un
număr de 1027 de posturi pentru personal neclerical.
Contribuţia statului pentru salarizarea personalului neclerical a fost stabilită prin
Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la suma de 1.470 mii lei. Nu a
putut fi identificată în Legea bugetului de stat pe anul 2007 suma alocată acestui
capitol de cheltuieli.
5.1.3. Poziţia cultelor faţă de salarizarea de la bugetul de stat a
personalului clerical şi neclerical
Dintre cultele recunoscute, o parte îşi afirmă autonomia faţă de stat refuzând
subvenţiile. În acest fel, se diminuează competiţia pentru fondurile alocate cultelor
religioase recunoscute.
Două culte neoprotestante: Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea şi
Cultul Creştin Baptist din România-Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste, nu
solicită sprijin financiar pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
Deasemenea, nici Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu solicită sub
nici o formă sprijin financiar din partea statului. Acest lucru este o consecinţă atât a
principiului cultului, conform căruia biserica are trebui să fie separată de stat, cât şi
a percepţiei că a obţine bani de la stat implică proceduri extrem de complicate.
Există şi culte care acceptă şi solicită sprijinul financiar al statului, dar care nu
primesc acest sprijin, în pofida cererilor făcute. Astfel este şi cazul Uniunii
Penticostale – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a cărei
nemulţumire este legată de neacordarea de posturi pentru personal neclerical.
Ca exemplu, în ultimii ani, consiliul judeţean Bihor nu a aprobat nici o cerere de
suplimentare a posturilor pentru personal neclerical. Pentru ca o cerere să fie
aprobată, este necesară fie intervenţia unei autorităţi a administraţiei centrale, fie a
unui reprezentatnt înalt al cultului.
Reprezentanţii cultului penticostal consideră că situaţia era mai bună înainte ca
aprobarea cererilor pentru noi posturi de personal neclerical sa fie trecută în sarcina
autorităţilor locale, ca urmare a adoptării Legii nr.125/2002 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar
pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România.
În pofida cererilor făcute de către Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu
Apostolică, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a mai aprobat posturi de clericali de
aproximativ 2-3 ani.
Totodată, reprezentanţi ai Uniunii Cultului Creştin după Evanghelie consideră că
există lipsă de bunăvoinţă la nivelul consiliilor judeţene în ceea ce priveşte alocarea
de posturi neclericale. Numărul de 50 de posturi pentru personalul clerical a rămas
neschimbat de patru ani, în pofida cererilor făcute pentru ca numărul să fie
suplimentat.
O altă nemulţumire a acestui cult este legată de ierarhizarea personalului din
conducerea cultelor religioase, încadrat pe funcţii de demnitate publică, pe care o
cataloghează ca fiind discriminatorie. Uniunea Cultului Creştin după Evanghelie
este de părere că un preşedinte de uniune ar trebui să se situeze pe acelaşi loc cu un
patriarh sau un mitropolit.
Biserica Evanghelică Lutherană din Bucureşti a obţinut cu greu un post pentru
personal neclerical. Datorită numărului mare de enoriaşi, biserica mai are nevoie de
încă un post pentru personal neclerical.
Potrivit informaţiilor obţinute de la reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, statul
român nu recunoaşte şi nu finanţează de la bugetul de stat postul de episcop din
cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara. Deasemenea, ei sunt foarte
nemulţumiţi că cele trei protopopiate (Arad, Socol, Timişoara) nu beneficiază de
sprijin financiar din partea statului român.
Nici inspectorul eparhial şi locţiitorul acestuia din cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe
de Timişoara nu sunt finanţaţi pentru salariu din bugetul de stat. Totuşi, aceste
funcţii se încadrează, potrivit Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru
salarizarea clerului, personalului din conducerea cultelor religioase altul decît cel
încadrat pe funcţii de demnitate publică (pe locul 3). Personalul neclerical al sârbilor
ortodocşi este salarizat corespunzător de către stat, dar personalul clerical este
salarizat la nivel minimal.
Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului prevede că se
acordă salariu din bugetul de stat personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea
în ţară. O posibilă explicaţie pentru faptul că episcopului-administrator nu i se
plăteşte salariu din bugetul de stat este aceea că acesta este numit de Patriarhia
Ortodoxă Sârbă Belgrad şi este considerat ca servind interesele acesteia. Nu este însă
clar de ce inspectorul eprahial şi locţiitorul acestuia nu sunt salarizaţi din bugetul de
stat, în condiţiile în care se încadreză personalului cultelor religioase altul decât celui
asimilat funcţiilor de demnitate publică, pe locul trei al ierarhiei.
Spre deosebire de celelalte culte, cultul musulman primeşte fără excepţie subvenţia
parţială pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
Muftiul cultului musulman este de părere că pentru a asigura existenţa pe mai
departe a cultului, statul ar trebui să subvenţioneze integral salariile personalului
clerical şi neclerical. Muftiul consideră că situaţia musulmanilor din România este
privilegiată în comparaţie cu cea a musulmanilor din alte ţări europene, care sunt
obligaţi prin lege să se autoadministreze.
Cu excepţia cultului musulman, al cărui reprezentant şi-a exprimat părerea potrivit
căreia salarizarea personalului clerical şi neclerical ar trebui să se realizeze integral
de la bugetul de stat, celelalte culte nu s-au plâns de cuantumul sumei primite de la
stat. Problema celor care acceptă sprijinul financiar al statului este legată mai mult
de suplimentarea numărului de posturi de personal clerical şi neclerical, în condiţiile
creşterii în unele cazuri a populaţiei de enoriaşi şi a construcţiei de noi biserici.
În concluzie, pe de o parte, până în momentul de faţă Guvernul nu şi-a dus la
îndeplinire obiectivul propus de a perfecţiona legislaţia privitoare la salarizarea
integrală, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte „politica” salarizării personalului clerical şi
neclerical statul nu a avut în vedere cererile făcute de către culte în baza „nevoilor
reale”.
5.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse provenind
din bugetele autorităţilor publice
5.2.1. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse
ale instituţiilor centrale
Finanţarea construcţiilor şi reparaţiilor lăcăşelor de cult de către instituţiile centrale
ale statului se realizează prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
Procedura obţinerii de fonduri în acest scop a fost multă vreme netransparentă. De
altfel, potrivit constatărilor din timpul realizării prezentului studiu, Secretariatul de
Stat pentru Culte nu excelează în niciun fel în domeniul transparenţă.
Unii reprezentanţi ai cultelor religioase au semnalat diverse amânări sau devansări
ale unor termene de depunere a documentaţiei necesare obţinerii de fonduri şi
inexistenţa reglementării unor modalităţi eficiente de informare din partea
Secretariatului de Stat pentru Culte cu privire la acest subiect. De altfel, majoritatea
celor cu care au fost purtate discuţii în cursul derulării proiectul au afirmat că
procedurile sunt greoaie şi neclare şi chiar şi în cazul în care un solicitant reuşeşte să
îndeplinească toate condiţiile este foarte puţin probabil ca cererea să fie soluţionată
pozitiv dacă nu este susţinută pe alte căi, mai puţin formale.
La momentul actual pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte este
postat un „Ghid al solicitantului” (începând din data de 7 februarie 2008) precum şi
un anunţ privind termenul limită, 30 martie 2008, de depunere a documentaţiei
prevăzute de legislaţia în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001, Legea nr.
125/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1470/200229
).
Conform unor informaţii făcute publice pe pagina de internet a Secretariatului de
Stat pentru Culte la data de 7 februarie 2008, reiese că în decursul anului 2007 au
fost alocate Ministerului Culturii şi Cultelor fonduri pentru construcţii şi reparaţii
lăcaşuri de cult în valoare totală de 162.709.400 lei.
Din această sumă totală, Secretariatului de Stat pentru Culte i s-a alocat suma de
42.982.400 lei care urma să fie repartizată de acesta către culte şi 71.279.000 lei au
fost alocaţi Ministerului Culturii şi Cultelor pentru sprijinirea anumitor lăcaşuri de
cult, a căror nume sunt specificate într-o anexă la Legea nr. 486/2006 a bugetului de
stat pe anul 2007.
29
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 947 din 23 decembrie 2002
Restul sumei de 48.448.000 lei a intrat în bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor ca
urmare a unor hotărâri de guvern, prin care anumite lăcaşuri de cult au primit sprijin
financiar pentru construcţii şi reparaţii. Sumele provin din fodul de rezervă bugetară
aflat la dispoziţia guvernului şi au fost alocate nominal lăcaşurilor de cult prin anexe
la respectivele hotărâri.
Referitor la fondurile în valoare de 42.982.400 lei care au fost distribuite de către
Secretariatul de Stat pentru Culte, nu au putut fi accesate niciun fel de informaţii
din care să rezulte căror culte şi în ce proporţie au fost alocate.
Cu privire la sumele distribuite de Secretariatul de Stat pentru Culte ca urmare a
prevederilor unei anexe la legea bugetului de stat pe anul 2007, acesta afirmă că
suma se ridică la o valoare totală de 71.279.000 lei.
Cu toatea acestea, bugetul de stat pe anul 2007 a fost rectificat în luna noiembrie
2007 prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de
stat pe anul 2007.
30
. Partea de rectificare bugetară referitoare la Ministerul Culturii şi
Cultelor este cuprinsă în anexa 3/27 publicată în Monitorul Oficial nr.795 bis, în
afara abonamentului. Conform acestui document (Anexa 3/27/02b) a fost repartizată
nominal unui număr de 646 lăcaşuri de cult suma totală de 75.175.000 lei, cu
3.896.000 lei mai mult decât raportează Secretariatul de Stat pentru Culte.
În urma distribuirii sumei respective situaţia se prezintă după cum urmează:
Cult, Număr posturi, Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 66.125.000 87, 96%
2. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 3.585.000, 4.76%
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 1.805.000, 2.4%
4. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA 1.300.000, 1.72%
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE 1.000.000 , 1.33%
6. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA 905.000, 1.2%
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 390.000, 0.51%
8. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 45.000, 0.05%
9. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA 20.000, 0.02%
TOTAL 75.175.000, 100%
30
idem 21.
Referitor la fondurile alocate pentru construire/renovare de lăcaşuri de cult prin
intermediul unor hotărâri de guvern, situaţia prezentată de Secretariatul de Stat
pentru culte ( 48.448.000 lei) nu corespunde cu cea reală. Astfel, în cursul anului
2007 Guvernul României a adoptat 13 hotărâri
31
care au avut ca obiect sprijinirea
cultelor. Dintre aceste 13 hotărâri, nouă au avut ca obiect suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor iar dintre acestea nouă un număr de şapte s-au
referit în mod direct la finanţarea construirii/renovării de lăcaşe de cult.
Din cele patru hotărâri de Guvern prin care nu s-au alocat sume în bani dar care s-au
referit la sprijinul acordat cultelor religioase, două conţin precizări cu privire la
hotărâri de guvern anterioare iar două au ca obiect darea în folosinţă a unor imobile.
Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 914/2007
32
se aprobă transmiterea unei părţi a
unui imobil din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului
Culturii şi Cultelor, pentru Mănăstirea „Sfintei Cruci” din Oradea (din datele de
identificare a imobilului se poate deduce că este vorba despre o fostă cazarmă) iar
prin Hotărârea de Guvern nr. 1275/2007
33
se aprobă darea în administrarea
Ministerului Culturii şi Cultelor pentru Mănăstirea Răchitoasa, Bacău, a unui imobil
compus din patru pavilioane cu o suprafaţă de teren aferentă de 7.500 mp.
Suma totală alocată cultelor religioase prin Hotărâri de Guvern în cursul anului
2007 se ridică la valoarea de 62.072.500 lei (aprox. 18.6 milioane euro34
). Din
această sumă 1.400.000 au fost alocaţi organizării celei de-a treia Adunări
Ecumenice iar 1.000.000 au fost destinaţi organizării funeraliilor Preafericitului
Părinte Teoctist, precum şi pentru organizarea alegerii şi instalării noului patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române. Restul sumei, 59.672.500 lei, a fost destinat
construcţiei/renovării de lăcaşuri de cult. Faţă de valoarea făcută publică de
Secretariatul de Stat pentru Culte (48.448.000 lei) ca fiind alocată prin hotărâri de
Guvern, suma reală este mai mare cu cca. 11.2 milioane lei (3.36 milioane de euro).
Cele mai consistente sume au fost alocate nominal unor lăcaşuri de cult prin
intermediul Hotărârii de Guvern nr. 1148/200735
– 47.122.500 lei – şi respectiv
Hotărârii de Guvern nr. 1575/2007
36
– 10.150.000 lei.
31
Lista completă a H.G.din 2007 care au avut ca obiect sprijinirea cultelor religioase – Anexa 2
32
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 571 din 21 august 2007.
33
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 730 din 29 octombrie 2007.
34
Calculat la un curs mediu al anului 2007 de 3.34 lei/1 euro.
35
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr 667 din 28 septembrie 2007.
36
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 877 din 20 decembrie 2007.
Situaţia repartizării pe culte religioase a fondurilor alocate din Fondul de rezervă
bugetară aflat la dispoziţia Guvernului în vederea construirii/renovării de lăcaşuri de
cult este prezentată în tabelul de mai jos:
Cult, Număr posturi, Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 50.997.500 lei 85.46%
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 3.704.000 lei 6.2%
3. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 1.956.000 lei 3.27%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 1.335.000 lei 2.23%
5. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA 560.000 lei 0.93%
6. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE 500.000 lei 0.83%
7. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA 400.000 lei 0.67%
8. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 150.000 lei 0.25%
9. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA 70.000 lei 0.12%
TOTAL 59.672.000 lei 100%
5.2.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse
ale autorităţilor publice locale.
Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile comunale, orăşeneşti,
municipale şi judeţene) au deasemenea (conform art. 12 din Legea 489/2006)
posibilitatea de a contribui financiar la renovarea/construirea de lăcaşuri de cult. O
cercetare exaustivă cu privire la fondurile alocate de către consiliile locale este un
demers de o complexitate foarte mare, ca urmare APADOR-CH nu dispune de date
care să-i permită să evalueze o sumă totală.
În cursul discuţiilor purtate cu reprezentanţii cultelor religioase au fost obţinute
informaţii punctuale despre sprijinul financiar acordat de autorităţile locale (mai
exact exemple pozitive sau negative despre deschiderea manifestată de autorităţi cu
privire la cultele religioase).
De pildă dl. Murat Iusuf, Muftiul cultului musulman din România a apreciat există o
colaborare foarte bună cu edilii locali din judeţul Constanţa aceştia acordând sprijin
financiar sau sub formă de terenuri pentru construirea de geamii (de exemplu
Primăria Ovidiu). Biserica Creştină Adventistă de Ziua a şaptea a semnalat cazuri
izolate (Negoieşti, Stejaru-Prahova) unde datorită unei colaborări bune cu
administraţia publică locală, a beneficiat de ajutor financiar. Nu a existat însă o sumă
care să intre direct în contul propriu al acesteia, situaţiile referindu-se la contribuţii
comune în vederea unor lucrări de infrastructură de care urma să beneficieze atât
cultul adventist cât şi întreaga comunitate locală.
În ceea ce priveşte situaţiile neplăcute în relaţia cu autorităţile locale reprezentanţii
cultelor cu care au fost purtate discuţii au fost rezervaţi în a face nominalizări. Cu
toate acestea a fost semnalat cazul unui consiliu municipal al unui oraş reşedinţă de
judeţ care a refuzat să aloce o sumă ca ajutor de urgenţă unei biserici a cărei turle
fusese distrusă de o furtună.
În plus, mai multe culte au apreciat că autorităţile publice locale întârzie nepermis de
mult retrocedarea efectivă a unor bunuri imobile câştigate în instanţele de judecată.
APADOR-CH a încercat, în cursul derulării proiectului, să obţină informaţii despre
sprijinul financiar în vederea construirii/renovării de lăcaşuri de cult de la consiliile
judeţene şi de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin intermediul
cererilor de informaţii în baza Legii nr. 544/2001.
Informaţiile primite în răspunsuri nu pot fi centralizate statistic deoarece îmbracă
forme foarte variate.
Din cele 42 de consilii numai şase au furnizat ca răspuns o listă completă cu
beneficiarii fondurilor şi suma alocată fiecăruia. Spre exemplu Consiliul Judeţean
Dâmboviţa a trimis o listă completă cu solicitanţii, sumele solicitate şi sumele care
au fost aprobate.
20 dintre consiliile judeţene au returnat o listă de beneficiari fără a preciza sumele
alocate fiecăruia sau măcar o sumă totală chetuită de la bugetul propriu în acest
scop.
În trei dintre judeţe (Bacău, Brăila şi Mehedinţi) consiliile judeţene au răspuns că au
acordat sprijin financiar numai pentru catedralele ortodoxe din judeţ.
Restul de 13 consilii au trimis răspunsuri neclare, incomplete sau de-a dreptul hilare.
De exemplu, adresa nr. 2 din 25 ianuarie 2008 a Consiliului Judeţean Buzău
menţionează că:
„ – Numărul de cereri pentru acordarea de facilităţi în vederea
construirii/renovării de biserici primite în anul 2007 = 129.
Din care: 126 de cereri au fost soluţionate favorabil.
Beneficiarii fiind parohiile solicitante.”
5.3. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale şi sociale în
străinătate a cultelor recunoscute în România.
Articolul 9 alineatul 4 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor prevede că statul român sprijină, prin autorităţile publice abilitate,
activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în
România.
Nu se precizează clar în articolul respectiv dacă sprijunul acordat este exclusiv
financiar sau poate fi şi de altă natură.
Informaţiile care au putut fi obţinute despre suportul pe care l-au acordat autorităţile
române activităţii spiritual-culturale şi sociale în străinătate cultelor recunoscute se
referă numai la alocarea unor sume de bani.
Potrivit datelor prezente în cele două legi ale bugetului de stat pe anii 2007 şi 2008,
statul a alocat pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române din afara graniţelor în
2007 suma de 3.300 mii lei, iar în anul 2008 suma de 3.277 mii lei.
De semenea, articolul 5 al Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru
salarizarea clerului stipulează că pentru sprijinirea aşezămintelor Bisericii Ortodoxe
Române din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea
menţinerii identităţii lingvistice, culturale şi religioase a românilor din afara
graniţelor, în special activităţi dedicate tinerilor, se alocă de la bugetul de stat o
sumă de 52.000 dolari S.U.A lunar. Acesată sumă se alocă Patriarhiei Române prin
bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte.
În niciun document oficial referitor la sprijinul acordat statului cultelor religioase nu
s-au putut identifica sume de bani alocate de statul român în vederea sprijinirii în
străinătate a activităţilor spiritual culturale şi sociale a cultelor religioase, altele
decât cel ortodox.
Cultul Creştin după Evanghelie consideră că este o practică discriminatorie aceea
prin care statul român finanţează numai Biserica Ortodoxă Română din străinătate,
dar nu şi celelalte culte.
Astfel, în pofida unor prevederi legislative menite a crea un cadru în care sprijinul
acordat de stat se acordă conform criteriului nediscriminării, în realitate, în cazul
acesta, numai activitatea spiritual culturală şi socială a Bisericii Ortodoxe Române
în străinătate este finanţată de la bugetul de stat.
5.4. Alocarea de fonduri pentru activităţi religioase prin Legile bugetului de
stat pe anii 2007 şi 2008
În urma comparaţiei celor două legi ale bugetului de stat pe anii 2007 şi 2008 (Legea
nr. 486/2006 şi Legea nr. 388/2007), reiese că pentru „Cultură, recreere şi religie”
s-a alocat în anul 2007 suma de 1.197,1 milioane lei din bugetul de stat, iar în anul
2008 suma de 1.776,8 milioane lei (cu 579,7 milioane mai mult). Capitolul
„Cultură, recreere şi religie” este împărţit în: servicii culturale, servicii recreative
şi sportive, servicii religioase şi alte servicii în domeniile culturii, recreerii şi
religiei.
Pentru serviciile religioase statul a plătit în anul 2007 suma de 229.163 mii lei, şi în
anul 2008, 294.412 mii lei. Secţiunii denumite „Alte servicii în domeniile culturii,
recreeării şi religiei”, statul i-a alocat în anul 2007 suma de 437.555 mii lei, iar în
anul 2008 suma de 747.174 mii lei.
Este neclar cât din această sumă revine religiei şi ce capitol al domeniului religie
este finanţat din această sumă.
La sfârşitul lunii octombrie 2007, Comisia pentru drepturile omului, culte şi
problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor şi Comisia pentru
drepturile omului, culte şi minorităţi a Senatului a acordat aviz favorabil, cu
majoritate de voturi proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2008.
Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a
Camerei Deputaţilor a propus suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi
Cultelor la capitolul „Cultură, recreere şi religie”, titlul 59 “alte cheltuieli”, articolul
12 „susţinerea cultelor” cu suma de 27.000 mii lei dintre care 13.910,46 mii lei
pentru construcţia, reaparea şi efectuarea reparaţiilor curente a 60 lăcaşuri de cult.
Restul sumei de 13.089,54 lei a fost alocată Secretariatului de Stat pentru Culte,
în vederea costurilor lucrărilor la lăcaşele de cult începute în anii anterior.
Este de menţionat că în 2007 bugetul alocat iniţial susţinerii cultelor a fost de
67.925 mii lei, iar în 2008 acesta aproape că s-a dublat, alocându-se 123.012 mii
lei.
Din această sumă 3.720 mii lei sunt alocaţi pentru un număr de 36 de biserici din
judeţul Bistriţa-Năsăud, aparţinând Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (şi
deci cultului ortodox) din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului.
Biserica Catolică din Paşcani este finanţată cu suma de 200 mii lei din creşterea
gradului de colectare a TVA pe anul 2008 faţă de anul 2007.
Totodată, se alocă suma de 250 mii lei pentru finalizarea construcţiei primei biserici
a romilor creştini cu hramul „Sf. Nectarie Taumaturgul” aparţinând Parohiei
ortodoxe a „Tuturor Sfinţilor Români”. Sursa de finanţare este Fondul de rezervă
bugetară aflat la dispoziţia Guvernului şi rambursări de TVA.
Mânăstirea Ortodoxă Sârbă Bezdin din judeţul Arad va fi finanţată cu 500 mii lei din
fondul de „rezerve bugetare”.
Biserica Catolică din comuna Greci, judeţul Tulcea apare ca fiind finanţată de la este
Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului şi rambursări de TVA.
Într-o situaţie similară cu cea a bisericii catolice din comuna Greci se află şi Biserica
Italiană din Bucureşti, Biserica Romano-Catolică „Naşterea Sfântului Ioan
Botezătorul” din Bucureşti, Biserica Romano-Catolică din Timişoara.
Este uşor de remarcat faptul că o sumă importantă menită a sprijini cultele şi
asociaţiilor religioase este alocată din Fondul de rezervă la dispoziţia
Guvernului.
Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 are o prevedere referitoare
la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, care se stabileşte pe
bază de hotărâre de Guvern. În 2007 fondul de rezervă s-a stabilit la 128,7
milioane lei, folosit pentru „finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute
apărute în timpul exerciţiului bugetar” (art 11 (a)).
Astfel, sprijinul acordat cultelor se încadrează potrivit unor informaţii
coroborate la capitolul de cheltuieli neprevazute.
Amendamentele respinse au avut în vedere suplimentarea posturilor pentru nevoile
misionare ale Bisericii Ortodoxe din judeţul Gorj, de la 317 la 347 (30 de posturi) şi
suplimentarea numărului de posturi pentru personal neclerical angajat în unităţile de
cult, în judeţul Alba, de la 759 la 815 posturi.
Motivaţia respingerii a fost în ambele cazuri faptul că nu s-a precizat suma necesară
finanţării posturilor şi nici sursa de finanţare.
5.5. Obiectivele asumate de Guvernul României referitor la politica în
domeniul cultelor prin Programul de guvernare 2005-2008 şi raportul asupra
îndeplinirii prevederilor programului de guvernare la doi ani şi jumătate de
mandat
În capitolul rezervat politicii în domeniul cultelor Guvernul consacră un rol deosebit
„Bisericii” din două puncte de vedere şi anume: „morala creştină ca miez al
conduitei morale” şi „rolul social al bisericii”.
Sprijinul acordat cultelor şi asociaţiilor religioase de către instituţiile statului se
justifică prin prisma faptului că în acest fel statul român doreşte să garanteze
drepturilor fundamentale ale omului. În vederea protejării libertăţii religioase,
sprijinul se acordă pe baze nediscriminatorii.
Guvernul îşi afirmă sprijinul pentru:
• susţinerea Bisericii în derularea unor programe sociale, educaţionale, caritabile
etc.;
• dezvoltarea educaţiei religioase în şcoli;
• construcţii/restaurări de lăcaşuri de cult;
• perfecţionarea legislaţiei privind salarizarea integrală, de la bugetul de stat a
clerului şi a unor categorii de personal;
• încheierea retrocedării imobilelor cultelor religioase;
• sporirea, inclusiv prin pârghii bugetare, a rolului social al Bisericii
Raportul asupra îndeplinirii prevederilor programului de guvernare la doi ani
şi jumătate de mandat 37, menţionează sprijinul financiar acordat de către Guvern
programelor sociale, educaţionale şi caritabile ale „Bisericii”.
Astfel, în anul 2006 au fost susţinute 16 programe sociale şi educaţionale, în valoare
de 264.000 lei. În anul 2007 numărul lor a crescut la 37, în valoare de 519.500 lei.
Totodată, a fost finanţat un număr de opt evenimente cu participare internă şi
internaţională, în valoare de 103.000 lei.
37 http://www.guv.ro/obiective/afis-index-diversedoc.php?idrubrica=2,
Capitolul 21 din raport: Politica în
domeniul Cultelor, p.341-342.
În primul semestru al anului 2007 a fost alocată suma de 457.000 lei pentru activităţi
de restaurare a monumentelor istorice ecleziale şi suma de 673.000 lei pentru
activităţi de reparaţii a lăcaşurilor de cult. Un alt obiectiv al guvernului a fost
încurajarea constituirii şi finalizării unor noi lăcaşuri de cult. În acest scop a fost
alocată în 2006 suma de 3.767.500 lei pentru 372 noi lăcaşuri de cult, iar la
începutul anului 2007 suma de 1.387.000 lei.
Guvernul a susţinut acţiuni de refacere a echilibrului mediului natural prin
intermediul unităţilor de cult. În anul 2007 a continuat implementarea actului
normativ bazat pe parteneriatul dintre administraţia publică centrală şi locală şi culte
în ceea ce priveşte mediul, având loc întâlniri la Oradea şi Timişoara.
În anul 2007 a fost finanţat şi turismul cultural-religios, în acest scop desfăşurându-
se un modul de perfecţionare a personalului de specialitate de la muzeele şi colecţiile
religioase din circuitul turistic.
Nu reiese din datele foarte generale prezentate în raport căror culte şi în baza
căror criterii s-au acordat bani pentru a sprijini obiectivele asumate de guvern.
Majoritatea reprezentanţilor cultelor pe care APADOR-CH i-a contactat au precizat
că statul român nu a sprijinit activităţile sociale ale bisericilor pe care le reprezintă.
Nu este clar la ce activităţi concrete s-au referit programele sociale menţionate în
raportul asupra îndeplinirii prevederilor programului de guvernare însă reiese faptul
că principalul beneficiar a fost Biserica Ortodoxă Română.
Spre exemplu, reprezentantul Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din
Sibiu susţine că implicarea cultului în serviciile sociale este una foarte consistentă şi,
în condiţiile în care enoriaşii nu sunt mai mult de 1400, susţinerea finaciară pentru
aceste activităţi este dificilă. Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană susţine
ideea aplicării principiului subsidiarităţii în sensul că statul ar trebui să finanţeze, pe
bază de proiecte, acele acţiuni ale cultelor care au ca rezultat prestarea de servicii
sociale.
De asemenea, potrivit informaţiilor obţinute de la reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe
Sârbe din Timişoara, parohiile sărace aparţinând acestui cult nu sunt sprijinite
financiar de stat. Biserica nu deţine fonduri pentru a organiza sectorul de ajutor
social şi consideră că sub acest aspect criteriul proporţionalităţii dezavantajează
Biserica Ortodoxă Sârbă din România.
Referitor la incheierea retrocedării imobilelor, fără a intra în foarte multe detalii pe
acest subiect care necesită un studiu separat datorită complexităţii sale, cert este că
reprezentanţii cultelor susţin că încă mai există probleme la acest capitol. Fie există
în continuare procese pe rol, care durează de foarte mult timp, fie apar probleme la
nivelul autorităţilor locale, care împiedică executarea unor sentinţe definitive şi
irevocabile de retrocedare.
Reprezentanţii cultelor susţin ideea că finalizarea retrocedărilor ar conduce la
sporirea rolului social al cultelor religioase. Spre exemplu, Părintele Vicar Bogdan
de la Biserica Armeană din Bucureşti a afirmat că, dacă şi-ar redobândi în întregime
bunurile confiscate de stat, cultul armean nu numai că nu ar mai avea nevoie de
niciun fel de sprijin financiar dar activităţile de asistenţă socială ar fi mult mai
numeroase şi consistente în raport cu cele derulate în momentul de faţă.
6. Asociaţiile religioase
6.1. Dobândirea statutului de asociaţie religioasă – aspecte procedurale
Conform prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, pentru a dobândi statut juridic o asociaţie religioasă trebuie să fie
alcătuită din cel puţin 300 de persoane (0,000014% din populaţia României).
Procedura de dobândire a acestui statut constă în înscrierea în Registrul asociaţiilor
religioase instituită la grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde aceasta
îşi are sediul. Cererea de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase
trebuie să fie însoţită de actul constitutiv, conţinând denumirea asociaţiei religioase,
datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, statutul
asociaţiei religioase, actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, avizul
consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor şi dovada privind
disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
Reprezentanţii grupărilor religioase care au analizat posibilitatea de a dobândi
statutul de asociaţie religioasă (şi eventual pe cea de cult religios) consideră
procedurile restrictive şi discriminatorii. Obligativitatea depunerii unei liste
nominale de adepţi este văzută ca o ingerinţă în viaţa privată deoarece,
consideră Dl. Bahman Rahmatian, preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a
Comunităţii Bahá’í, nimeni nu ar trebui să fie obligat să îşi declare religia.
Dumnealui este de părere că statul ar trebui să fie neutru în ceea ce priveşte
chestiunile religioase, întrucât nu are competenţa de a defini ce este o religie.
Această atitudine se justifică prin credinţa că religia nu este legată de un anumit
teritoriu sau standarde organizatorice impuse de un stat, ci presupune aderenţa la o
comunitate spirituală ce transcende graniţele statale.
Reprezentanţii Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România (Dl. Iulian
Rădulescu – Episcop şi Dl. Ioan Ioneanu – Director Executiv) consideră clasificarea
entităţilor religioase făcută de către stat şi criteriile impuse ca discriminatorii. Ei
atrag atenţia asupra faptului că, în România există culte cu un număr de enoriaşi mai
mic decât este numărul membrilor unora dintre asociaţii (cum este şi cazul
creştinilor nouapostolici). Nici Dl. Pastor Dr. Ioan Ceuţă, Preşedintele Asociaţiei
Adunările lui Dumnezeu din România, nu consideră că numărul credincioşilor ar
trebui să fie un criteriu pentru recunoaşterea unei grupări religioase drept cult
religios şi asta în condiţiile în care organizaţia pe care o conduce are, potrivit
afirmaţiilor dumnealui, mai mult de 22.000 de membri (0,01% din populaţia ţării,
adică pragul necesar pentru dobândirea statutului de cult).
Referitor la procedura obţinerii avizului consultativ APADOR-CH a solicitat în
luna noiembrie Ministerului Culturii şi Cultelor să i se comunice următoarele
informaţii: câte asociaţii au solicitat avizul consultativ în vederea înscrierii în
Registrul asociaţiilor religioase, lista asociaţiilor care au solicitat documentul
respectiv cuprinzând denumirea completă a acestora, câte asociaţii au primit avizul
consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase şi lista asociaţiilor
care au primit avizul consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor
religioase.
Ministerului Culturii şi Cultelor nu a răspuns cererii APADOR-CH nici până în
momentul redactării acestui raport. În schimb, în secţiunea dedicată asociaţiilor
religioase 38 de pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte apare,
începând cu data de 29 ianuarie 2008 o listă de opt asociaţii care au primit avizul
consultativ pentru înfiinţarea/transformarea în asociaţie religioasă.
Cele opt asociaţii sunt:
1. Societatea Creştinilor Nouapostolici România
2. Asociaţia Religioasă Nazarineană
3. Asociaţia Adunările lui Dumnezeu din România
4. Asociaţia Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România
5. Asociaţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă
6. Asociaţia Centru Creştin Aletheia
7. Asociaţia Centrul Creştin Metanoia
8. Asociaţia Comunităţile Credinţei din România.
În fapt, la sfârşitul lunii martie 2007, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) lit. d) şi
art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general
al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor a avizat dobândirea statutului de asociaţie
religioasă de către Societatea Creştinilor Nouapostolici – România, (aviz cu nr.
1/30.03.2007).
În mod paradoxal, ordinul procedurii de acordare a avizului consultativ pentru
înfiinţarea asociaţiilor religioase sau pentru dobândirea statutului de asociaţie
religioasă de către asociaţiile existente a fost adoptat în luna mai a anului 2007
(Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2274 din 17 mai 2007 privind
aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor
religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către
asociaţiile existente). Astfel, un ordin care stabileşte proceduri de acordare a avizului
38
http://www.culte.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=1879
consultativ pentru asociaţiile religioase apare după aproape două luni după ce o
asociaţie religioasă primise deja acest aviz.39
La data redactării raportului de faţă Secretariatul de Stat pentru Culte nu face publică
pe pagina de internet nicio informaţie referitoare la asociaţii care au dobândit
statutul juridic de asociaţie religioasă conform prevederilor Legii nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Din informaţiile deţinute de APADOR-CH din alte surse decât cele ale
Secretariatului de Stat pentru Culte reiese că cel puţin două asociaţii deţin o hotărâre
judecătorească de transformare în asociaţie religioasă (Societatea Creştinilor
Nouapostolici din România şi Asociaţia Adunările lui Dumnezeu din România).
La începutul lunii octombrie, APADOR-CH a adresat Ministerului de Justiţie o
cerere în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice câte asociaţii religioase constituite în temeiul Legii nr.
489/2006 s-au înscris în Registrul asociaţiilor religioase (organizat conform
prevederilor Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2076/200740
pentru organizarea
evidenţei speciale a asociaţiilor religioase constituite potrivit Legii nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor), precum şi lista
asociaţiilor înscrise în Registrul asociaţiilor religioase cuprinzând denumirea
completă a acestora.
La data de 19 octombrie 2007, Ministerul Justiţiei a răspuns cererii APADOR-
CH afirmând că nu existau asociaţii religioase înfiinţate în temeiul Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, şi că existau
„numeroase” solicitări pentru rezervarea denumirii unor asociaţii. În realitate, la
acea dată, cel puţin o asociaţie (Societatea Creştinilor Nouapostolici din
România) dobândise statutul de asociaţie religioasă printr-o hotărâre
judecătorească din data de 29 iunie 2007.
La sfârşitul lunii octombrie APADOR-CH a adresat Ministerului de Justiţie o altă
cerere în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice:
• câte asociaţii au solicitat dovada privind disponibilitatea denumirii în vederea
înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase;
• lista asociaţiilor care au solicitat dovada respectivă cuprinzând denumirea
completă a acestora, câte solicitări de eliberare a dovezii privind disponibilitatea
39Această contradicţie reiese uşor din informaţiile prezente pe site-ul www.culte.ro.
40 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 617 din 06 septembrie 2007
denumirii în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase au fost soluţionate
pozitiv;
• lista asociaţiilor cărora li s-a eliberat dovada privind disponibilitatea denumirii
în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase.
Potrivit răspunsului Ministerului de Justiţie, până la începutul lunii noiembrie 2007
erau înregistrate şi soluţionate pozitiv 13 solicitări privind eliberarea dovezii de
disponibilitate a denumirii. Acestea privesc:
1. Asociaţia Religioasă Biserica Credinţei din Romînia
2. Asociaţia Religioasă a Adventiştilor de Ziua a Şaptea-Mişcarea de Reformă
3. Asociaţia Religioasă Nazarineană
4. Asociaţia Religioasă Eclesia
5. Asociaţia Religioasă „Victory Independent Baptist Fellowship”
6. Asociaţia Mângăietorul
7. Asociaţia Religioasă Adunările lui Dumnezeu
8. Asociaţia Religioasă Exodus
9. Asociaţia „Centrul Creştin Metanoia”
10. Asociaţia „Centrul Creştin Alethea”
11. Asociaţia Bisericilor Neemia
12. Asociaţia Solidaritatea Creştină
13. Asociaţia Creştin Ortodoxă Anania
Conform acestui răspuns al Ministerului Justiţiei, nici la sfârşitul lunii octombrie
Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România nu i se eliberase dovada de
disponibilitate a denumirii. Din nou informaţiile furnizate de Ministerul Justiţiei
se dovedesc a fi incorecte doarece asociaţia amintită nu ar fi putut obţine, la
sfârşitul lunii iunie, statutul juridic de asociaţie religioasă dacă nu ar fi prezentat
instanţei de judecată dovada de disponibilitate a denumirii.
Conform art. 1 alin. (3) al Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2076/2007 „până la
organizarea în sistem informatizat a rubricii din registrul prevăzut la art. 13,
respectiv din Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial,
instanţele judecătoreşti competente vor efectua înscrierile privind asociaţiile
religioase în registre speciale ţinute pe suport hârtie, care vor conţine informaţiile ce
se completează în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop
patrimonial pe suport informatic, şi vor comunica Ministerului Justiţiei, în termen
de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus
constituirea, cópii ale înregistrărilor din registrele speciale, ale hotărârilor, precum şi
ale înscrisurilor doveditoare.”
Ministerul de Justiţie nu a răspuns solicitării APADOR-CH de a i se comunica dacă
a fost înfiinţată în cadrul registrului naţional al persoanelor juridice cu scop
nepatrimonial o rubrică specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase constituite
potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
După cum se poate observa consultând Registrul naţional ONG41, nici până la
această dată Ministerul Justiţiei nu a reuşit să organizeze în cadrul Registrului
naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial pe suport informatic o rubrică
specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase constituite potrivit Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Acest lucru se întâmplă în situaţia în care există deja asociaţii care au parcurs toate
etapele prevăzute de lege şi au dobândit statutul de asociaţie religioasă. Spre
exemplu, Societatea Creştinilor Nouapostolici din România a dobândit acest statut
prin Hotărârea judecătorească nr. 146/29.06.2007, pronunţată de Judecătoria sector
3, adică în urmă cu mai bine de 8 luni.
6.2. Sprijinul acordat de stat asociaţiilor religioase
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
prevede că asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului
Fiscal şi, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal. Aceasta este singura
prevedere cu privire la sprijinul pe care statul în acordă asociaţiilor religioase.
În Codul Fiscal însă, nu se face niciunde referire la asociaţii religioase ca formă de
organizare juridică, nici nu se face vreo referire la activităţi religioase. Acest lucru
conduce la situaţia în care acordarea de facilităţi fiscale depinde de bunul plac al
autorităţilor locale.
Relevantă din acest punct de vedere este experienţa Societăţii Creştinilor
Nouapostolici din România în relaţia cu autorităţile din judeţul Sibiu. În data de 30
noiembrie 2007, Direcţia Fiscală Locală Sibiu a răspuns negativ solicitării Societăţii
Creştinilor Nouapostolici din România de scutire de la plata impozitului pe clădiri şi
pe teren pentru un imobil din Sibiu proprietate a asociaţiei, motivând că art. 249 alin.
1 pct 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevede că de la plata
impozitului pe clădiri vor fi scutite „clădirile utilizate pentru activităţi social
umanitare, de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local”.
42Faptul că asociaţia că nu se acordă scutire de impozit se justifică prin prisma faptului
41 http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx
42De fapt, această prevedere se regăseşte la articolul 250, alin. 1, punct 19, potrivit ultimelor variante actualizate ale Codu Fiscal în momentul redactării acestui raport.
că imobilul este utilizat „pentru activitaţi religioase şi nu pentru activităţi social
umanitare”.
Au existat şi cazuri în care consiliile locale din localităţi precum Iaşi, Baia-Mare sau
Sighişoara au acordat scutirea de impozit pe clădiri în proprietatea. Societăţii
Creştinilor Nouapostolici din România.
Aceste practici diferite relevă faptul că dispoziţiile Codului Fiscal, în lipsa unor
prevederi explicite în vederea scutirii de impozite pentru asociaţiile religioase,
rămân la interpretarea discreţionară a consiliilor locale. Societatea Creştinilor
Nouapostolici din România doreşte o schimbare a Codului Fiscal şi a Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor în sensul în care
acestea să conţină prevederi clare şi explicite în legătură cu scutirea de impozite
pentru asociaţiile religioase.
Societatea Creştinilor Nouapostolici din România consideră o situaţie
discriminatorie aceea în care cultele recunoscute beneficiază de scutiri de impozit pe
clădiri, în timp ce asociaţia se încadrează la articolul 253 din Codul Fiscal, referitor
la calculul impozitului datorat de persoanele juridice pe clădiri. Astfel, cota de
impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,5% şi
1%, inclusiv. Punctul 5 al articolului prevede că în cazul unei clădiri care a fost
dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi care după această dată nu a fost reevaluată,
cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% şi 10% şi se
aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în
contabilitatea persoanelor juridice.
Majoritatea clădirilor aparţinând Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România
nu au fost reevaluate după 1 ianuarie 1998 deorece reevaluarea unei clădiri este o
procedură foarte costisitoare. La Ocna-Mureş nouapostolicii plătesc 15% impozit pe
clădirile din proprietate mai mult chiar decât cota maximă prevăzută de Codul
Fiscal.
În concluzie, deşi există în legea cultelor prevederea potrivit căreia asociaţiile
religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului Fiscal, în realitate nu
există niciunde stipulat explicit acest lucru în Codul Fiscal.Solicitările asociaţiilor în
vederea scutirilor sunt interpretate în mod diferit de autorităţile publice locale,
datorită unor prevederi confuze care duc la discriminarea subiecţilor religioşi.
7. Domenii sensibile în ceea ce priveşte viaţa comunităţilor religioase
7.1. Cimitirele
Prin introducerea în legea cultelor a unor prevederi referitoare la cimitire s-a avut în
vedere crearea unui cadru legislativ care să evite situaţiile specifice anilor ’90, când
problema înhumării a generat multe tensiuni religioase în România.
Textul legii stipulează că în localităţile în care nu există cimitire publice şi unde
unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor
respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
Această regulă nu se aplică cimitirelor mozaice şi muslumane.
Cimitirele comunale şi orăşeneşti trebuie să fie organizate astfel încât să aibă
sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult, la cererea acelor culte ce funcţionează
în localitatea respectivă. Autorităţile publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire
comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
Cu toate acestea, chiar şi după adoptarea Legii cultelor, mai există situaţii în care
preoţi ai bisericii ortodoxe române solicită, acolo unde există cimitire în
administraţia lor, o suprataxă pentru înmormântarea unui enoriaş aparţinând altui
cult. Mai mult decît atât, ei cer ca înhumarea să se realizeze potrivit tradiţiilor
ortodoxe.
Astfel este şi cazul de la Lucieni, judeţul Argeş, unde Biserica Ortodoxă Română a
acceptat să înmormânteze un enoriaş al bisericii adeventiste, cu preţul unei taxe mult
mai mari decît cea pe care o percepea unui enoriaş ortodox.
De curând, în oraşul Potcoava, judeţul Dolj, pastorul baptist a fost nevoit să recurgă
la ajutorul poliţiei pentru a înmormânta un enoriaş. Aceasta datorită împotrivirii
preotului ortodox.
O părere generală împărtăşită de reprezentanţi ai cultelor din România este aceea
că, spre deosebire de problemele anilor ’90 cu privire la înhumare, situaţiile în care
enoriaşii nu pot fi înhumaţi sunt destul de rare şi în legătură cu acestea Secretariatul
de Stat pentru Culte este receptiv, intervenind pentru soluţionarea lor.
Cele mai multe probleme ale cultului musulman apar în Bucureşti în legătură cu
acordarea de terenuri pentru cimitire. În capitală, cultul musulman nu deţine nici un
cimitir confesional. Situaţia este dificilă şi neplăcută, existând şi cazuri în care
persoanele decedate au trebuit să fie transportate de la Bucureşti la Constanţa pentru
a fi înmormântate. În anul 2007 s-a aprobat acordarea unui teren de 6000 mp , însă
punerea în posesie nu s-a realizat nici până în momentul de faţă. Muftiul cultului
musulman consideră că funcţionarii primăriei capitalei dau dovadă de rea-voinţă
întârziind repartizarea celor 6000 mp de teren şi din acest motiv a acţionat în
judecată primăria capitalei. Un obiectiv declarat al cultului musulman pentru anul
2008 este acela de a discuta cu deputatul care le reprezintă interesele în parlament
pentru ca acesta să intervină la nivel politic pentru a intra în posesia cimitirului.
Pe de altă parte Primăria Constanţa a acordat Cultului Musulman un teren de trei
hectare şi jumătate în vederea unui cimitir confesional.
În cazul altor culte, au existat situaţii în care primarul unei anumite localităţi a
refuzat să intervină atunci când un preot ortodox nu a permis intrarea într-un cimitir
aflat în administraţia sa, a unei persoane decedate aparţinând altui cult.
Reprezentanţi ai Uniunii Penticostale- Biserica lui Dumnezeu Apostolică susţin că
mai există încă situaţii în care, datorită relei voinţe a unui preot ortodox, sunt
necesare intervenţii în avans „la centru” pentru ca anumite persoane să fie înhumate.
Şi pentru Comunitatea Bahá’í numărul mic de cimitire publice reprezintă o problemă
şi asta datorită faptului că, în credinţa bahá’í, inhumarea trupului credinciosului ar
trebui să se facă undeva destul de aproape de locul în care şi-a petrecut ultima parte
a vieţii. Dl. Bahman Rahmatian, Preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a
Comunităţii Bahá’í, a semnalat cazuri când preotul ortodox paroh a condiţionat
înmormântarea unui membru al comunităţii bahá’í de efectuarea unei slujbe
ortodoxe de înmormântare.
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor conţine
prevederi clare referitoare la cimitire, menite a soluţiona problema delicată a
înhumării astfel încât nici unui cult să nu fie discriminat.
Cu toate acestea, pe parcursul anului 2007 au mai existat cazuri la nivel local unde
legea nu a fost respectată. Persoane decedate aparţinând unor culte altele decât cel
ortodox au fost înhumate cu mare dificultate în cimitire administrate sau aflate în
posesia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca acest lucru să se întâmple a fost
necesară fie intervenţia unor ierarhi ortodocşi, fie intervenţia Secretariatului de Stat
pentru Culte.
Nu există o statistică a localităţilor care nu au cimitire comunale şi orăşeneşti. În tot
cazul, legea cultelor impune autorităţilor locale obligaţia de a înfiinţa astfel de
cimitire acolo unde nu există şi de a le organiza pe cele care există astfel încât să
permită accesul tuturor cultelor.
În acest fel, prevederile legii ar avea efecte practice, garantându-se în mod real
libertatea de religie la nivel individual şi colectiv.
7.2. Asistenţa religioasă în penitenciare
În urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii cultelor recunoscute şi ai asociaţiilor
religioase reise faptul că, în urma adoptării Ordinului Ministerului Justiţiei nr.
610/200643
privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie, situaţia privind
accesul în penitenciare s-a îmbunătăţit semnificativ. Anumite culte (spre exemplu
Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova) au încheiat protocoale cu Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, altele (Cultul Musulman) au semnat parteneriate direct
cu conducerea penitenciarelor pe care doresc să le viziteze. În cele mai multe cazuri
însă accesul în penitenciare se realizează încă prin bunăvoinţa capelanului închisorii,
de cele mai multe ori de religie ortodoxă, menţinându-se astfel situaţia
discriminatorie care s-a dorit a fi eliminată prin adoptarea Ordinului Ministerului
Justiţiei nr. 610/2006 privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie.
Reprezentanţii cultelor religioase nu au semnalat de încălcări ale dreptului
persoanelor private de libertate de a beneficia de asistenţă religioasă.
În urma informaţiilor solicitate în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile
de interes public reiese că în sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
sunt retribuiţi 37 de preoţi ortodocşi şi un preot romano-catolic.
Conform aceleiaşi surse, pe parcursul anului 2007, în unităţile penitenciare au
acordat asistenţă religioasă în cadrul activităţilor desfăşurate în penitenciarele din
ţară 159 de clerici ortodocşi, 38 aparţinând cultului adventist, 31 - cultului baptist,
28 – cultului penticostal, 27 – cultului romano-catolic, 19 – cultului evanghelist, 11 -
cultului reformat, opt – cultului catolic, şase – cultului Martorii lui Iehova, doi -
cultului musulman, unul – cultului greco-catolic, unul – cultului rus de rit vechi.
43 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11 mai 2006
7. 3. Învăţământul religios preuniversitar
APADOR-CH a adresat o cerere Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în
temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice în scris numărul de posturi retribuite în cursul anului
şcolar 2007-2008, pentru personalul care predă religia ca materie de studiu
obligatoriu în şcoli (în total şi defalcat pentru fiecare cult recunoscut prin Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor).
Răspunsul nu a sosit în termenul impus de lege şi APADOR-CH a primit după
insitenţe telefonice un tabel conţinând situaţia ocupării posturilor didactice în anul
şcolar 2007-2008 la religie/discipline teologice de specialitate. În tabel apar
numărul de norme existente în sistem (7287,33), defalcat pe limbi de predare şi
modul cum acestea sunt acoperite cu titulari sau suplinitori.
Datorită faptului că Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nu a furnizat
informaţiile solicitate de APADOR-CH, nu se poate estima în ce măsură finanţarea
educaţiei religioase de către stat, din perspectiva posturilor retribuite pentru
personalul care predă religia aparţinînd cultelor recunoscute, se realizează pe baze
nediscriminatorii.
Din discuţiile cu reprezentanţii cultelor recunoscute în România reiese că în ceea ce
priveşte notarea la disciplina religie a copiilor minoritari în clase majoritare din
punct de vedere confesional, se practică sistemul acceptării de adeverinţe eliberate
de biserica căruia aparţine elevul minoritar.
Situaţii de discriminare în ceea ce priveşte aspecte ale educaţiei religioase s-au
întâlnit în cazurile Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea şi a Organizaţiei
Religioase Martorii lui Iehova.
În judeţul Dâmboviţa, inspectorul general a dorit să supună la examen şi să testeze
competenţa unui preot al bisericii creştine adventiste de ziua a şaptea care preda
religia în şcoli. Deşi situaţia a fost soluţionată pe cale amiabilă, în urma discuţiilor
dintre inspectorul general şi reprezentaţi ai cultului, atitudinea inspectorului general
a adus ştirbire principiului autonomiei cultului. Astfel, potrivit articolului 32,
alineatul 2 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor, pesonalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul
cultului pe care îl reprezintă.
Recent, într-o şcoală din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, conducerea şcolii a refuzat
să încheie media la disciplina religie unui copil aparţinând cultului „Martorii lui
Iehova” motivând prin faptul că adeverinţa nu conţinea un calificativ sau o notă de
evaluare a cunoştinţelor acumulate. Evaluarea cunoştinţelor religioase contravine
însă principiilor Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova iar obligativitatea
acordării unui calificativ ar reprezenta o încălcare a dreptului la autonomie.
Problema referitoare la manualul de Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a,
ediţia 2006, publicat de editura Corint.
Referitor la acesată problemă au sesizat autorităţile statului atât Comunitatea Baha’i
cât şi Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova.
Adunarea Spirituală Naţională a Baha’ilor din România a sesizat Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării în legătură cu încălcarea de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum
şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – a dreptului la demnitate a persoanelor
care aparţin religiei Baha’i. Petentul a considerat că acest drept s-a încălcat prin
includerea religiei Baha’i în categoria sectelor care fac prozelitism, în manualul de
Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint..
Adunarea Spirituală Naţională a Baha’ilor din România este descrisă în manual ca
una dintre sectele „unelte ale Satanei sau porţi ale iadului”, practicând un
„prozelistism insistent”. Totodată, este descrisă ca reprezentând un pericol pentru
societate, prin faptul că adoptă „mijloace nedemne de evanghelie”, fiind „grupare
sectară în occident” şi folosind metode de „îndoctrinare, mituire, şantaj, exploatare a
sărăciei, fanatism”.
Capitolul din manual „Libertate religioasă şi prozelitism” conţine următoarea
precizare „Este un motiv în plus pentru ca, fără false menajamente, şi în România să
se prezinte realist lucrurile în ceea ce priveşte răul generat de prozelitismul sectelor.
Paradoxal, există câteva grupări sectare interzise în Occident, dar care în România
desfăşoară acţiuni prozelitiste în deplină libertate. Deşi în România nu au statut de
cult, ci sunt numite numai organizaţii religioase (Martorii lui Iehova), fie
asociaţii sau fundaţii religioase (Bahai, mormoni), aceste mişcări aplică
strategii prozelitiste”.
Contrar informaţiilor prezente în manualul de religie, petentul a arătat că religia
Baha’i este larg recunoscută la nivel internaţional, acreditată ca organizaţie
neguvernamentală cu statut consultativ în cadrul structurilor Organizaţiei Naţiunilor
Unite din anul 1948 şi încadrată de legislaţia română ca asociaţie religioasă, legal
înregistrată.
Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în
hotărârea nr. 279 din 02 octombrie 2007, a constatat că modul de prezentare a
religiei Baha’i în manualul Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006,
publicat de editura Corint (avizat favorabil prin Ordinul ministrului educaţiei şi
cercetării nr. 4446 din 19 iunie 2006), a reprezentat o încălcare a dreptului la
demnitate a comunităţii Baha’i, creând o atmosferă ostilă faţă de ea.
Poziţia Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova
În urma Deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului privind cauza Organizaţia
religioasă “Martorii lui Iehova” c. României din 11 iulie 200644
(înţelegere pe cale
amiabilă intervenită între cele două părţi) statul roman, reprezentat de Agentul
Guvernului şi-a luat angajamentul să aducă la cunoştiinţa autorităţilor
guvernamentale (inclusiv ministere şi prefecturi) faptul că Organizaţia religioasă a
Martorilor lui Iehova a fost recunoscută oficial ca religie începand cu data de 9
aprilie 1990.
În pofida acestei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului , în cursul anului
2006, în manualul de religie al cultului ortodox, Manual pentru clasa a XI –a,
publicaţie avizată de Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în capitolul 7, Libertate
religioasă şi prozelitism, la pagina 91 se menţionează “Deşi în România nu au
statut de cult, ci sunt numite fie organizaţii religioase(Martorii lui Iehova, fie
asociaţii sau fundaţii religioase (Baha’i, mormoni), aceste mişcări aplică strategii
prozelitiste”.
La începutul anului 2008 reprezentanţii Organizaţiei religioase a Martorilor lui
Iehova au avut întâlniri cu reprezentantul Agentului Guvernului, în cadrul cărora au
solicitat respectarea deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi retragerea de
pe piaţă a manualului de religie al cultului ortodox.
Până în prezent Organizaţia religioasă a Martorilor lui Iehova nu a primit nici un
raspuns din partea Guvernului României.
7.4. Asistenţa religioasă în spitale
APADOR-CH a solicitat Ministerului Sănătăţii Publice informaţii de interes public
referitoare la numărul total de preoţi, defalcat pentru fiecare cult recunoscut de
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care
au fost retribuiţi în anul 2007 de către Ministerul Sănătăţii Publice pentru acordarea
de asistenţă religioasă în spitale.
44
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 101din 9 februarie 2007.
Conform răspunsului Ministerului Sănătăţii Publice, sunt retribuiţi un număr total de
preoţi de 182, dintre care 165 aparţin Bisericii Ortodoxe Române, cinci Bisericii
Romano-Catolice, patru Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, şase
Bisericii Reformate din România şi doi Bisericii Unitariene din Transilvania.
Reprezentanţii cultelor şi asociaţiilor religioase cu care APADOR-CH a purtat
discuţii au afirmat că accesul în spitale este facil însă o problemă o constituie lipsa
unor spaţii în care să se desfăşoare serviciul religios. S-a sugerat că ar fi un lucru
pozitiv amenajarea unor spaţii care să fie utilizate de toţi clericii cultelor recunoscute
după un program prestabilit (un fel de capele ecumenice).
7.5. Asistenţa religioasă a militarilor
Ministerul Apărării a retribuit în cursul anului trecut 80 de preoţi, dintre care 78 de
preoţi ortodocşi, un preot romano-catolic şi un pastor baptist, reprezentant al
Alianţei evanghelice din România.
Această situaţie a fost semnalată ca discriminatorie de către reprezentantul Bisericii
Reformate şi cel al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice aceştia
considerând că aplicarea principiului proporţionalităţii le-ar conferi dreptul a avea
preoţi militari.
8. Transparenţa instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase
Analiza a avut în vedere două planuri: cel al instituţiilor centrale şi cel al
autorităţilor publice locale. La nivel central principalul responsabil cu problemele
care ţin de religie este Ministerul Culturii şi Cultelor în a cărui subordine se găseşte
Secretariatul de Stat pentru Culte. Referitor la autorităţile publice locale analiza a
avut în vedere actiunile Consiliilor Judeţene şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
APADOR-CH a avut în vedere două aspecte principale referitoare la transparenţa
instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase şi anume:
• Modul cum instituţiile publice îşi respectă obligaţiile ce le revin conform
prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public;
• Adoptarea de către autorităţi a unei atitudini proactive în ceea ce priveşte
transparenţa prin publicarea informaţiilor de interes pe pagina de internet
proprie.
8.1 Transparenţa instituţiilor centrale ale statului cu privire la problemele
religioase – Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte
La sfârşitul lunii octombrie 2007, APADOR-CH a solicitat Ministerului Culturii şi
Cultelor să i se comunice în scris, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public următoarele informaţii: câte asociaţii au solicitat avizul
consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase (conf. art. 41, alin.
2, litera d. din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul cultelor),
lista asociaţiilor care au solicitat documentul respectiv cuprinzând denumirea
completă a acestora, câte asociaţii au primit avizul consultativ în vederea înscrierii în
Registrul asociaţiilor religioase şi lista asociaţiilor care au primit avizul consultativ
în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase.
Ministerului Culturii şi Cultelor a răspuns că datorită complexităţii informaţiilor
solicitate, răspunsul urmează să fie transmis, în conformitate cu prevederile
articolului 7 alineatul 1, teza II din legea nr. 544/2001, în termen de 30 de zile.
APADOR-CH a primit răspunsul de amânare a comunicării în scris a informaţiilor
solicitate, după ce trecuseră cele 10 zile alocate potrivit legii înştiinţării că se va
răspunde în termen de 30 de zile.
În pofida promisiunii că se va răspunde în timpul maxim impus de lege solicitării de
informaţii ale APADOR-CH, Ministerului Culturii şi Cultelor nu a răspuns
cererii nici până în momentul redactării acestui raport.
Singura cerere la care APADOR-CH a primit un răspuns prompt din partea
Ministerului Culturii şi Cultelor a fost una care fusese iniţial adresată
Guvernului României şi nu instituţiei în mod direct. Astfel, la începutul lunii
noiembrie 2007, APADOR-CH a adresat Guvernului României o cerere în baza
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând
să i se comunice lista actelor normative adoptate de guvern, în perioada 1 ianuarie
2007 şi 31 octombrie 2007, care au avut ca obiect acordarea de sprijin cultelor
religioase recunoscute de stat. În baza prevederilor art. 24 din Hotărârea Guvernului
nr. 123/200245
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
544/2001, Secretariatul General al Guvernului a trimis cererea Ministerului
Culturii şi Cultelor.
La mijlocul lunii ianuarie 2008, APADOR-CH a mai adresat Ministerului Culturii şi
Cultelor o cerere de informaţii de interes public, solicitând să i se comunice numărul
de posturi ale personalului clerical pentru care Ministerul Culturii şi Cultelor a
acordat sprijin salarial în decursul anului 2007, defalcat pentru fiecare cult religios în
parte, cât şi numărul de posturi ale personalului neclerical pentru care Ministerul
Culturii şi Cultelor a acordat sprijin salarial în decursul anului 2007, defalcat pentru
fiecare cult religios în parte. La această solicitare Ministerul Culturii şi Cultelor a
răspuns parţial, cu întârziere şi numai în urma unor insistenţe telefonice.
Datorită faptului că Ministerul Culturii şi Cultelor nu a răspuns integral şi în
termen decât la o cerere de informaţii care i-a fost remisă de o instituţie
superioară ierahic (Secretariatul General al Guvernului) iar la celelalte cereri
de informaţii a răspuns incomplet sau nu a răspuns deloc, APADOR-CH
constată faptul că această instituţie nu-şi respectă obligaţiile prevăzute de
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de inters public.
Secretariatul de Stat pentru Culte instituţie în subordinea Ministerului Culturii şi
Cultelor intermediază relaţiile dintre autorităţile publice şi subiecţii religioşi
45
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 08 martie 2002
recunoscuţi de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor.
Pe pagina de internet a acestei instituţii (www.culte.ro) ar trebui să existe o secţiune
menită a face transparentă interacţiunea dintre culte/asociaţii religioase/grupări
religioase şi instituţiile statului, mai ales în ceea ce priveşte sprijinul financiar
acordat şi criteriile în baza cărora se alocă acest sprijin.
Majoritatea reprezentanţilor cultelor sunt de părere că există în momentul de faţă o
lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte sumele de bani alocate iniţial sprijinirii
cultelor şi din acest motiv este imposibil de calculat dacă se respectă, potrivit
prevederilor legale, criteriul proporţionalităţii.
Uniunea Cultului Creştin după Evanghelie consideră că Secretariatul de Stat pentru
Culte nu este transparent în ceea ce priveşte suma totală alocată pentru construcţia
de lăcaşuri de cult. Reprezentanţi ai acestui cult au solicitat Secretariatul de Stat
pentru Culte informaţii în acest sens, iar răspunsul a fost acela că sumele alocate pot
fi consultate în Monitorul Oficial. A identifica sume de bani alocate cultelor prin
studierea Monitorului Oficial este o procedură destul de dificilă iar conform Legii
nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public instituţiile au obligaţia să
comunice informaţiile publice solicitate chiar dacă acestea sunt deja făcute publice.
Secretariatul de Stat pentru Culte, în calitatea sa de intermediar între autorităţile
publice şi subiecţii religioşi recunoscuţi, ar trebui să aibă o atitudine proactivă în
ceea ce priveşte existenţa şi accesibilitatea informaţiilor de interes pentru
culte/asociaţii religioase/grupări religioase.
Începând cu luna septembrie 2007 APADOR-CH a monitorizat publicările de
informaţii de pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte.
Prima informaţie cu privire la finanţarea construcţiei/renovării lăcaşurilor de cult a
fost făcută publică prin intermediul paginii de internet a Secretariatului General
pentru Culte la data de 6 noiembrie 2007. Această informaţie se referea la Hotărârea
Guvernului nr. 1148/2007 din 26 septembrie 2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului pe anul 2007. Anterior adoptării acestei hotărârii, tot în cursul anului
2007, Guvernul României mai adoptase alte şapte acte normative având ca obiect
sprijinirea cultelor, despre acestea Secretariatul de Stat pentru culte nefăcând niciun
anunţ. Nici despre hotărârile din anul 2007 adoptate după Hotărârea Guvernului nr.
1148/2007 (în număr de cinci) instituţia nu a făcut niciun anunţ.
În luna februarie şi martie a anului 2008, au fost făcute publice pe pagina de internet
a Secretariatului de Stat pentru Culte două liste privitoare la fondurile alocate prin
Bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor pe perioada 2005-2008 pentru construcţia şi
reparaţia lăcaşurilor de cult.
Aşa cum reiese din datele prezente în capitolul dedicat sprijinului financiar acordat
pentru construcţia şi reparaţia lăcaşurilor de cult de către instituţiile centrale, listele
sunt incorecte şi publicate foarte târziu.
Totodată, aşa cum a mai fost menţionat pe parcursul raportului, ordinul referitor la
procedura de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase
sau pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente
(Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2274/17 mai 2007) a fost publicat pe
pagina de internet la două luni după după ce o asociaţie religioasă primise deja acest
aviz.
Secţiunea dedicată asociaţiilor religioase nu a cuprins niciun document până la 29
ianuarie 2008, dată la care pe pagina de internet Secretariatului de Stat pentru Culte
a fost făcută publică lista celor opt asociaţii care au obţinut avizul consultativ în
vederea transformării în asociaţie religioasă.
Nici până la data redactării acestui material nu există disponibilă nicio informaţie
din care să reiasă câte dintre acestea au dobândit statutul de asociaţie religioasă.
În concluzie, din monitorizarea paginii de internet a Secretrariatul de Stat
pentru Culte reiese că acesta nu are o atitudine proactivă în legătură cu
publicarea de informaţii de interes pentru culte. Atunci când publică
informaţii, acest lucru de realizează tardiv şi incorect.
8.2. Transparenţa autorităţilor publice locale – bune şi rele practici
Pentru a obţine informaţii cu privire la sprijinul acordat cultelor de autorităţile
publice locale APADOR-CH a formulat cereri în baza Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public pe care le-a adresat celor 41 de consilii
judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Alte date de natură
financiară urmau a fi accesate prin consultarea bugetelor respectivelor instituţii,
bugete care, potrivit legislaţiei în vigoare sunt documente publice şi ar trebui să fie
publicate pe paginile de internet proprii.
Numai cinci dintre consiliile judeţene au răspuns cererii de informaţii în termenul
legal de 10 zile, 33 au răspuns în interiorul termenului maxim prevăzut de lege (30
de zile) iar trei consilii au răspuns cu întârziere şi în urma insistenţelor telefonice.
Referitor la accesarea informaţiilor privind sumele alocate pentru sprijinirea cultelor
religioase în bugetele proprii ale consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti situaţia se prezintă după cum urmează:
• Patru pagini de internet proprii consiliilor judeţene sunt nefuncţionale;
• Şase dintre consilii nu publică pe pagina de internet proprie hotărârile adoptate
(implicit nici pe cele care vizează bugetul);
• 16 consilii au disponibilă pe pe pagina de internet hotărârea privind adoptarea
bugetului dar aceasta fie nu conţine anexele fie în anexe nu sunt defalcate
cheltuielile privind susţinerea cultelor în capitolul „Cultură, recreere, religie”;
• Restul de 16 consilii fac publice pe pagina de internet informaţii despre sumele
totale alocate de la bugetul propriu pentru susţinerea cultelor (nu întotdeauna se
regăsesc însă sumele defalcate pe culte religioase).
Reise foarte clar că la capitolul prind transparenţa, obligaţiile autorităţilor
publice locale (în speţă ale consiliilor judeţene) nu sunt respectate decât în
foarte mică măsură, cu atât mai puţin poate fi vorba despre o atitudine pro-
activă a acestor instituţii.
Consiliul judeţean Constanţa s-a remarcat în sens negativ faţă de celelalte
consilii judeţene în primul rând prin faptul că cererea APADOR-CH formulată în
temeiul Legii nr. 544/2001 a fost tratată cu o nepăsare vecină cu dispreţul. Astfel,
după ce a expirat termenul maxim 30 de zile şi după numeroase insistenţe telefonice,
Consiliul Judeţean Constanţa ne-a expediat o adresă
46
care nu conţine niciuna dintre
informaţiile solicitate.
Răspunsul se referă numai la prima din cele cinci întrebări formulate de APADOR-
CH, şi anume cu referire la atribuirea în folosinţă gratuită de imobile, şi se comunică
faptul că nu a fost depusă nicio cerere în acest sens. Adresa nu conţine niciun cuvânt
referitor la acordarea de facilităţi în vederea construcţiei renovării de lăcaşuri de cult
sau de sprijin în vederea salarizării personalului cultelor.
Consultând hotărârile
47
Consiliului Judeţean Constanţa din anul 2007 precum şi
bugetul consiliului judeţean pe anul 2007, APADOR-CH a ajuns la următoarele
concluzii:
• Consiliul Judeţean Constanţa a acordat în cursul anului 2007 sprijin
financiar pentru salarizarea personalului neclerical al cultelor religioase recunoscute
de stat, la indicatorul nr. 59.15 din buget cu titlul „Contribuţii la salarizarea
46
Adresa-răspuns a Consiliului Judeţean Constanţa – Anexa 3
47
Hotărârile Consiliului Judeţean Constanţa sunt accesibile pe pagina de internet www.cjc.ro
personalului neclerical” regăsindu-se suma de 1.800.000 lei. De altfel APADOR-CH
avea informaţia că sprijinul pentru salariaţii neclericali se acordă de către Consiliul
Judeţean Constanţa şi din partea Muftiului Cultului Musulman care a afirmat că
personalul neclerical al cultului pe care îl conduce beficiază integral de sprijin în
vederea salarizării.
Consiliul Judeţean Constanţa a alocat în anul 2007 sume cultelor religioase (mai
precis Bisericii Ortodoxe Române) după cum urmează:
1. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 125/25.05.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 100.000 lei Mănăstirii Dervent;
2. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 226/19.10.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 10.000 lei pentru construirea unei clopotniţe la Biserica Ortodoxă
din localitatea Plopeni; ulterior, în luna decembrie s-a aprobat decontarea sumei de
15.000 lei pentru lucrarea respectivă;
3. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 270/17.12.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 50.000 lei pentru efectuarea de reparaţii la biserica din localitatea
Gârliciu;
4. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 292/17.12.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 15.000 lei pentru terminarea lucrărilor la pictura bisericii din
localitatea Cetatea, comuna Dobromir.
Totalul sumelor alocate nominal unor lăcaşuri de cult prin intermediul hotărilor
Consiliului Judeţean Constanţa se ridică la 180.000 lei.
Aşadar, Consiliul Judeţean Constanţa a cheltuit din bugetul propriu cel puţin
1.980.000 lei (aprox. 593 mii euro) în cursul anului 2007 dar nu consideră
necesar să răspundă unei cereri de informaţii de interes public pe acastă temă.
Consiliul Judeţean Sălaj s-a remarcat în sens pozitiv faţă de celelate judeţe atât
din punctul de vedere al modalităţii de a răspunde unei solicitări de informaţii
formulate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public cât şi din perspectiva transparenţei şi corectitudinii dovedite în ceea ce
priveşte acordarea sprijinului financiar cultelor religioase.
În primul rând trebuie menţionat faptul că adresa-răspuns
48
a Consiliului Judeţean
Sălaj a fost întocmită şi expediată în termen de numai două zile de la data
confirmării de primire a cererii APADOR-CH, majoritatea consiliilor judeţene
răspunzând la limita termenului maxim legal (30 de zile) iar câteva chiar după
expirarea termenului legal.
48
Adresa-răspuns a Consiliului Judeţean Sălaj – Anexa 4
Fiecare dintre întrebările APADOR-CH a primit din partea Consiliului Judeţean
Sălaj un răspuns complet şi explicit. Spre exemplu la întrebările APADOR-CH cu
privire la atribuirea de imobile şi terenuri în folosinţă gratuită Consiliul Judeţean
Sălaj a răspuns că:
• A fost primită o singură cerere pentru atribuire în folosinţă gratuită a unor
imobile, soluţionată favorabil, având ca beneficiar Protopoiatul Ortodox Sălaj;
• Instituţia nu a primit cereri de atribuire în folosinţă gratuită a unor terenuri
deoarece această competenţă aparţine Prefecturii;
În cuprinsul răspunsului este menţionată aprobarea, prin Hotărârea Consiliului
Judeţean nr. 25 din 28 februarie 200749
, a Programului de cofinanţare de construcţii-
lăcaşuri de cult, o cópie a hotărârii fiind anexată. . Prin actul normativ sunt stabilite
proceduri clare pe care trebuie sa le urmeze solicitanţii de finanţări, condiţiile de
eligibilitate a proiectelor, criteriile de departajare şi punctajul aferent, componenţa
comisiei de evaluare a proiectelor, modele ale documentelor care trebuie depuse
precum şi termenul de depunere de a documentaţiei.
Datorită promptitudinii şi completitudinii răspunsului furnizat de Consiliul
Judeţean Sălaj precum şi datorită faptului că modalităţile de acordare a
sprijinului financiar pentru cultele religioase recunoscute sunt clar
reglementate, activitatea în domeniu a acestei instituţii poate fi considerată un
model de bună practică.
49
Textul hotărârii poate fi accesat pe pagina web a Consiliului Judeţean Sălaj la adresa
http://www.cjsj.ro/hotcjsj/hotarari2007/hot252007.pdf
9. Cazuri în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a
constatat discriminarea pe criteriul religios în cursul anului 2007
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a primit în decursul anului 2007
15 petiţii avînd ca obiect presupuse discriminări pe baza criteriului religios. În
legătură cu acestea, Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării a adoptat patru hotărâri prin care a constatat o faptă de
discriminare care a avut la bază criteriul religios.
1. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat în legătură cu
diferenţierea de tratament aplicată de către Regionala de Transport Feroviar
Constanţa unui angajat (petentul) în raport cu ceilalţi. Petentul a considerat că
motivul tratementului diferenţiat a fost faptul că era practicant al cultului baptist.
Reiese din documentele aflate la dosar că petentul a invocat în mai multe rânduri, în
faţa superiorilor săi, că este tratat diferit şi că acest lucru se datorează faptului că
aparţine cultului baptist.
În urma analizei faptelor şi a probelor existente la dosar, Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării a hotărât că a existat un caz de discriminare şi a dispus
sancţionarea Regionalei de Transport Feroviar Constanţa.
2. Liga Pro Europa a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu
privire la tratamentul discriminatoriu la care au fost supuse parohiile greco-catolice
din Chiheru de Jos şi Beica de Jos din judeţul Mureş de către autorităţile publice
locale în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor
suprafeţe de teren.
Primăriile celor două localităţi au trimis „oferte de amplasament” parohiilor locale
menţionate fără să ţină cont de acceptul acestora şi fără a avea în vedere diferenţa de
valoare a ofertelor făcute în raport cu cea iniţială.
La solicitarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a unui punct de
vedere în legătură cu aspectele sesizate, primăria comunei Chiheru de Jos a
comunicat la data de 16 ianuarie 2007 următoarele: biserica greco-catolică Chiheru
de Jos a deţinut în proprietate suprafaţa de 36, 28 ha, teren agricol. În urma
reconstituirii în 2001 a dreptului de proprietate, aceasta a primit 7,15 ha. Datorită
faptului că pe raza comunei nu mai erau suprafeţe de teren disponibile, care să
asigure diferenţa de 29,13 ha, soluţia a fost de a trecere parohia la despăgubiri.
Biserica greco-catolică din Chiheru de Sus a deţinut în proprietate suprafaţa de 39,
66 ha teren agricol, din care nu i s-a reconstituit drept de proprietate pe nici o
suprafaţă, rămânând varianta despăgubirilor. Cu toate acestea, biserica ortodoxă din
Chiheru de Sus a primit, în baza Legii fondului funciar nr.18/199150
, suprafaţa de 5
ha.
Din suprafaţa de 172 ha teren forestier, ce a aparţinut bisericii greco-catolice din
Chiheru de Sus, în baza Legii nr. 1/200051
pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, au fost împroprietărite, prin
redistribuire următoarele: biserica ortodoxă Chiheru de Jos (26 ha), biserica
ortodoxă Chiheru de Sus (30 ha), biserica ortodoxă Ursiu de Jos (30 ha), biserica
ortodoxă Ursiu de Sus (4 ha), biserica greco-catolică Chiheru de Jos (26 ha), biserica
greco-catolică Ursiu de Jos (30 ha). Suprafaţa de 26 ha rămasă a fost restituită în
natură bisericii greci-catolice Chiheru de Sus, iar pentru suprafaţa de 90 ha,
redistribuită bisericilor ortodoxe, urma să se acorde despăgubiri.
În temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 137/200052
privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, a legislaţiei interne şi internaţionale relevante în
domeniu, luându-se în consiederare faptele, Consiliul Director al Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării a decis că a existat o discriminare rezultată din
tratamentul diferit aplicat membrilor comunităţii greco-catolice din Chiheru de Jos şi
şi Chiheru de Sus, în raport cu comunitatea ortodoxă. Cele două comunităţi, fiind în
situaţii similare, au fost tratate diferit în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de
proprietate asupra unor suprafeţe de teren.
3. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat prin intermediul
a două petiţii ale asociaţiei „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă” în legătură
cu presupuse atitudini discriminatorii ale primarului oraşului Buzău în ceea ce
priveşte cultele existente în oraş, cât şi în legătură cu politica municipalităţii, în speţă
politica primarului şi a consiliului local, care, prin modul în care au aprobat bugetul
municipal – capitolul culte religioase – au creat o situaţie discriminatorie faţă de
celelalte culte, altele decât biserica ortodoxă.
Prima petiţie a asociaţiei „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă” a avut în
vedere o declaraţie politică a primarului oraşului Buzău: „Biserica Ortodoxă
Română este sprijinită prin bugetul municipiului Buzău cu peste 6,5 mld.lei. Deci nu
cultele. Atenţie! Politica municipalităţii este de sprijinire a Bisericii Ortodoxe
Române, nu a cultelor în general. Ca politică. Este o politică declarată prin buget şi
prin programul de activităţi, deci nu sprijinim cultele. Nu sprijinim nici Martorii lui
50
Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 05/01/1998
51
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 8 din 12/01/2000
52
Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 99 din 08/02/2007
Iehova, nu sprijinim nici Baptiştii, nu sprijinim nici Adventiştii. Nu sprijinim niciun
fel de altă religie decât Biserica Ortodoxă Română, cu 6,5 mld. Lei, care se vor duce
numai în construcţia de biserici”.
A doua petiţie a asociaţiei aduce dovezi care spijină ideea cum că prin politica
municipalităţii de alocare de fonduri cultelor religioase, se crează o situaţie
discriminatorie faţă de cultele din oraşul Buzău, altele decât biserica ortodoxă.
În data de 24 octombrie 2006 şi 15 februarie 2007 Primăria municipiului Buzău a
precizat că repartizarea sumelor din capitolul „Cultură, religie, sport, tineret” al
bugetului local, s-a făcut pe baza solicitărilor scrise şi în funcţie de disponibilul
existent. Din totalul de 650.000 lei la capitolul „Cultură, religie, sport, tineret”, au
fost alocaţi 620.000 lei unui număr de 12 parohii ortodoxe şi s-a prevăzut ca fond de
rezervă, suma de 30.000 lei.
Pentru a dovedi tratamentul egal aplicat tuturor cultelor de către municipalitate este
evocată darea în folosinţă gratuită, pe termen de 25 de ani, a unui teren Parohiei
Romano-Catolice Buzău.
Răspunsul primăriei cuprinde afirmaţia potrivit căreia bugetul local pe anul 2006 a
fost fundamentat pe baza cererilor făcute în anul 2005. Cu toate acestea, din analiza
listei cererilor anexate reiese că există cereri ale unor parohii ortodoxe, înregistrate
în anul 2006 şi care au fost cuprinse în lista celor care au beneficiat de alocaţii
bugetare. Totodată, solicitările parohiei romano-catolice Buzău şi ale bisericii
creştine adventiste de ziua a şaptea „Conferinţa Munteniei”, deşi înregistrate în luna
decembrie 2005, nu au fost cuprinse în listă.
Consiliul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis
prin hotărârea nr. 140 din 21 iunie 2007 că în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul
local al municipiului Buzău a creat un tratament diferenţiat în cazul alocării
fondurilor bugetare pe criteriul apartenenţei la o comunitate socială. Au fost excluse,
prin omisiune, celelalte comunităţi aparţinând cultelor religioase, altele decât cea
ortodoxă.
Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat
că nu au fost întrunite elementele necesare pentru a sancţiona declaraţia publică a
primarului municipiului Buzău drept una discriminatorie.
4. Cea de-a patra decizie prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării a constatat discriminarea pe criteriu religios este cea privind petiţia
Comunităţii Baha’i referitoare la manualul de religie pentru cultul ortodox – decizie
prezentată pe larg în capitolul 7.3. al raportului – „Învăţământul religios
preuniversitar”.
10. Concluzii şi recomandări
Statul român a înţeles a proteja libertatea religioasă în România mai ales prin
adoptarea unor legi menite a favoriza dezvoltarea vieţii religioase. Dintre acestea,
cea mai importantă este Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, lege organică ce conferă un rol deosebit religiei în spaţiul public
românesc.
Înainte de momentul adoptării legii, Comisia europeană pentru democraţie prin drept
(Comisia de la Veneţia)
53
a exprimat o poziţie negativă privitor la criteriile
numerice şi de durabilitate stabilite de către proiectul de lege pentru recunoaşterea
de noi culte şi asociaţii religioase cât şi în legătură cu procedurile extrem de
complicate prevăzute de lege pentru recunoaşterea acestora. Ea a estimat că în
practică, aceste prevederi ale legii vor aduce atingere libertăţii religioase şi a
recomandat statului român ca pe viitor să aibă în vedere simplificarea procedurilor
de recunoaştere a entităţilor religioase, cât şi criteriile avute în vedere pentru
acordarea unui statut special.
Temerile exprimate de experţii Comisiei de la Veneţia (şi nu numai) s-au dovedit a
fi întemeiate, aşa cum reiese din informaţiile prezente în raportul de faţă, care au
dorit a releva cum se aplică şi care sunt efectele Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor.
În momentul de faţă, există o lipsă de colaborare şi coordonare între autorităţile
publice centrale implicate în procesul acordării statutului de asociaţie religioase
celor care au dorit să obţină acest statut. Ministerul Justiţiei nici măcar nu a reuşit să
organizeze o rubrică specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase în Registrul
naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor, deşi acest lucru este obligatoriu portivit legii.
De aceea este imposibil de identificat câte asociaţii religioase au dobândit acest
statut. Rezultă că nu numai asociaţiile religioase consideră procedurile ca fiind
extrem de complicate şi restrictive (vezi de exemplu cazul comunităţii Bahá’í din
România) dar şi autorităţile publice întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte
respectarea obligaţiilor în cadrul acestui proces. De aceea, se recomandă ca aceste
proceduri să fie simplificate şi respectate cu stricteţe de autorităţile publice.
53
Opinion on the draft law regarding the religious freedom and the general regime of religions in
Romania, adopted by the Commission at its 64th
plenary session, Venice 21-22 October 2005,
http://www.venice.coe.int/docs/2005/CDL-AD(2005)037-e.asp.
Pe de o parte, referitor la maniera cum se aplică legea, informaţiile prezente în raport
în legătură cu aspecte specifice ale vieţii religioase (înhumarea, educaţia religioasă,
accesul în penitenciare) conduc la ideea că, deşi legea conţine prevederi clare menite
a crea un cadru în care cultele să fie tratate pe baze nediscriminatorii, acest lucru nu
se întâmplă în practică.
La nivel local, mai există cazuri în care unii preoţi ortodocşi refuză înhumarea unor
enoriaşi aparţinând altor culte, dar şi cazuri în care primari ai localităţilor unde acest
lucru se întâmplă, refuză a interveni pentru soluţionarea problemei. Este necesar ca
autorităţile locale să respecte cu sticteţe obligaţiile legale care îi revin potrivit
legii, referitoare la înfiinţarea cimitirelor comunale, în care accesul liber să fie
permis tuturor cultelor recunoscute.
În ceea ce priveşte educaţia, continuă să existe practici contrare princiipiilor
autonomiei cultelor stipulat de lege (de exemplu, în judeţul Dâmboviţa, inspectorul
general a dorit să supună la examen şi să testeze competenţa unui preot al bisericii
creştine adventiste de ziua a şaptea care preda religia în şcoli). În plus, în anumite
situaţii atitudinea discriminatorie a unor autorităţi ale statului faţă de anumite culte
nu s-a corectat în ciuda unor decizii, respectiv obligaţii asumate de autorităţile
naţionale. De exemplu, deşi guvernul român s-a obligat să recunoască Organizaţia
Martorii lui Iehova drept cult, aceasta este prezentată în manualul Religie-Cultul
Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint.
În privinţa sprijinului financiar acordat de către stat cultelor şi asociaţiilor religioase,
acesta a fost justificat prin prisma faptului că în acest fel libertatea religioasă ar fi
protejată.
În realitate, deşi asociaţiile religioase beneficiază conform legii cultelor de scutiri
fiscale potrivit Codului Fiscal, acesta din urmă nu conţine nici o prevedere
referitoare la aplicarea de scutiri asociaţiilor religioase, mai ales scutirile privind
impozitul pe proprietăţile imobiliare. Acest lucru duce la o interpretare neunitară şi
nu de puţine ori discreţionară de către autorităţile locale a prevederii legii referitoare
la scutirile de care beneficiază asociaţiile religioase.
În opinia sa referitoare la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, Comisa de la Veneţia a atras atenţia asupra prezenţei în lege a
unor referiri la alte legi, lucru ce în practică ar duce la existenţa unui cadru legal
imprevizibil şi generator de situaţii discriminatorii. Pentru a se evita această
situaţie şi pentru ca asociaţiile religioase să beneficieze în mod real de
drepturile ce i se cuvin prin lege, este necesară atât modificarea Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor în sensul
unor prevederi explicite în ceea ce priveşte scutirile fiscale de care beneficiază
asociaţiile religioase, cât şi modificarea Codului Fiscal, prin introducerea unor
prevederi clare referitoare la scutirile de care beneficiază asociaţiile religioase.
Pe parcursul redactării prezentului raport, s-a identificat cu mare dificultate în ce
constă sprijinul financiar acordat de stat cultelor religioase, atât în ceea ce priveşte
cuantumul sumelor acordate cât şi în ceea ce priveşte aspectele vieţii religioase care
sunt finanţate de către stat. Aceasta deoarece, în momentul de faţă nu există o
politică clară şi transparentă a statului în ceea ce priveşte sprijinul acordat
cultelor religioase.
Informaţiile prezente în acest raport relevă faptul că sumele de bani acordate de
statul român pentru sprijinirea cultelor s-au modificat substanţial până la sfârşitul
anului 2007, în urma rectifcărilor bugetare, în raport cu sumele prevăzute iniţial prin
legea bugetului de stat pe anul 2007.În raport cu rectificările bugetare pe anul 2007,
sprijinul financiar acordat cultelor pe anul 2008, prin legea bugetului de stat, a
crescut semnificativ. Această evoluţie a sprijinului financiar nu este făcută publică,
aşa cum ar fi firesc, de către Secretariatul de Stat pentru Culte, instituţie menită a
face transparentă relaţia dintre autorităţile publice şi culte. În măsura în care există
informaţii, acestea sunt inexacte şi publicate tardiv.
De altfel, studiul de faţă scoate în evidenţă faptul că există destule autorităţi publice
locale şi centrale care nu-şi respectă obligaţiile care le revin potrivit prevederilor
Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică respectiv a
Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în ceea ce
priveşte sprijinul acordat cultelor.
De cele mai multe ori sumele semnificative de bani acordate de stat în anul 2007
cultelor recunoscute nu au venit în întâmpinarea „nevoilor reale” ale tuturor
acestora. Cereri specifice făcute de culte minoritare, mai ales în ceea ce priveşte
suplimentarea de posturi pentru personal clerical şi neclerical nu au fost soluţionate
în nici un fel, din diverse motive.
Unul dintre acestea ar fi că sprijinul financiar se acordă conform principiului
proporţionalităţii. Pe de o parte, în ceea ce priveşte unele culte, informaţiile statului
în legătură cu populaţia de enoriaşi nu a fost actualizată, astfel că sprijinul financiar
acordat nu vine în întâmpinarea nevoilor unui număr crescând de enoriaşi care
implică şi intensificarea procesului de construcţie de noi biserici. Pe de altă parte,
criteriul proporţionalităţii dezavantajează cultele cu număr mic de enoriaşi, care nu
au posibilitatea să se autofinanţeze. Astfel, aplicarea acestui principiu pune în
pericol sustenabilitatea financiară a unora dintre cultele minoritare.
Este recomandabil ca principiul proporţionalităţii să fie coroborat cu aplicarea
în practică a sintagmei prezente în lege referitoare la „nevoile reale” ale
cultelor. Acest lucru se poate realiza printr-o analiză obiectivă din partea
statului român a acestor nevoi şi prin luarea în considerare a cererilor venite
din partea cultelor. Lucrul acesta se întâmplă destul de rar, şi în pofida existenţei
unor proceduri cu privire la obţinerea de fonduri în anumite domenii ale vieţii
religioase, acestea se obţin de cele mai multe ori pe căi mai puţin formale.
Este demn de remarcat că sume importante de bani se alocă cultelor din Fondul de
rezervă la dispoziţia Guvernului, folosit în general pentru finanţarea unor cheltuieli
urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Acest lucru se
întâmplă fără ca Guvernul să justifice în ce constă caracterul urgent şi neprevăzut al
acestor cheltuieli, ceea ce nu permite o analiză a obiectivităţii în acordarea de astfel
de sume.
Concluziile acestui raport conduc la ideea că principlaul beneficiar al sprijinului
financiar acordat de stat pentru programele sociale, pe perioada 2006-2007 a fost
cultul ortodox. Deşi preponderenţa adepţilor cultului ortodox pare a justifica această
situaţie este de remarcat că guvernul şi-a propus sprijinirea rolului social al
„bisericii” în general, deci şi a cultelor minoritare. Cu toatea acestea, nu a fost
formulată o politică transparentă referitoare la beneficiarii şi obiectivele acestui
sprijin.
Un obiectiv asumat de Guvernul României pe perioada 2004-2008 este acela al
formulării unei politici în domeniul vieţii confesionale româneşti, avându-se în
vedere patru mari coordonate: relaţia stat-culte sau asociaţii religioase, relaţia dintre
culte, relaţia dintre culte, asociaţii religioase şi indivizi şi relaţia dintre culte,
asociaţii religioase şi viaţa socială.
Însă în lipsa unei politici transparente, este greu de apreciat în ce măsură statul
român a atins obiectivele propuse. Cert este că, adesea, aceste obiective vin în
contradicţie sau nu vin în întâmpinarea nevoilor cultelor şi asociaţiilor recunoscute,
la a căror dezvoltare şi protecţie, statul român şi-a propus să vegheze.
ANEXA 1 – Lege nr. 489/2006 din 28 decembrie 2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de
gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României,
potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o
credinţă religioasă contrară convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei
discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa,
apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori
pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Art. 2. – (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau
de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public
sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie
religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor
restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare
într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii
sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia
religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără
consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi
aleagă singur religia.
Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din
România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte
persoane, culte sau grupări religioase şi cu organizaţiile intercreştine şi
interreligioase, la nivel naţional şi internaţional.
Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod
colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri
religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege
sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt
grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi
manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile
prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au
obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii
publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile
religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de
recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a
dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu
autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a
unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă,
împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în
condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi
practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.
CAPITOLUL II
Cultele
SECŢIUNEA 1
Relaţiile dintre stat şi culte
Art. 7. – (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-
caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii
sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al
celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa
societăţii româneşti.
Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se
organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi,
în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa
cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc
cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu
propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor
credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în
România.
Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice
credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile
sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de
discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi
sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-
culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate
în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte
specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor
lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi
administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea
activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din
impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor
cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea
personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu
contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult
cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să
contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea
statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi
construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ,
şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de
servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi
consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei
religioase.
Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile
legii.
Art. 12. – Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele
locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă
de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri
religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare
şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase,
care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de
reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează
şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri
canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului
Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin
financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate
locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost
recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice
limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba
română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba
română.
SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea calităţii de cult
Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile
religioase care, prin activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de
durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care
acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi
moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 18. - Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va
formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de
următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul
României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români
cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform
ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să
cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de
conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi
desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile
specifice cultului respectiv.
Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul
Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului,
însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare
legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de
soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă
asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi
poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasă poate solicita reluarea
procedurii de recunoaştere a calităţii de cult, numai dacă prezintă dovezi din care să
rezulte că au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la
data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Art. 21. – Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor,
poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul
aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 22. – (1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau
codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii
şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum
şi neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile
legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Personalul cultelor
Art. 23. – (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit
propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor
doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau
reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să
dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului
lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea
atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase,
cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Art. 24. – (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate
în sistemul asigurărilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind
asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de
pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale
cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale
legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
Art. 25. - Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal
aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru
problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv
prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu
privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor
Art. 27. – (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în
proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune
în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite
conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult,
dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în
condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în
mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu.
Art. 28. – (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în
asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele
confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea
confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire
proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate
potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi
musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire
comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare
corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în
localitatea respectivă.
Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi
bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără
plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Art. 30. – Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului
român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale
semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii,
donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul
unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra
patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale
amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei
legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.
SECŢIUNEA a 5-a
Învăţământul organizat de culte
Art. 32. – (1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată
prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul
cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau
morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la
desfacerea contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de
religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii
religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.
Art. 33. – (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de
învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi
a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute
de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de
şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 34. – (1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru
învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea
se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele de învăţământ se
elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobă de
senatele universitare.
Art. 35. – (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în
învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în
condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor
religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în
învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în
conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în şcoli
trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr.
128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare
sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei
lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor
cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin
actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. – Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unităţile de
învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La
cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o
contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora.
Art. 38. – Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii
teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de
învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în condiţiile
legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular,
confesional, organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în
vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică şi
funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale
ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) În învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de
religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora,
corespunzătoare propriei religii sau confesiuni.
CAPITOLUL III
Asociaţiile religioase
Art. 40. – (1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor
religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane,
cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării
unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în
Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul.
Art. 41. – (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate
formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea
asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult
sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnăturile
asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie,
alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de
conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să
cuprindă: structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere,
administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale,
drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă
înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi
specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
Art. 42. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a
documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei
în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se
comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află
sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de
înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
Art. 43. – Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în
conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42.
Art. 44. - (1) Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de
activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10
alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28.
Art. 45. – Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă
atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii
publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a
constituit.
Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 246/2005.
Art. 47. – (1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările
legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal
exercitarea unei credinţe religioase şi care doresc să dobândească statutul de
asociaţie religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de
transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi
de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii,
însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei,
arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât şi
asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut
ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei
de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult
recunoscut.
Art. 48. – (1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau
pierderea calităţii de asociaţie religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi
cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la
asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la
tribunal.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 49. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează
18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din
România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului
Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 50. – (1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizează cu
consultarea prealabilă a cultelor recunoscute şi cu respectarea normelor legale
privind transparenţa decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la
dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative
privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învăţământ
confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele.
Art. 51. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru
regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178
din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte
dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 28 decembrie 2006. Nr. 489.
ANEXĂ
LISTA
cultelor recunoscute în România
───────────────────────────────────────────────
Nr.
Crt. Denumirea cultului
───────────────────────────────────────────────
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
2. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA
BISERICILOR
CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ
DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN
ROMÂNIA
16. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
───────────────────────────────────────────────
ANEXA 2 – Lista Hotărârilor de Guvern din cursul anului 2007 care au
avut ca obiect sprijinirea cultelor
1. H.G. nr. 376/2007 din 25/04/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Mănăstirea Antim, Bucureşti, din cadrul Patriarhiei Române;
2. H.G. nr. 423/2007 din 09/05/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române şi Arhiepiscopia Română Unită cu
Roma, Greco-Catolică, Alba Iulia şi Făgăraş;
3. H.G. nr. 544/2007 din 06/06/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului pe anul 2007, pentru Federaţia Comunităţilor
Evreieşti din România;
4. H.G. nr. 839/2007 din 01/08/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Patriarhia Română;
5. H.G. nr. 900/2007 din 07/08/2007 modificarea art. 1 din H.G. nr. 839/2007
privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul
de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe
anul 2007, pentru Patriarhia Română;
6. H.G. nr. 914/2007 din 07/08/2007 privind transmiterea unei părţi dintr-un
imobil aflat în domeniul public al statului din administratrea Ministerului
Apărării în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru
Mănăstirea „Sfintei Cruci” din Oradea;
7. H.G. nr. 987/2007 din 28/08/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Mănăstirea secu, judeţul Neamţ, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei;
8. H.G. nr. 1148/2007 din 26/09/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului pe anul 2007;
9. H.G. nr. 1218/2007 din 10/10/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului;
10. H.G. nr. 1275/2007 din 17/10/2007 privind darea în administrarea
Ministerului Culturii şi Cultelor a unui imobil trecut în proprietatea publică
a statului;
11. H.G. nr. 1333/2007 din 31/10/2007 privind completarea art. 1 din H.G. nr.
1148/2007 din 26/09/2007 privind suplimentarea bugetului Ministerului
Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului
pe anul 2007;
12. H.G. nr. 1508/2007 din 12/12/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, pentru Arhiepiscopia Ortodoxă Romînă din Alba
Iulia;
13. H.G. nr. 1575/2007 din 19/12/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului;
________________________________________________________
Asocia ia pentru Ap rarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki
(APADOR-CH)
Str. Pictor Nicolae Tonitza Nr. 8, Sector 3, 030113 Bucure ti
Telefon/Fax: (40) (21) 312.45.28 / (40) (21) 312.37.11
E-mail: office@apador.org
Web: http://www.apador.org
duminică, 22 noiembrie 2009
duminică, 15 noiembrie 2009
Hotărâre privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
GUVERNUL ROMÂNIEI
Hotărâre privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008)
În temeiul art. 29 alin. (3) şi al 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se recunoaşte Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 1.203/1950 pentru aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română, nepublicat, cu modificările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează
Ministrul Culturii şi Cultelor
Adrian Iorgulescu
Bucureşti, 16 ianuarie 2008.
Nr. 58.
Anexă
STATUTUL
de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea
Bisericilor Creştine Baptiste din România
PREAMBUL
I. Baptiştii reprezintă în tradiţia creştină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea şi se consideră continuatori ai tradiţiei evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creştină. În Anglia, ana-baptiştii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiţi baptişti începând cu anul 1569.
Prima congregaţie care a purtat numele de biserică baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam şi a fost formată din emigranţi englezi. Persecutaţi în Anglia, mulţi baptişti au emigrat în America, unde au înfiinţat biserici baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri.
În România, prima biserică baptistă a luat fiinţă în anul 1856 în Bucureşti, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. Între cele două războaie mondiale, prezenţa şi influenţa spirituală a baptiştilor s-au făcut simţite în special în Transilvania, Bihor şi Banat. În perioada comunistă, baptiştii au fost persecutaţi şi consideraţi sectanţi de către regimul totalitar ateu. În prezent, în România există peste 1.700 biserici baptiste, cu aproximativ 150.000 de membri şi aparţinători. Pe plan naţional, bisericile baptiste sunt organizate în Uniunea Bisericilor Baptiste, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti.
II. Baptiştii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei fiinţe umane. Filosoful englez John Locke scria: "Baptiştii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată şi dreaptă, libertatea egală şi imparţială."
În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I:
"Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supuşilor săi... Religia este o problemă între om şi Dumnezeu. Lăsaţi-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu şi om."
Baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă.
Pentru baptişti, libertatea religioasă înseamnă:
-libertatea de a crede şi de a mărturisi credinţa;
-libertatea de închinare publică şi privată;
-libertatea de asociere în comunităţi religioase;
-libertatea de practicare a credinţei;
-libertatea de slujire prin fapte de caritate;
-libertatea de interpretare a Scripturii;
-libertatea de schimbare a apartenenţei religioase. Baptiştii cred şi militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.
Baptiştii din Romania nu acceptă subvenţii de la stat pentru activitatea religioasă şi pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimţită a fiecărui credincios să contribuie la susţinerea spirituală şi materială a bisericii de care aparţine.
III. Baptiştii mărturisesc credinţa într-un singur Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Baptiştii cred că Dumnezeu există etern în trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, fiecare Persoană fiind pe deplin Dumnezeu, cu toate că există un singur Dumnezeu.
Baptiştii cred şi mărturisesc dumnezeirea şi umanitatea Domnului Isus Hristos, naşterea Sa din Fecioara Maria, moartea Sa ispăşitoare pe cruce pentru întreaga omenire, învierea Sa din morţi a treia zi în trup glorificat, înălţarea Sa în slavă la dreapta Tatălui.
De asemenea, baptiştii mărturisesc şi aşteaptă venirea în slavă a Domnului Isus Hristos, învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi şi manifestarea glorioasă a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Baptiştii cred că Duhul Sfânt este cea de a treia Persoană dumnezeiască, că Duhul Sfânt iluminează şi convinge omul de păcat şi neprihănire, că Duhul Sfânt înfăptuieşte naşterea din nou (regenerarea) prin Cuvântul Scripturii şi transformarea (sfinţirea) continuă, după chipul Fiului lui Dumnezeu, a celui ce se încrede în Hristos.
Prin învăţăturile biblice fundamentale, baptiştii aparţin creştinismului istoric. Baptiştii susţin principiile Reformei: Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fidae, Soli Deo Gloria. În practica religioasă, baptiştii promovează simplitatea tradiţiei Bisericii din veacul apostolic (Faptele Apostolilor 2:41-47). Baptiştii cred şi mărturisesc că prin Isus Hristos fiecare om are acces direct la Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este singurul Mântuitor şi singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Baptiştii nu practică cultul icoanelor, al moaştelor şi al sfinţilor, considerându-le tradiţii ulterioare veacului apostolic.
IV. Baptiştii îşi trag numele de la practica botezului nou-testamentar. Cuvântul "baptist" vine de la grecescul "baptizo" care înseamnă "afundare". În crezul şi practica bisericii baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin afundare în apă, şi este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptişti, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile şi în bisericile baptiste, copiii cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii şi rugăciune.
Baptiştii au ca învăţătură specifică siguranţa mântuirii. Aceasta înseamnă că cel născut din nou are viaţă veşnică din momentul întoarcerii la Dumnezeu. Cei ce sunt cu adevărat născuţi din nou, prin puterea lui Dumnezeu, vor persevera în har până la sfârşitul vieţii. Din pricina cercetării şi lucrării Duhului lui Dumnezeu, cel mântuit nu poate stărui în păcat şi neascultare. Numai cei ce perseverează până la sfârşit au fost cu adevărat născuţi din nou. "Cine are pe Fiul are viaţa, cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa." (1 Ioan 5:12)
Baptiştii cred că mântuirea este darul lui Dumnezeu, oferit ca har tuturor celor ce se întorc la El cu pocăinţă şi credinţă. Creştinul face fapte bune nu ca să fie mântuit, ci pentru că a fost mântuit prin Isus Hristos. "Fiindcă suntem socotiţi îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." (Romani 5:1) Credinţa reprezintă rădăcinile noii vieţi în Hristos, în timp ce faptele bune reprezintă roada care Îl glorifică pe Dumnezeu.
V. Baptiştii practică închinarea faţă de Dumnezeu în duh şi adevăr. Închinarea publică se realizează prin participarea tuturor credincioşilor, de regulă, prin cântare, rugăciune, citirea şi propovăduirea Sfintelor Scripturi. Zidirea duhovnicească se face şi în grupuri mici, în case particulare sau în lăcaşul de închinare, prin studiul Bibliei şi rugăciune. Prin Cina Domnului biserica comemorează jertfa unică a Noului Legământ, adusă o dată pentru totdeauna prin moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos. Cina Domnului exprimă atât unirea credinciosului cu Isus Hristos, cât şi unitatea bisericii, ca trup al lui Hristos, prin Duhul Sfânt.
Baptiştii sărbătoresc Duminica - ziua Învierii Domnului ca zi de închinare săptămânală. De asemenea, baptiştii celebrează sărbătorile anuale legate de evenimentele principale ale mântuirii: Naşterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Moartea şi Învierea Domnului Isus Hristos, Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Bisericile baptiste au, de asemenea, şi servicii divine speciale. Serviciul divin de cununie are un caracter solemn şi consfinţeşte legământul celor doi, bărbat şi femeie, ce se unesc înaintea lui Dumnezeu pentru a forma o familie. Binecuvântarea nou-născuţilor se face, de regulă, în cadrul serviciului divin, prin rugăciunea bisericii. Serviciul divin de înmormântare reafirmă credinţa în înviere şi constituie un act de solidaritate a comunităţii cu cei îndureraţi din pricina despărţirii.
VI. Baptiştii cred şi mărturisesc că toţi cei mântuiţi, din toate generaţiile, din orice popor şi din orice etnie, alcătuiesc trupul cosmic al lui Hristos, în cer şi pe pământ, Biserica Universală, care se manifestă local prin comunităţi de credinţă, speranţă şi iubire creştină. Biserica locală reprezintă comunitatea credincioşilor născuţi din nou, prin care Hristos se manifestă în fiecare generaţie şi în fiecare loc şi prin care Dumnezeu extinde harul Său în lume. Baptiştii cred că biserica se zideşte numai într-un climat de dragoste şi autenticitate şi creşte spiritual numai în dependenţă de Hristos şi doar în măsura cultivării relaţiilor interpersonale şi a implicării credincioşilor în slujire.
Baptiştii consideră că menirea fiecărei biserici locale este aceea de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină. Baptiştii cred că biserica locală Îl glorifică pe Dumnezeu în măsura în care fiecare credincios şi întreaga comunitate este o mărturie a suveranităţii, sfinţeniei şi bunătăţii dragostei lui Dumnezeu în lume. Pentru baptişti, biserica locală ca familie duhovnicească reprezintă dovada că iubirea, speranţa şi încrederea sunt posibile într-o lume materialistă şi individualistă.
VII. Baptiştii sunt promotorii pe plan mondial ai misiunii creştine moderne, începând cu William Carrey (1761-1834), părintele misiunii moderne. Baptiştii consideră că fiecare credincios este un misionar şi că întreaga biserică este trimisă în lume să răspândească Evanghelia, astfel încât cei ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu să devină, prin credinţă şi pocăinţă, ucenici devotaţi ai Domnului Isus Hristos.
Baptiştii împărtăşesc convingerea că Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât orice biserică sau confesiune creştină. Baptiştii resping prozelitismul ca mijloc de manipulare a persoanei. Ei cred în responsabilitatea şi dreptul inalienabil al fiecărei persoane de a-şi alege singură credinţa. Misiunea se adresează persoanei şi societăţii în întregul ei, atât prin Evanghelie, cât şi prin acţiuni de caritate şi de identificare în dragoste creştină cu cei marginalizaţi şi nedreptăţiţi.
Baptiştii sunt cetăţeni responsabili şi loiali şi în ascultare de Dumnezeu participă alături de toţi ceilalţi cetăţeni la pacea şi prosperitatea ţării lor. În mod special, baptiştii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei mijlocesc înaintea Tatălui ceresc pentru toate autorităţile şi persoanele din instituţiile statului, pentru ca astfel să putem trăi cu demnitate şi în pace.
CAPITOLUL I
Principii şi dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Principii
Art. 1. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează potrivit următoarelor principii:
a) Principiul autorităţii spirituale
Bisericile baptiste din România se întemeiază pe învăţătura Sfintelor Scripturi. Sfânta Scriptură (Biblia) este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi reprezintă autoritatea supremă în materie de credinţă şi practică religioasă a bisericilor baptiste din România.
b) Principiul asocierii
Bisericile baptiste din România sunt biserici surori. Ele se asociază cu scopul de a se sprijini reciproc, de a susţine împreună mărturia creştină, de a veghea la păstrarea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi, de a colabora în misiune şi de a-şi apăra libertatea religioasă.
c) Principiul autonomiei
Bisericile baptiste se organizează şi funcţionează în mod autonom. Celelalte entităţi ale Cultului Creştin Baptist din România au rolul de a sprijini bisericile baptiste locale să îşi îndeplinească menirea.
d) Principiul apostoliei
Fiecare biserică baptistă are mandatul apostolic încredinţat de Hristos de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a mărturisi Evanghelia şi pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină tuturor oamenilor.
e) Principiul preoţiei universale
Fiecare credincios are acces liber la Dumnezeu, prin mijlocirea Domnului Isus. Ca preoţi ai lui Dumnezeu, credincioşii baptişti au dreptul şi responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia, de a sluji potrivit înzestrării duhovniceşti şi de a mijloci în rugăciune pentru mântuirea semenilor lor.
f) Principiul libertăţii religioase
Credincioşii baptişti împărtăşesc convingerea potrivit căreia fiecare persoană şi fiecare biserică trebuie să se bucure de libertatea de a-şi alege modul de închinare şi slujire a lui Dumnezeu, fără îngrădiri sau amestec din afară.
Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat. Baptiştii susţin principiul separării bisericii faţă de stat, potrivit dictonului "o biserică liberă într-un stat liber".
g) Principiul egalităţii cultelor
Cultul Creştin Baptist este egal cu celelalte culte în faţa legii şi a autorităţilor statului. Statul român va păstra poziţia de neutralitate faţă de Cultul Creştin Baptist şi nu va încuraja acordarea de privilegii sau discriminarea Cultului Creştin Baptist faţă de alte culte.
Credincioşii baptişti şi aparţinătorii sunt protejaţi de statul român împotriva oricăror comportamente care au ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare ori a unei stări de inferioritate, legate de apartenenţa acestora la credinţa baptistă.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii generale
Art. 2. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului statut. Denumirea acestuia este: Cultul Creştin Baptist din România - Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
Art. 3. - (1) Cultul Creştin Baptist din România formează o unitate atât din punct de vedere doctrinar, cât şi organizatoric.
(2) Mărturisirea de credinţă baptistă conţine nucleul fundamental al învăţăturilor biblice pe baza cărora se realizează unitatea doctrinară a bisericilor creştine baptiste din România.
(3) Structura organizatorică a Cultului Creştin Baptist din România este următoarea: a) bisericile locale; b) comunităţile teritoriale; c) Convenţia Baptistă Maghiară şi d) Uniunea Baptistă, fiecare având personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate.
(4) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente sunt persoane juridice de utilitate publică.
Art. 4. - Cultul Creştin Baptist din România are sistem propriu de salarizare şi sistem propriu de asigurări sociale, denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului (C.P.A.). Casa de Pensii are personalitate juridică şi se organizează şi funcţionează conform regulamentului propriu, aprobat de organele de conducere ale cultului.
Art. 5. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat, independent faţă de orice altă persoană fizică sau juridică de drept public ori privat.
(2) Libertatea şi autonomia Cultului Creştin Baptist se manifestă şi prin dreptul său exclusiv de a-şi stabili doctrina şi preceptele religioase proprii, normele interne de organizare şi funcţionare; dreptul exclusiv de a înfiinţa/desfiinţa unităţi de cult; dreptul de a-şi alege reprezentanţii în conducerea structurilor din cadrul cultului, fără amestec din partea statului; dreptul de a avea o jurisdicţie duhovnicească proprie.
(3) Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa.
(4) În acord cu prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statul român promovează sprijinul acordat Cultului Creştin Baptist din România de către membrii şi aparţinătorii săi, prin deduceri din impozitul pe venit pentru sumele contribuite, şi încurajează sponsorizările către cult, potrivit legii.
Art. 6. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este independent faţă de bisericile şi organizaţiile baptiste din străinătate, păstrând legături frăţeşti şi de colaborare cu acestea. El poate intra în alianţe cu organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu biserici şi organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate.
(2) La Cultul Creştin Baptist din România se pot afilia biserici baptiste şi asociaţii de biserici baptiste române şi maghiare din diaspora.
CAPITOLUL II
Biserica baptista locală
SECŢIUNEA 1
Definirea şi constituirea bisericii
Art. 7. - (1) Biserica baptistă locală reprezintă comunitatea biblică întemeiată pe legământul în jertfa Domnului Isus a credincioşilor născuţi din nou, care au primit botezul credinţei şi acceptă din proprie convingere Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România şi prevederile prezentului statut.
(2) Biserica baptistă locală este de sine stătătoare şi are ca autoritate supremă în materie de credinţă şi practică religioasă învăţăturile Sfintelor Scripturi.
(3) Fiecare biserică baptistă face parte din comunitatea bisericilor pe raza căreia se află sau din Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, precum şi din Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
(4) Bisericile baptiste pot stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
(5) Bisericile baptiste pot încheia parteneriate cu biserici şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate.
Art. 8. - (1) Biserica se constituie ca persoană juridică prin hotărârea adunării generale a unui număr de cel puţin 20 de membri majori, consideraţi membri fondatori.
(2) Actul de constituire întocmit în 3 exemplare, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va exprima voinţa colectivă de constituire, va conţine denumirea şi sediul bisericii, precum şi lista membrilor comitetului de conducere. Două exemplare ale actului de constituire, împreună cu actele doveditoare privind sediul şi patrimoniul iniţial, vor fi înaintate comunităţii de care aparţine sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Comunitatea sau Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de constituire, precum şi a celor doctrinare, şi va înainta Uniunii Baptiste actele respective împreună cu avizul său, care va cuprinde confirmarea îndeplinirii condiţiilor de legalitate şi a celor doctrinare.
Art. 9. - (1) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare se va face de către Uniunea Baptistă, în urma constatării îndeplinirii condiţiilor legale, şi va fi urmată de înscrierea bisericii în Registrul persoanelor juridice al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Un eventual refuz de avizare din partea comunităţii sau de autorizare din partea Uniunii Baptiste trebuie să fie motivat şi comunicat în scris grupului de credincioşi care a solicitat autorizarea.
(3) Grupul de credincioşi care a solicitat autorizarea bisericii respective poate contesta refuzul la Consiliul Uniunii, care va lua o decizie în prima sa şedinţă.
(4) Biserica se consideră definitiv constituită, fără nicio altă formalitate, după eliberarea autorizaţiei de funcţionare de către Uniunea Baptistă din România. Biserica astfel constituită este persoană juridică de la data hotărârii de constituire.
Art. 10. - (1) Grupul de credincioşi format din cel puţin 3 membri majori se poate constitui în "biserică filială", fără a avea personalitate juridică. Biserica filială îşi exercită cultul în mod liber şi independent în localitatea respectivă.
(2) Biserica filială se constituie prin hotărârea grupului respectiv, cu acordul bisericii la care se afiliază. Actul de constituire se va întocmi în 4 exemplare, va exprima voinţa colectivă de constituire a membrilor fondatori, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va cuprinde denumirea bisericii filiale şi adresa sediului.
(3) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru biserica filială urmează procedura prevăzută în cazul bisericii cu personalitate juridică şi va fi înregistrată în Registrul bisericilor filiale al Cultului Creştin Baptist din România.
SECŢIUNEA a 2-a
Membri şi aparţinători
Art. 11. - (1) Este membru al bisericii creştine baptiste persoana, fără deosebire de sex, naţionalitate, etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit credinţa şi botezul, acceptă Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist, prevederile prezentului statut şi este înscrisă în registrul de membri al bisericii locale.
(2) Calitatea de membru al bisericii baptiste este personală şi netransmisibilă şi poate fi dovedită după registrul de membri ţinut de biserica locală.
(3) Datele personale ale credincioşilor nu pot fi folosite în alt scop decât în cel al evidenţierii în cadrul Cultului Creştin Baptist din România.
(4) Fiecare credincios baptist trebuie să aparţină unei biserici locale. Un credincios baptist poate fi membru numai într-o singură biserică în acelaşi timp.
(5) Membrii bisericii nu pot face parte din organizaţii a căror ideologie, învăţătură sau practică sunt împotriva învăţăturii Sfintelor Scripturi.
(6) Primirea unui membru în biserică se face prin aprobarea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală.
(7) În cazul transferului unui membru dintr-o altă biserică baptistă, biserica în care acesta se transferă va solicita adeverinţa de membru de la biserica din care acesta pleacă.
Art. 12. - (1) Membrii bisericii au dreptul de a beneficia de consiliere şi asistenţă religioasă, de a participa activ la adunările generale, de a alege şi de a fi aleşi în conformitate cu Mărturisirea de credinţă şi cu prevederile prezentului statut. Dreptul de a alege şi de a fi ales se exercită în conformitate cu prevederile legale în materie.
(2) Membrii bisericii au datoria de a contribui financiar şi/sau material la susţinerea activităţii şi misiunii bisericii.
Art. 13. - (1) Biserica locală exercită disciplinarea spirituală asupra membrilor săi care s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplinarea constă în:
a) mustrarea în comitet şi/sau în adunarea generală;
b) suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ce decurg din calitatea de membru;
c) excluderea.
(2) Măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăţie, impactul asupra mărturiei bisericii şi atitudinea persoanei în cauză. Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii.
(3) Excluderea duce la încetarea calităţii de membru al bisericii şi se aplică celor ce se fac vinovaţi de cădere gravă sau persistenţă în păcat, precum şi celor ce stăruiesc în răspândirea învăţăturilor eretice.
Art. 14. - (1) Retragerea din biserică prin nefrecventarea serviciilor divine, din cauza lipsei de interes, duce la încetarea calităţii de membru. Retragerea constatată de comitetul bisericii va fi consemnată în registrul bisericii şi va fi comunicată în scris celui în cauză.
(2) În situaţia în care un membru al bisericii îşi exprimă în scris hotărârea de retragere, biserica va lua act de această hotărâre şi o va consemna în registrul de membri.
(3) Membrii excluşi sau retraşi pot fi consideraţi aparţinători.
Art. 15. - (1) Cei excluşi sau retraşi vor putea fi reprimiţi ca membri, la cererea acestora, după ce vor dovedi sinceră îndreptare.
(2) Excluderea şi reprimirea se vor face prin hotărârea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală, şi vor fi consemnate în registrul bisericii.
(3) Reprimirea unui credincios exclus într-o altă biserică baptistă se va face după consultarea bisericii care l-a exclus.
(4) Foştii membri, retraşi sau excluşi, nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice formă în patrimoniul bisericii, bunurile şi valorile respective rămânând proprietate exclusiv cultică.
Art. 16. - (1) Copiii nebotezaţi ai credincioşilor baptişti sunt aparţinători ai bisericii baptiste. Sunt aparţinătoare şi persoanele care şi-au exprimat în scris dorinţa de a aparţine bisericii baptiste locale.
(2) Biserica poate acorda aparţinătorilor ei consiliere spirituală şi asistenţă religioasă, la cererea acestora sau a familiilor lor.
(3) Membrii şi aparţinătorii bisericii filiale sunt înscrişi în registrele bisericii la care s-au afiliat.
SECŢIUNEA a 3-a
Activitatea şi funcţionarea bisericii
Art. 17. - (1) Biserica baptistă locală are menirea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin închinare publică, părtăşie frăţească, mărturie creştină, slujire şi misiune.
(2) Activitatea bisericii se realizează prin comuniunea spirituală a credincioşilor în cadrul serviciilor divine şi al grupurilor mici, precum şi prin programe de evanghelizare, studiu biblic, cateheză, caritate şi misiune (Fapte 2:42-47; 5:42; 19:9; 20:20; Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 1-2).
(3) Bisericile locale îşi pot desfăşura serviciile divine şi activitatea spirituală a grupurilor mici în lăcaşuri de cult, în spaţii publice închiriate, în case particulare, în spaţii amenajate în acest scop, precum şi, ocazional, în aer liber.
Art. 18. - (1) Biserica locală îşi organizează liber şi autonom serviciile divine, grupurile mici, modul de închinare publică, evanghelizarea, catehizarea, studiile biblice, slujirea, misiunea şi orice alte activităţi.
(2) Biserica poate organiza seminarii, conferinţe, concerte şi alte activităţi cultural-religioase, după nevoi. Educaţia biblică a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor se face în familie, în şcoala biblică, în grupurile mici, precum şi în seminarii şi tabere special organizate de biserică.
(3) Fiecare biserică baptistă are libertatea de a desfăşura misiune creştină în ţară şi în străinătate, prin implicarea membrilor săi: în evanghelizare publică şi personală, în rugăciune, studiu biblic şi predicare, în acţiuni sociale şi de caritate, precum şi în "plantare" de biserici.
(4) Membrii bisericii au dreptul şi responsabilitatea de a se implica în slujirea bisericii potrivit cu chemarea divină, înzestrarea duhovnicească, maturitatea spirituală şi mărturia creştină pe care aceştia o au în familie şi în societate.
Art. 19. - (1) În bisericile baptiste din România există două categorii de slujire specială: slujirea duhovnicească şi diaconia.
(2) Slujirea duhovnicească asigură creşterea spirituală şi pregătirea credincioşilor în vederea implicării lor în slujire. Aceasta se realizează prin: misiune, predicare, evanghelizare, păstorire şi educaţie biblică.
(3) Misiunea reprezintă lucrarea bisericii de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu prin trimitere de misionari pentru propovăduirea Evangheliei şi înfiinţarea de noi biserici în ţară şi în străinătate.
(4) Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin inspiraţia Duhului Sfânt are menirea profetică de a descoperi voia lui Dumnezeu în cugetele oamenilor şi de a-i conduce la pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Isus Hristos.
(5) Evanghelizarea reprezintă chemarea harului divin adresată celor ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu, pentru a deveni ucenici ai Domnului Isus Hristos, şi se realizează prin mărturisirea personală şi propovăduirea învăţăturilor de bază ale Sfintelor Scripturi.
(6) Păstorirea bisericii se realizează prin rugăciune, consiliere, catehizare, educaţie biblică, predicare, supraveghere şi cârmuire duhovnicească, pentru creşterea spirituală a credincioşilor şi pregătirea lor în vederea lucrării de slujire.
(7) Educaţia biblică se realizează prin propovăduire şi studiu biblic, pentru consolidarea în credinţă şi maturizarea credincioşilor, prin cunoaşterea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, în vederea lucrării de învăţare şi sfătuire a altora.
(8) Diaconia reprezintă slujirea bisericii prin manifestarea iubirii creştine şi ajutorarea celor în nevoi.
Art. 20. - (1) Potrivit învăţăturii şi practicii bisericilor baptiste, evanghelizarea personală şi publică, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, conducerea grupurilor mici, acţiunile de caritate, precum şi alte activităţi cultural-religioase reprezintă atribuţii ale preoţiei universale, calitate pe care o are fiecare credincios baptist.
(2) În cadrul Cultului Creştin Baptist din România atribuţiile similare slujbei de preot în sensul Legii nr. 489/2006 sunt considerate numai actele de cult: botezul, administrarea Cinei Domnului în cadrul serviciului divin public, cununia religioasă şi ordinarea slujitorilor duhovniceşti.
SECŢIUNEA a 4-a
Slujitorii bisericii
Art. 21. - (1) Biserica poate alege şi consacra în slujire ca slujitori duhovniceşti pe acei credincioşi care dovedesc prin roadele slujirii lor chemare divină, maturitate spirituală, înzestrare duhovnicească, viziune şi dedicare pentru lucrarea lui Dumnezeu şi care îndeplinesc calităţile prevăzute în Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).
(2) Consacrarea în slujire pentru întreaga viaţă se face prin ordinare (hirotonie). Consacrarea în slujire pentru nevoile specifice ale bisericii se face prin serviciul special de rugăciune.
Art. 22. - (1) Ordinarea se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. În vederea ordinării, biserica va solicita cercetarea şi examinarea doctrinară a candidatului de către comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. În situaţia în care comunitatea refuză ordinarea, biserica se poate adresa Consiliului Uniunii Baptiste. În situaţia bisericilor baptiste maghiare, acestea se pot adresa Consiliului Convenţiei.
(2) Ordinarea se face în cadrul serviciului divin, prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare (1 Timotei 4:14) stabilită de comitetul bisericii împreună cu comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor baptiste din ţară şi din străinătate.
Art. 23. - (1) Slujitoriii duhovniceşti ordinaţi pot fi supuşi evaluării în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă atunci când adunarea generală solicită expres acest lucru prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(2) În situaţia în care slujitorul duhovnicesc ordinat supus evaluării nu obţine trei pătrimi din voturile exprimate, acesta îşi încetează slujirea în biserica respectivă.
(3) Slujitorul duhovnicesc ordinat poate fi ales şi angajat în altă biserică sau slujire duhovnicească în cadrul comunităţii bisericilor sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(4) Dacă nicio altă biserică sau entitate din cadrul cultului nu îl solicită să slujească în această calitate, exercitarea atribuţiilor ce decurg din calitatea de slujitor duhovnicesc ordinat se suspendă până la solicitarea expresă din partea unei biserici baptiste, a unei comunităţi a bisericilor baptiste ori a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, sau a Uniunii Baptiste.
(5) Pierderea calităţii de slujitor ordinat se face în situaţia excluderii din biserică pentru cădere în păcat sau răspândire de învăţături eretice, prin hotărârea comitetului comunităţii sau a Comitetului executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
Art. 24. - (1) Alegerea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor cu drept de vot. Biserica stabileşte domeniul de slujire şi perioada slujirii, prin hotărârea adunării generale.
(2) Consacrarea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se face prin rugăciune cu punerea mâinilor, în cadrul serviciului divin.
(3) Actul consacrării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(4) Slujitorii duhovniceşti care au fost consacraţi la nivelul bisericii locale pot fi supuşi evaluării, în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă ori când adunarea generală solicită expres acest lucru, prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Calitatea de slujitor duhovnicesc încetează dacă acesta nu întruneşte numărul a trei pătrimi din voturile exprimate.
Art. 25. - (1) Fiecare biserică baptistă îşi va alege cu precădere păstorul bisericii. Un păstor poate sluji mai multe biserici cu acordul primei biserici care l-a angajat şi în care este membru. O biserică poate angaja şi alţi slujitori duhovniceşti ordinaţi sau consacraţi la nivelul bisericii locale respective.
(2) Angajarea păstorului bisericii şi a celorlalţi slujitori duhovniceşti se face prin hotărârea adunării generale, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(3) Încetarea statutului de angajat al păstorului bisericii şi al celorlalţi slujitori duhovniceşti are loc în situaţia în care persoana în cauză nu obţine votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi. Contractul lui de muncă încetează după o perioadă de 3 luni de la data adunării generale care a luat hotărârea.
(4) Biserica locală care nu are păstor poate solicita comunităţii teritoriale sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, să fie girată temporar de un păstor. Acceptarea păstorului girant se face cu votul a două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
Art. 26. - (1) Slujitorii duhovniceşti au obligaţia de a păstra taina mărturisirii. Ei nu pot fi obligaţi să dezvăluie faptele încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(2) Slujitorii bisericii şi membrii comitetului de conducere nu pot fi agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Păstorii bisericii nu pot fi membri ai partidelor politice.
Art. 27. - (1) Biserica poate alege, după nevoi, unul sau mai mulţi diaconi, care ajută păstorul sau consiliul presbiterilor în administrarea acţiunilor de caritate şi în desfăşurarea activităţilor duhovniceşti (Fapte 6:1-6; Romani 16:1-2;1 Timotei 3:11).
(2) Alegerea şi consacrarea în slujire a diaconilor se face după normele proprii ale fiecărei biserici şi reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor al bisericii la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(3) Diaconii trebuie să aibă calităţile prevăzute de Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:8-13).
SECŢIUNEA a 5-a
Organizarea şi conducerea bisericii
Art. 28. - (1) Bisericile locale se organizează potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi contextului specific al acestora. Organele de conducere ale bisericii sunt adunarea generală, comitetul bisericii şi păstorul bisericii, care îndeplineşte rolul de presbiter (bătrân), denumit şi episcop (supraveghetor).
(2) Bisericile care au mai mulţi păstori angajaţi sau care au încredinţat responsabilitatea de presbiter şi altor slujitori duhovniceşti pot organiza consiliul păstorilor (presbiterilor). Biserica stabileşte prin hotărârea adunării generale atribuţiile consiliului păstorilor (presbiterilor) şi responsabilităţile fiecărui păstor sau slujitor duhovnicesc cu rol de presbiter.
(3) Conducerea bisericii locale presupune îmbinarea creativă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a responsabilităţilor şi atribuţiilor adunării generale, comitetului şi păstorului bisericii sau consiliului presbiterilor, după caz.
Art. 29. - (1) Adunarea generală reprezintă organul suprem de conducere şi control al bisericii locale. Autoritatea ei se exercită cu respectarea învăţăturii Sfintelor Scripturi şi în concordanţă cu Mărturisirea de credinţă şi cu prezentul statut.
(2) Adunarea generală are loc o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Adunarea generală se convoacă de păstorul bisericii în baza hotărârii comitetului. În situaţia în care păstorul refuză convocarea, aceasta se va face de persoana desemnată de comitet. În situaţii speciale, adunarea generală poate fi convocată de păstorul bisericii din proprie iniţiativă sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al membrilor cu drept de vot ai bisericii. Convocarea se va face cu cel puţin 14 zile înainte şi va cuprinde: data, ora, locul şi scopul.
(4) Dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot, adunarea generală se va ţine peste o săptămână, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră, fără nicio altă convocare, când se vor putea lua hotărâri valabile, indiferent de numărul membrilor prezenţi.
(5) La stabilirea numărului necesar de membri prezenţi cu drept de vot nu vor fi luaţi în considerare membrii care nu sunt prezenţi şi care în ultimele 6 luni nu au participat la serviciile divine ale bisericii.
(6) Adunarea generală este prezidată de păstorul bisericii (păstorul coordonator) sau de un delegat al acestuia, asistat de secretarul bisericii. La solicitarea adunării generale, prezidarea se va face de un preşedinte de zi asistat de un secretar de zi, aleşi din mijlocul ei. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot sau cu votul calificat, după caz. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează. Procesul-verbal va fi semnat de persoanele care au prezidat adunarea generală.
Art. 30. - (1) Adunarea generală alege numărătorii de voturi şi aprobă ordinea de zi cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Pe ordinea de zi propusă de comitet pot fi adăugate subiecte de interes major ale bisericii, cu aprobarea a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi cu drept de vot.
(2) La adunările generale ale bisericii pot participa, cu vot consultativ, din oficiu sau ca urmare a invitării, 1-3 delegaţi ai comunităţii bisericilor sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, precum şi 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
(3) În situaţie de criză, păstorul bisericii, comitetul bisericii sau o treime din membrii cu drepturi depline ai bisericii pot solicita sprijinul comunităţii sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Dacă în termen de 30 de zile comunitatea nu a răspuns solicitării, sprijinul poate fi cerut Uniunii Baptiste.
(4) În situaţie de criză, adunarea generală poate fi convocată de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz, cu respectarea procedurii statutare. Adunarea generală va fi condusă de un moderator cu drept de vot consultativ, delegat de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz.
Art. 31. - (1) Adunarea generală hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale bisericii şi poate delega o parte dintre atribuţiile ei comitetului bisericii, păstorului bisericii sau consiliului păstorilor (presbiterilor), după caz.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) adoptarea normelor proprii care definesc rânduiala bisericii;
b) alegerea, consacrarea în slujire şi angajarea slujitorilor duhovniceşti;
c) reconfirmarea sau eliberarea din slujbă a slujitorilor duhovniceşti;
d) disciplinarea slujitorilor duhovniceşti;
e) alegerea comitetului, cenzorilor şi delegaţilor bisericii;
f) aprobarea bugetului şi a execuţiei bugetare;
g) achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile;
h) construirea şi demolarea clădirilor care sunt proprietăţi ale bisericii;
i) angajarea de împrumuturi;
j) desfiinţarea bisericii.
Art. 32. - (1) Adunarea generală alege dintre membrii ei, pe o perioadă de 4 ani, comitetul bisericii, cenzorii şi delegaţii la adunarea generală a comunităţii, la Conferinţa naţională şi la Congresul cultului.
(2) Numărul membrilor comitetului va fi stabilit de fiecare biserică în următoarele limite:
a) bisericile cu până la 100 membri vor alege 3-7 membri în comitet;
b) bisericile cu 101-300 membri vor alege 5-11 membri în comitet;
c) bisericile cu 301-700 membri vor alege 7-15 membri în comitet;
d) bisericile cu 701-1.000 membri vor alege 9-19 membri în comitet;
e) bisericile cu 1.001-2.000 membri vor alege 11-23 membri în comitet;
f) bisericile cu 2.001-3.000 membri vor alege 15-27 membri în comitet;
g) bisericile cu peste 3.000 membri vor alege 17-31 membri în comitet.
(3) Fiecare biserică stabileşte procedura de propunere prin normele sale proprii. Adunarea generală stabileşte structura comitetului în conformitate cu nevoile bisericii locale respective.
(4) Fiecare biserică va avea în componenţa comitetului cel puţin un păstor (presbiter), un secretar şi un membru care poate fi casier.
(5) Păstorul bisericii sau păstorul girant, după caz, este membru de drept în comitetul bisericii pe care o păstoreşte, pe toată perioada activităţii sale. Sunt membri de drept în comitet şi păstorii sau ceilalţi slujitori duhovniceşti care fac parte din consiliul păstorilor (presbiterilor) bisericii, în situaţia în care biserica a înfiinţat acest consiliu.
(6) Cel puţin două treimi dintre membrii comitetului vor fi aleşi dintre membrii bisericii care nu sunt angajaţii bisericii sau ai organizaţiilor care funcţionează sub îndrumarea acesteia.
(7) Biserica locală care nu are păstor poate încredinţa unuia dintre slujitorii duhovniceşti rolul de presbiter al bisericii cu votul a trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(8) Ceilalţi membri ai comitetului sunt aleşi cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
Art. 33. - (1) Adunarea generală a bisericii desemnează prin vot delegaţii pentru adunarea generală a comunităţii, Conferinţa naţională şi Congresul cultului. Delegaţii bisericii pentru adunarea generală a comunităţii vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(2) Delegaţii bisericii pentru Congresul cultului vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 100 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 100 de membri are dreptul la un delegat.
(3) Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 200 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 200 de membri are dreptul la un delegat. Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi dintre delegaţii la Congres.
(4) Delegaţii bisericilor baptiste maghiare pentru Congresul Convenţiei vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(5) Membrii comitetului, cenzorii şi delegaţii pot fi revocaţi de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-au făcut vinovaţi de cădere în păcat, abateri de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau dacă nu şi-au îndeplinit sarcinile încredinţate.
(6) În locul unui membru sau al unui delegat revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va putea coopta un alt membru al bisericii, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea ori să aleagă o altă persoană.
Art. 34. - (1) Comitetul bisericii reprezintă organul colectiv de conducere şi administrare a activităţii bisericii între adunările generale. Comitetul duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi ajută păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor) în activitatea de cârmuire spirituală a bisericii.
(2) Comitetul se convoacă de păstor ori de către delegatul acestuia. În cazul în care păstorul refuză, convocarea se poate face din iniţiativa a jumătate plus unu din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile trebuie să participe la întâlnire cel puţin două treimi din numărul membrilor comitetului. Biserica poate hotărî, prin norme proprii, pentru cazuri de urgenţă, şi alte modalităţi de ţinere a şedinţelor de comitet decât participarea.
(3) Şedinţele comitetului sunt prezidate de către păstor ori de delegatul acestuia. În cazul în care comitetul este convocat de majoritatea membrilor, prezidarea se face de către un membru desemnat de comitet. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul participanţilor. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează.
Art. 35. - (1) Comitetul administrează întregul patrimoniu, inclusiv fondurile financiare ale bisericii, în conformitate cu bugetul aprobat de adunarea generală şi cu hotărârile acesteia.
(2) Alte atribuţii ale comitetului:
a) asigură implementarea viziunii bisericii;
b) stabileşte, la propunerea păstorului (consiliului presbiterilor), strategia bisericii;
c) convoacă adunarea generală şi pregăteşte lucrările acesteia;
d) organizează departamente şi stabileşte proiectele bisericii de interes general pentru evanghelizare, misiune, caritate şi altele asemenea;
e) propune adunării generale alegerea şi/sau angajarea personalului duhovnicesc;
f) hotărăşte angajarea personalului administrativ şi auxiliar;
g) cu mandatul adunării generale şi la propunerea păstorului bisericii, poate decide angajarea pe durată determinată a altor slujitori duhovniceşti;
h) aprobă schema de funcţiuni a bisericii şi decide în probleme de salarii şi personal;
i) evaluează activitatea personalului ales sau angajat al bisericii;
j) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile;
k) aprobă primirea de noi membri în biserică;
l) aplică măsurile statutare de disciplină, conform mandatului încredinţat de adunarea generală;
m) hotărăşte asupra altor probleme de interes pentru biserică, precum şi asupra celor care i-au fost delegate de adunarea generală.
Art. 36. - (1) Păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor), după caz, asigură cârmuirea spirituală şi hrana spirituală a bisericii. Astfel, păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor):
a) promovează viziunea şi strategia bisericii;
b) motivează şi îndrumă biserica spre împlinirea menirii şi misiunii ei în lume;
c) organizează activitatea spirituală a bisericii şi a serviciilor divine;
d) coordonează păstorirea şi consilierea membrilor şi aparţinătorilor;
e) asigură pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori ai bisericii;
f) asigură îndeplinirea actelor de cult;
g) întreprinde alte acţiuni necesare cârmuirii eficiente a bisericii.
(2) Păstorul bisericii sau consiliul presbiterilor răspunde în faţa adunării generale a bisericii de cârmuirea, păstorirea şi hrănirea spirituală a acesteia.
Art. 37. - (1) Biserica este reprezentată de păstorul bisericii sau de păstorul coordonator, după caz, împreună cu secretarul bisericii. Biserica este valabil angajată prin semnătura păstorului bisericii sau a păstorului coordonator împreună cu semnătura secretarului. Aceştia pot delega unui alt membru din comitet sau din consiliul presbiterilor dreptul de semnătură pentru anumite acte ori documente.
(2) Biserica locală poate încredinţa responsabilitatea organizării şi conducerii activităţii administrativ-financiare unui diacon administrativ ales în comitet cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
(3) În acest caz şi în limitele mandatului dat de adunarea generală, biserica va fi reprezentată de diaconul administrativ împreună cu secretarul bisericii în problemele administrativ-financiare.
(4) Diaconul administrativ al bisericii, în situaţia în care aceasta îl alege, va duce la îndeplinire hotărârile comitetului de gestionare a patrimoniului bisericii şi va veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul administrativ-financiar. El are răspunderea gospodăririi, conservării şi evidenţierii patrimoniului bisericii.
(5) Secretarul bisericii întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet, urmăreşte evidenţierea corectă făcută în registrele de membri şi aparţinători ai bisericii şi răspunde de corespondenţa, actele şi documentele bisericii.
(6) Actele, documentele, registrele, ştampila, autorizaţia şi alte înscrisuri ale bisericii se păstrează în condiţii de siguranţă la sediul bisericii.
(7) Casierul păstrează şi gestionează banii şi alte valori. El efectuează plăţile în conformitate cu hotărârile adunării generale sau ale comitetului de conducere, cu semnătura păstorului (păstorului coordonator) ori a diaconului administrativ, după caz. Casierul poate fi ales în comitet sau poate îndeplini această slujbă prin contract de voluntariat ori în calitate de angajat.
Art. 38. - (1) Cenzorii reprezintă organul de control financiar al bisericii. Ei sunt aleşi de adunarea generală în număr de 1-3, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(2) Cenzorii verifică respectarea hotărârilor adunării generale şi a prevederilor legale în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului bisericii. Cenzorii au obligaţia să întocmească şi să prezinte anual adunării generale raportul de control financiar privind execuţia bugetară, în vederea descărcării de gestiune.
SECŢIUNEA a 6-a
Organizarea şi cârmuirea bisericii filiale
Art. 39. - (1) Biserica filială îşi desfăşoară activitatea şi funcţionează după modelul şi principiile stabilite pentru biserica locală cu personalitate juridică.
(2) Membrii bisericii filiale se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii precum membrii unei biserici cu personalitate juridică şi le exercită în îndeplinirea menirii bisericii filiale.
(3) Biserica filială este cârmuită spiritual de slujitorul desemnat de biserica de care aceasta aparţine, cu acordul membrilor bisericii filiale.
(4) Bunurile destinate activităţii bisericii filiale fac parte din patrimoniul bisericii la care s-a afiliat, al comunităţii sau al Uniunii Baptiste. Biserica locală cu personalitate juridică va folosi bunurile băneşti şi materiale destinate bisericii filiale numai în acest scop.
Art. 40. - (1) Cu acordul bisericii la care s-a afiliat, biserica filială poate avea drept de administrare asupra bunurilor destinate activităţii ei, precum şi cod fiscal şi cont în bancă.
(2) În cazul bisericilor filiale care au drept de administrare, cod fiscal şi cont în bancă, administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face cu acordul şi sub coordonarea şi controlul bisericii de care filiala aparţine.
(3) Administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face de către o comisie formată din delegatul bisericii la care s-a afiliat, împreună cu 2 membri aparţinând bisericii filiale.
(4) Activitatea financiar-contabilă este supusă controlului de legalitate exercitat de cenzorii bisericii de care aparţine biserica filială.
Art. 41. - (1) Membrii bisericii filiale se pot întruni în adunare administrativă o dată pe an, pentru evaluarea lucrării şi pentru stabilirea propriei viziuni, la propunerea slujitorului care o conduce.
(2) Convocarea adunării administrative se face de către slujitorul bisericii filiale şi va fi adusă la cunoştinţa comitetului bisericii de care aparţine. Acesta poate desemna unul sau 2 delegaţi care vor avea drept de vot consultativ.
(3) Adunarea administrativă va fi condusă de slujitorul bisericii filiale şi va putea lua decizii pentru bunul mers al lucrării filialei şi pentru administrarea bunurilor şi fondurilor financiare destinate bisericii filiale, în limitele mandatului primit de la biserica de care aparţin.
(4) Procesul-verbal al adunării administrative va fi întocmit în două exemplare, va fi semnat de persoana care a prezidat întâlnirea, iar un exemplar va fi trimis comitetului bisericii de care aparţine.
(5) În situaţia în care membrii bisericii filiale care se autoadministrează nu doresc să participe la adunarea generală a bisericii de care aparţin, vor înştiinţa biserica în timp util. În această situaţie, membrii bisericii filiale nu vor fi luaţi în considerare la stabilirea numărului de membri necesar pentru ţinerea adunării generale a bisericii de care aparţin.
SECŢIUNEA a 7-a
Alte dispoziţii
Art. 42. - (1) Biserica poate angaja slujitori duhovniceşti, personal administrativ, tehnico-economic şi de altă specialitate, după nevoi, dintre credincioşii baptişti, cu respectarea prevederilor statutare.
(2) Excluderea din biserică determină încetarea calităţii de angajat al bisericii.
Art. 43. - (1) Biserica stabileşte prin adunarea generală sau prin comitet, după caz, susţinerea financiară a proiectelor de misiune în ţară şi în străinătate, a misionarilor trimişi de aceasta, precum şi sponsorizarea altor misionari.
(2) Biserica va susţine financiar comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, şi Uniunea Baptistă, conform hotărârilor organelor statutare competente ale acestora.
(3) Biserica va susţine misiunea din cadrul cultului baptist şi şcolile teologice, potrivit hotărârilor organelor de conducere ale bisericii.
(4) Donaţiile făcute bisericii cu destinaţie certă şi colectele speciale anunţate pentru un anumit obiectiv nu vor putea fi folosite în alt scop.
Art. 44. - (1) Biserica poate acorda asistenţă spiritual-religioasă persoanelor aflate în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele şi poate acorda ajutor financiar şi material persoanelor aflate în nevoi.
(2) Biserica asigură educaţia religioasă a copiilor credincioşilor baptişti, membri sau aparţinători, a copiilor aflaţi în plasament în familii baptiste, precum şi a celor ce solicită educaţie religioasă din partea bisericii baptiste.
(3) În situaţia în care conducerea unei şcoli la care studiază copii aparţinând bisericilor baptiste nu poate asigura profesori de religie aparţinând Cultului Creştin Baptist, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii, cu atestat din partea bisericii baptiste căreia îi aparţin.
(4) Biserica poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte biserici şi organizaţii creştine: grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, farmacii, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(5) Cu acordul adunării generale se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (4).
Art. 45. - (1) Două sau mai multe biserici pot constitui împreună un cerc pastoral, fără a avea personalitate juridică. Cercul pastoral exprimă unitatea de viziune a bisericilor componente şi contribuie la: dezvoltarea spirituală a acestora, pregătirea şi instruirea slujitorilor duhovniceşti, realizarea proiectelor de misiune, precum şi a altor obiective stabilite de către aceste biserici.
(2) Cercul pastoral este coordonat de un consiliu format din păstorii şi delegaţii desemnaţi de comitetele bisericilor componente. Consiliul de coordonare al cercului pastoral este condus de un păstor coordonator.
(3) Consiliul de coordonare al cercului pastoral veghează asupra stării spirituale şi a învăţăturii doctrinare şi îndrumă bisericile în realizarea viziunii misionare.
(4) Consiliul de coordonare al cercului pastoral are autoritate spirituală în soluţionarea eventualelor situaţii de criză ce pot apărea în oricare dintre bisericile ce compun cercul pastoral.
Art. 46. - (1) Biserica poate avea şi dobândi în proprietate sau în administrare bunuri mobile şi imobile asupra cărora poate dispune în mod liber şi autonom.
(2) Biserica este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi dobândite sau obţinute prin orice moduri ori mijloace licite.
(3) Patrimoniul bisericii este distinct şi autonom de patrimoniul individual al fiecărui membru al bisericii şi se realizează prin: contribuţii, donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(4) Valorile materiale şi băneşti, bunurile mobile şi imobile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni şi altele -, intrate în patrimoniul bisericii, nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare, acestea rămânând în patrimoniul exclusiv cultic.
Art. 47. -
(1) Bunurile sacre ale bisericii sunt: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult şi instituţiilor cultice de învăţământ, cimitirele confesionale.
(2) Bunurile sacre ale bisericii se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile.
(3) Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul membrilor bisericii locale. Lăcaşurile de cult considerate de Cultul Creştin Baptist din România ca fiind de valoare istorică nu pot fi demolate sau înstrăinate fără acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
Art. 48. - (1) O biserică baptistă încetează a fiinţa fie din proprie iniţiativă, prin hotărârea adunării generale luată cu nouă zecimi din numărul total al membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(2) Biserica filială se poate transforma în biserică cu personalitate juridică, potrivit procedurii stabilite în prezentul statut pentru biserica persoană juridică.
(3) Desfiinţarea bisericii filială poate fi hotărâtă fie de către grupul de credincioşi care o compun, cu votul a cel puţin nouă zecimi din numărul membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(4) În caz de desfiinţare a bisericii, patrimoniul acesteia trece în proprietatea altei biserici, potrivit hotărârii adunării generale, sau în patrimoniul comunităţii de care a aparţinut ori al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(5) În situaţia în care membrii unei biserici părăsesc Cultul Creştin Baptist, patrimoniul bisericii rămâne în proprietatea acesteia sau a comunităţii bisericilor baptiste de care aceasta a aparţinut ori a Convenţiei Baptiste Maghiare din România, după caz.
CAPITOLUL III
Comunitatea bisericilor baptiste
SECŢIUNEA 1
Constituire, organizare şi funcţionare
Art. 49. - (1) Comunitatea bisericilor baptiste (comunitatea baptistă) reprezintă asocierea unui număr minim de 50 de biserici baptiste cu personalitate juridică.
(2) Comunitatea bisericilor baptiste este organul zonal de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor de pe raza sa de competenţă, de coordonare spiritual-administrativă a activităţilor comune ale acestora, de susţinere a activităţilor bisericilor, la solicitarea acestora.
(3) Comunitatea bisericilor baptiste se poate organiza pe raza unui judeţ, a mai multor judeţe sau pe raza municipiului Bucureşti. Delimitarea teritorială a unei comunităţi va fi stabilită cu acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
(4) Fiecare comunitate a bisericilor baptiste trebuie să facă parte din Uniunea Baptistă. Comunităţile existente la data adoptării prezentului statut rămân în funcţiune.
(5) Sediul şi denumirea comunităţii vor fi stabilite de adunarea generală a acesteia.
Art. 50. - (1) Comunitatea bisericilor se constituie prin hotărârea delegaţilor bisericilor din zona respectivă, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
(2) Convocarea adunării generale de constituire a comunităţii se face de un comitet de iniţiativă, format din cel puţin o treime din numărul păstorilor bisericilor respective, şi va fi comunicată în scris tuturor bisericilor din zona respectivă, cu cel puţin 60 de zile înainte. Convocarea va cuprinde scopul, data, ora şi locul întrunirii.
(3) Bisericile invitate pentru constituire vor hotărî în cadrul adunărilor generale oportunitatea înfiinţării comunităţii, situaţie în care vor desemna delegaţii la această adunare generală, în proporţie de un delegat la fiecare 50 de membri. Bisericile mai mici de 50 de membri au drept la un delegat.
(4) Adunarea generală constitutivă va fi formată din delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor din zona respectivă şi va fi prezidată de un birou de zi, care este compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi 3 numărători de voturi. Hotărârea de constituire se ia cu votul a trei pătrimi din numărul total al delegaţilor prezenţi.
(5) Actul de constituire, întocmit în două exemplare, va purta semnătura fiecărui delegat şi va menţiona voinţa colectivă de constituire, denumirea şi sediul comunităţii, precum şi membrii comitetului de conducere. Un exemplar din actul de constituire împreună cu actele doveditoare privind sediul comunităţii şi patrimoniul iniţial vor fi trimise Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(6) În situaţia în care comunitatea cuprinde biserici din mai multe judeţe, autorizarea va avea loc după aprobarea delimitării teritoriale de către Consiliul Uniunii, în prima şedinţă a acestuia.
(7) Uniunea Baptistă va înregistra comunitatea nou-înfiinţată în Registrul persoanelor juridice al cultului şi va elibera autorizaţia de funcţionare a comunităţii.
(8) Comunitatea bisericilor astfel constituită este persoană juridică, cu drepturile şi obligaţiile ce derivă din această calitate.
Art. 51. - Comunitatea bisericilor baptiste are următoarele atribuţii:
a) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor baptiste care fac parte din comunitatea respectivă;
b) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
c) păstrarea nealterată a învăţăturilor biblice cuprinse în Mărturisirea de credinţă baptistă a cultului;
d) asistarea bisericilor pentru ordinarea slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
e) asistarea bisericii locale în rezolvarea problemelor legate de litigii interne, atunci când biserica respectivă se află în situaţie de criză;
f) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
g) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în asigurarea educaţiei religioase a copiilor credincioşilor baptişti în şcoli;
h) exercitarea activităţii de îndrumare a bisericilor în probleme financiar-contabile, juridice şi altele;
i) administrarea fondurilor necesare pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la lit. a)-h) şi j);
j) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului comunităţii bisericilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale comunităţii
Art. 52. - Organele de conducere ale comunităţii bisericilor sunt adunarea generală şi comitetul de conducere. Comisia cenzorilor reprezintă organul de control financiar al comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 53. - (1) Adunarea generală a comunităţii se ţine o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală se convoacă de preşedinte, în baza hotărârii comitetului de conducere sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al delegaţilor bisericilor.
(2) Convocarea adunării generale se va face în scris, cu cel puţin 21 de zile înainte, şi va cuprinde scopul, data, ora şi locul, precum şi menţiunea că, dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul delegaţilor, adunarea generală se va ţine peste o oră, în acelaşi loc, fără nicio altă convocare, şi se vor lua hotărâri valabile indiferent de numărul de delegaţi.
(3) Adunarea generală este prezidată de preşedintele comunităţii, asistat de secretar. În cazul în care membrii prezenţi o cer, prezidarea se face de un birou de zi, ales de adunarea generală şi compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi cel puţin 3 numărători de voturi. Persoanele care au prezidat adunarea generală semnează procesul-verbal al acesteia.
(4) Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor delegaţilor prezenţi; în caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează. La adunările generale ale comunităţii pot participa cu vot consultativ 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
Art. 54. - (1) Adunarea generală a comunităţii alege dintre delegaţii bisericilor comitetul de conducere şi cenzorii, pentru o perioadă de 4 ani. Oricare membru ales poate fi revocat de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-a făcut vinovat de cădere în păcat, de abateri grave de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau de neîndeplinirea îndatoririlor ce îi revin.
(2) În locul unui membru revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va coopta un alt delegat, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea sau să aleagă altă persoană.
(3) Adunarea generală desemnează reprezentanţii comunităţii în Consiliul Uniunii, în proporţie de un reprezentant la fiecare 3.000 de membri. Pentru numărul membrilor care depăşeşte multiplul de 3.000 se va desemna un reprezentant, dacă numărul membrilor este mai mare de 1.500. Comunităţile cu un număr mai mic de 3.000 de membri au dreptul la un reprezentant. De asemenea, adunarea generală face propuneri pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste.
Art. 55. - (1) Adunarea generală analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor de pe raza ei de competenţă, hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale comunităţii şi poate delega o parte din atribuţii comitetului de conducere.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) alegerea comitetului de conducere şi a comisiei de cenzori;
b) desemnarea reprezentanţilor comunităţii în Consiliul Uniunii Baptiste şi stabilirea propunerilor pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste;
c) aprobarea bugetului şi descărcarea de gestiune;
d) stabilirea contribuţiei bisericilor pentru comunitate;
e) angajarea şi revocarea slujitorilor duhovniceşti ai comunităţii;
f) achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor imobile;
g) angajarea de împrumuturi;
h) stabilirea localităţii în care comunitatea bisericilor îşi are sediul;
i) propunerea de retragere a autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie ca biserică a fost compromisă deosebit de grav;
j) desfiinţarea comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 56. - (1) Comitetul de conducere al comunităţii are următoarea componenţă: un preşedinte, 1-3 vicepreşedinţi, un secretar şi 3-11 membri. Preşedintele şi secretarul comunităţii pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive.
(2) Comitetul de conducere se convoacă de preşedinte sau de delegatul acestuia ori la iniţiativa unei treimi din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile, trebuie să participe la şedinţă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Şedinţele comitetului sunt prezidate de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează.
Art. 57. - (1) Comitetul comunităţii conduce activitatea comunităţii între adunările generale.
(2) Comitetul comunităţii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările adunării generale;
b) duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi rezolvă sarcinile ce i-au fost încredinţate de aceasta;
c) aprobă structura de personal a comunităţii;
d) hotărăşte angajarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului administrativ şi de specialitate al comunităţii;
e) decide în probleme de salarizare şi în alte probleme de personal al comunităţii;
f) verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor;
g) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
h) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi a mijloacelor fixe;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii încredinţate de adunarea generală.
Art. 58. - (1) Preşedintele reprezintă comunitatea bisericilor în relaţiile cu autorităţile statului şi cu terţii. El organizează şi conduce activitatea curentă a comunităţii.
(2) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile hotărâte de adunarea generală a comunităţii sau de comitetul de conducere al acesteia. Vicepreşedinţii pot coordona cercurile misionare sau departamentele înfiinţate în cadrul comunităţii.
(3) Secretarul are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi a actelor către Uniunea Baptistă, biserici şi terţi. El răspunde de comunicarea la termen a scrisorilor adresate prin comunitate de către Uniunea Baptistă sau de către Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului către biserici sau către angajaţii acestora.
(4) Secretarul întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet. Secretarul comunităţii răspunde de evidenţa şi păstrarea actelor comunităţii. De asemenea, acesta îndeplineşte atribuţiile ce i-au fost delegate de către preşedinte referitoare la conducerea operativă a comunităţii.
(5) Comunitatea bisericilor este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui delegat de acesta, împreună cu semnătura secretarului sau a unui membru din comitet delegat în acest scop.
(6) Reprezentarea comunităţii în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 59. - Cenzorii comunităţii teritoriale, în număr de 3, sunt aleşi de adunarea generală pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea comitetului de conducere, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta adunării generale anuale, în vederea descărcării de gestiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Alte dispoziţii
Art. 60. - (1) În cadrul comunităţii bisericilor se pot organiza cercuri misionare teritoriale, fără personalitate juridică. Acestea pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii.
(2) Cercul misionar teritorial este coordonat de un consiliu format din slujitorii duhovniceşti, aleşi de liderii spirituali ai bisericilor care îl compun. Consiliul poate fi condus de un vicepreşedinte al comunităţii desemnat de comitetul acesteia, cu acordul membrilor consiliului de coordonare a cercului misionar teritorial.
Art. 61. - (1) În cadrul comunităţii pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea comitetului comunităţii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(2) Comunitatea bisericilor poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(3) Cu acordul adunării generale, se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 62. - (1) Comunitatea bisericilor poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii misiunii şi obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor şi bisericilor-filiale.
(2) Comunitatea bisericilor este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Comunitatea bisericilor se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de adunarea generală a comunităţii, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 63. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, cimitirele confesionale, aflate în proprietatea comunităţii bisericilor şi atribuite în folosinţă unor biserici.
(2) Bunurile sacre ale comunităţii bisericilor se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi în adunarea generală a comunităţii.
Art. 64. - (1) Desfiinţarea comunităţii bisericilor se poate face de către adunarea generală întrunind delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor baptiste care o compun. Convocarea se face cu 30 de zile înainte, prin adresă oficială trimisă bisericilor aparţinătoare, şi va cuprinde data, ora, locul şi scopul convocării. Hotărârea de desfiinţare trebuie să întrunească votul a cel puţin trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
(2) În cazul desfiinţării comunităţii, patrimoniul acesteia, cu activul şi pasivul său, va trece în proprietatea Uniunii Baptiste, a unei alte comunităţi sau a unei biserici baptiste, în funcţie de hotărârea luată în acest sens de adunarea generală care a hotărât desfiinţarea.
CAPITOLUL IV
Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare
Art. 65. - (1) Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare din România se organizează şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România potrivit prezentului statut şi este formată din toate bisericile baptiste maghiare din România. Denumirea prescurtată este "Convenţia Baptistă Maghiară".
(2) Convenţia Baptistă Maghiară din România poate păstra în nume propriu legături frăţeşti şi de colaborare cu organizaţiile baptiste de peste hotare şi poate intra în alianţe cu biserici evanghelice din ţară şi de peste hotare.
(3) Convenţia Baptistă Maghiară poate stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea statutului şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 66. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este organul de reprezentare al bisericilor baptiste maghiare din România în faţa organelor locale şi zonale ale statului. Ea asigură coordonarea spiritual-administrativă a bisericilor creştine baptiste maghiare din întreaga ţară.
(2) Numărul reprezentanţilor Convenţiei în Consiliul Uniunii se stabileşte conform prevederilor art. 54 din prezentul statut.
(3) Reprezentarea intereselor bisericilor creştine baptiste maghiare în faţa organelor centrale ale statului se face de către Uniunea Bisericilor Baptiste din România împreună cu delegatul Convenţiei.
Art. 67. - Atribuţiile Convenţiei Baptiste Maghiare sunt:
a) organizarea şi coordonarea activităţilor spirituale, educativ-religioase şi de caritate în interesul bisericilor din cadrul Convenţiei;
b) supravegherea respectării învăţăturii cuprinse în Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România;
c) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor care fac parte din Convenţie;
d) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
e) asistarea bisericilor în activitatea de ordinare a slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
f) rezolvarea problemelor de litigiu şi disciplină bisericească în situaţii de criză;
g) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
h) exercitarea activităţii de îndrumare şi control de legalitate în probleme financiar-contabile şi juridice ale bisericilor;
i) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă şi reprezentare spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în activitatea acestora privind educaţia religioasă în şcoli a copiilor credincioşilor baptişti;
j) administrarea fondurilor necesare pentru atingerea scopurilor Convenţiei;
k) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului Convenţiei.
Art. 68. - (1) Organele de conducere ale Convenţiei sunt: Congresul Convenţiei, Consiliul Convenţiei şi Comitetul executiv.
(2) Organul de control financiar al Convenţiei este format din 3 cenzori.
Art. 69. - (1) Congresul Convenţiei este organul de îndrumare şi control al Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare. El este format din delegaţii bisericilor creştine baptiste maghiare.
(2) Congresul Convenţiei cu caracter electiv se convoacă din 4 în 4 ani, iar congresele de lucru se convoacă o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Convocarea Congresului Convenţiei se face de către preşedintele şi secretarul general ai Convenţiei, pe baza hotărârii Consiliului Convenţiei sau la cererea unei treimi din numărul delegaţilor la Congres. Convocarea către biserici se face în scris, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii Congresului, şi va cuprinde locul, data şi ordinea de zi a acestuia.
(4) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul Convenţiei se va ţine peste două ore, fără nicio altă convocare.
(5) Congresul este condus de preşedintele Convenţiei, asistat de secretarul general sau de un prezidiu ales la cererea Congresului. Congresul va alege cel puţin 3 numărători de voturi.
(6) Hotărârile Congresului se vor lua cu majoritatea simplă a celor prezenţi. Hotărârile Congresului Convenţiei sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Convenţiei. Procesul-verbal va fi întocmit de secretarul general sau de un secretar de zi şi va purta semnătura preşedintelui de zi şi a secretarului de zi.
Art. 70. - Congresul electiv îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) aprobă membrii Consiliului Convenţiei, alege Comitetul executiv al Convenţiei şi cenzorii;
b) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale Convenţiei pentru următoarea perioadă de 4 ani;
c) modifică prevederile cuprinse în prezentul capitol, cu votul a trei pătrimi din numărul celor prezenţi;
d) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Convenţiei, pe baza raportului cenzorilor;
e) aprobă bugetul Convenţiei pentru anul în curs şi stabileşte contribuţia anuală a membrilor;
f) hotărăşte asupra oricăror alte probleme ale Convenţiei.
Art. 71. - (1) Congresul de lucru coordonează activitatea Convenţiei între congresele elective şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează anual situaţia generală a bisericilor şi activitatea Convenţiei şi asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului electiv;
b) analizează şi îndrumă, între congresele elective, activitatea şcolilor şi instituţiilor de învăţământ teologic ale Convenţiei, a secţiunilor de studiu biblic, muzică, istorie baptistă, a departamentelor pentru familii, femei, tineret şi copii şi altele asemenea;
c) aprobă proiectele propuse de Consiliul Convenţiei pentru anul următor;
d) hotărăşte încheierea de parteneriate între Convenţia Baptistă Maghiară şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate;
e) aprobă descărcarea anuală de gestiune a Consiliului şi a Comitetului executiv ale Convenţiei;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Convenţiei pentru anul următor;
g) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor;
h) aprobă modificarea şi completarea prevederilor secţiunii referitoare la Convenţie din prezentul statut, cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi;
i) stabileşte sediul Convenţiei;
j) aprobă membrii Consiliului Convenţiei şi ai Comitetului executiv în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi.
(2) La congresele Convenţiei pot participa 1-3 delegaţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.
Art. 72. - Consiliul Convenţiei este ales pe o durată de 4 ani şi este format din 15 membri. Consiliul Convenţiei este convocat de preşedinte, de delegatul acestuia sau la cererea scrisă a unei treimi din numărul membrilor. Acesta se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie şi este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general. Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 73. - Consiliul Convenţiei are următoarele atribuţii:
a) conduce, între congrese, activitatea Convenţiei şi duce la îndeplinire hotărârile acestora;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările congreselor Convenţiei;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Convenţiei;
d) desemnează reprezentanţii Convenţiei în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste, precum şi reprezentantul acesteia în Comitetul de conducere al Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului;
e) ia decizii cu privire la publicaţiile Convenţiei şi la orientarea tematică a acestora;
f) decide înfiinţarea, în condiţiile legii, a Institutului Teologic Baptist Maghiar şi a altor instituţii de învăţământ, în cadrul Convenţiei;
g) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual-doctrinară a instituţiilor de învăţământ din cadrul Convenţiei;
h) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul instituţiilor de învăţământ ale Convenţiei;
i) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. h), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
j) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
k) propune Conferinţei Naţionale a Uniunii Baptiste retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericilor baptiste maghiare care se abat grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a căror mărturie a fost compromisă foarte grav;
l) stabileşte structura de personal a Convenţiei şi face propuneri pentru sistemul de salarizare în cadrul cultului;
m) avizează proiectul de buget întocmit de Comitetul executiv şi îl supune aprobării Congresului;
n) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Convenţiei;
o) decide contractarea de împrumuturi;
p) aprobă în funcţie conducătorii departamentelor de teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie, aleşi de aceste departamente;
q) desemnează directorii taberelor de tineret;
r) hotărăşte asupra oricăror altor probleme de interes major în cadrul Convenţiei.
Art. 74. - (1) Comitetul executiv al Convenţiei este organul de conducere al Convenţiei între sesiunile Consiliului Convenţiei şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de preşedinte sau vicepreşedintele delegat de acesta, cu cel puţin 7 zile înainte de data ţinerii şedinţei. Hotărârile Comitetului executiv se iau cu majoritatea simplă, în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii acestuia.
Art. 75. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce Convenţia între sesiunile Consiliului acesteia;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele Consiliului Convenţiei;
c) hotărăşte angajarea şi salarizarea angajaţilor Convenţiei;
d) decide asupra achiziţionării şi înstrăinării de bunuri mobile şi mijloace fixe ce intră în competenţa sa;
e) întocmeşte proiectul de buget al Convenţiei şi îl prezintă spre avizare Consiliului Convenţiei;
f) eliberează adeverinţe pentru organizaţiile şi persoanele care funcţionează în cadrul Convenţiei;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Convenţiei.
Art. 76. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau a secretarului general adjunct.
(2) Reprezentarea Convenţiei în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 77. - (1) Preşedintele poate fi ales pentru cel mult două mandate consecutive. Secretarul general poate fi reales ori de câte ori este nevoie. Preşedintele Convenţiei reprezintă Convenţia în faţa autorităţilor locale şi zonale ale statului, conduce operativ Convenţia, putând delega o parte din atribuţiile sale secretarului general.
(2) Secretarul general reprezintă Convenţia în Comitetul executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste şi faţă de Federaţia Baptistă Europeană (E.B.F.) şi Alianţa Baptistă Mondială (B.W.A.).
(3) Secretarul general răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Convenţiei, de orice alte evidenţe necesare activităţii Convenţiei, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Convenţiei şi ale congreselor acesteia. El are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi actelor către Uniune, biserici şi terţi. De asemenea, el îndeplineşte atribuţiile referitoare la conducerea operativă a Convenţiei ce i-au fost delegate de către preşedinte.
(4) Vicepreşedinţii Convenţiei coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul Convenţiei, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Convenţiei.
Art. 78. - Cenzorii Convenţiei, în număr de 3, sunt aleşi de Congresul Convenţiei pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea Comitetului executiv şi a Consiliului Convenţiei, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta Congresului Convenţiei, în vederea descărcării de gestiune.
Art. 79. - (1) În cadrul Convenţiei Baptiste Maghiare din România se pot înfiinţa, cu acordul Congresului Convenţiei, comunităţi teritoriale cu personalitate juridică. Pentru înfiinţarea unei comunităţi teritoriale este nevoie de asocierea unui număr minim de 15 biserici baptiste maghiare cu personalitate juridică.
(2) Constituirea comunităţii bisericilor baptiste maghiare se va face potrivit procedurii de constituire a comunităţii bisericilor baptiste române, cu următoarele amendamente: actul de constituire se va întocmi în 3 exemplare, din care unul rămâne la Convenţia Baptistă Maghiară, care va înainta dosarul împreună cu avizul său Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(3) Comunităţile bisericilor baptiste maghiare se vor organiza şi vor funcţiona potrivit prevederilor referitoare la comunităţile baptiste române, cu delegările de competenţă stabilite prin norme interne aprobate de Congresul Convenţiei.
(4) Fiecare comunitate baptistă maghiară trebuie să facă parte din Convenţia Baptistă Maghiară din România. Adunarea generală a comunităţii bisericilor baptiste maghiare alege reprezentanţii săi în Consiliul Convenţiei.
Art. 80. - (1) În Convenţia Baptistă Maghiară pot funcţiona cercuri misionare, fără personalitate juridică, care pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii. Cercul misionar este coordonat de un comitet format din păstori şi misionari aleşi de delegaţii bisericilor care îl compun.
(2) Convenţia poate avea departamente fără personalitate juridică pentru: teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie şi altele asemenea.
(3) Activităţile de secretariat, administrative, de arhivă, protocol sau de altă natură se organizează în funcţie de nevoi şi după posibilităţile financiare ale Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare.
Art. 81. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară poate înfiinţa sub autoritatea sa, în condiţiile legii, Institutul Teologic Baptist Maghiar, cu personalitate juridică distinctă. Bisericile baptiste maghiare din România vor sprijini financiar, material şi spiritual această instituţie.
(2) Convenţia poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(3) Cu avizul Convenţiei se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 82. - (1) Convenţia se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul Convenţiei, precum şi din donaţii, sponsorizări, subscripţii, legate, liberalităţi de orice fel de valori materiale sau băneşti, de la persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(2) Convenţia este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Convenţia poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale ori pentru a le atribui în folosinţă bisericilor.
Art. 83. - (1) Bunurile sacre ale Convenţiei şi ale comunităţilor din cadrul acesteia sunt următoarele: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Convenţiei Baptiste Maghiare şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul Convenţiei.
(2) Bunurile sacre se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu aprobarea Congresului Convenţiei sau a adunării generale a comunităţii, după caz, decisă cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
Art. 84. - Convenţia contribuie financiar la susţinerea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cu o sumă proporţională cu numărul de membri ai bisericilor creştine baptiste maghiare. Contribuţia va fi stabilită anual de Congresul Convenţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 85. - Dispoziţiile referitoare la biserica locală din prezentul statut se aplică în mod corespunzător şi bisericilor baptiste maghiare din România.
CAPITOLUL V
Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Art. 86. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România (Uniunea Baptistă) este organul naţional de reprezentare a Cultului Creştin Baptist din România. Uniunea Baptistă are scopul de a exprima unitatea spirituală şi doctrinară a credincioşilor baptişti din România şi de a reprezenta interesele generale ale bisericilor baptiste şi ale celorlalte părţi componente ale Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Bisericile baptiste, comunităţile bisericilor baptiste şi Convenţia Baptistă Maghiară din România au obligaţia să trimită Uniunii Baptiste rapoarte şi orice acte cerute de aceasta privind problemele de interes general ale Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Sediul Uniunii Baptiste se află în Bucureşti şi reprezintă sediul central al Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 87. - (1) În cadrul Uniunii Baptiste funcţionează: Comisia pastorală, Comisia de educaţie biblică şi Departamentul de misiune. Acestea sunt conduse de câte un vicepreşedinte al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) În cadrul Uniunii Baptiste pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea Consiliului Uniunii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(3) Activitatea Uniunii Baptiste în domeniile administrativ, financiar-contabil, secretariat, protocol, juridic, mass-media, relaţii publice şi altele asemenea va fi organizată sub formă de birouri şi compartimente.
Art. 88. - (1) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti funcţionează sub autoritatea spiritual-doctrinară a Consiliului Uniunii Baptiste şi în acord cu legislaţia în domeniu.
(2) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Uniunii Baptiste şi prezintă periodic rapoarte financiare Consiliului Uniunii, Conferinţei Naţionale şi Congresului.
Art. 89. - (1) Uniunea Baptistă poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(2) Cu avizul Consiliului Uniunii se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale Uniunii Bisericilor Baptiste
Art. 90. - Organele de conducere ale Uniunii Bisericilor Baptiste sunt Consiliul Uniunii şi Comitetul executiv. Organul de control financiar este Comisia de cenzori, formată din 3-5 cenzori.
Art. 91. - (1) Consiliul Uniunii este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Baptiste între conferinţele naţionale. Acesta este ales pe o durată de 4 ani şi este format din: membrii Comitetului executiv, aleşi de Congres, reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, validaţi de Congres, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul Casei de Pensii a Cultului, validaţi de Congres.
(2) La întâlnirile Consiliului Uniunii vor participa, cu vot consultativ, directorii de departamente ai Uniunii Baptiste, precum şi directorul executiv, consilierul financiar şi consilierul juridic ai Uniunii Baptiste.
Art. 92. - (1) Consiliul Uniunii este convocat de preşedintele Uniunii Baptiste în urma hotărârii Comitetului executiv sau, când acesta refuză, Consiliul poate fi convocat din iniţiativa unei treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Consiliul Uniunii se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie. Consiliul Uniunii este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general.
(2) Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 93. - (1) Consiliul Uniunii coordonează activitatea Uniunii Baptiste între conferinţele naţionale şi duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale.
(2) Consiliul Uniunii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) convoacă Conferinţa naţională, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările acesteia;
b) stabileşte strategia şi obiectivele pentru activitatea Uniunii Baptiste, pe care le supune aprobării Conferinţei naţionale;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune şi a celorlalte departamente;
d) coordonează modul de administrare a fondurilor Casei de Pensii şi Ajutoare, cu respectarea scopului pentru care acestea au fost constituite;
e) analizează periodic activitatea comunităţilor bisericilor şi rezolvă problemele ridicate de acestea;
f) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual doctrinară a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti;
g) numeşte directorul şi membrii Comitetului de conducere al C.P.A.;
h) numeşte membrii Comisiei pastorale, ai Comisiei de educaţie biblică, ai Departamentului de misiune, precum şi ai celorlalte departamente;
i) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, al Universităţii "Emanuel" din Oradea şi al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti;
j) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. i), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
k) propune sistemul de salarizare din cadrul cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
l) hotărăşte indexarea periodică a salariilor din cadrul cultului şi stabileşte structura de personal a Uniunii Baptiste;
m) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune, a Bordului de coordonare a I.T.B. Bucureşti, precum şi a celorlalte departamente din cadrul Uniunii Baptiste;
n) avizează regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.A. a cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
o) avizează regulamentele de ordine internă şi alte norme proprii în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
p) avizează proiectele de buget ale Uniunii Baptiste şi C.P.A. şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
q) încheie parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate şi le supune ratificării Conferinţei naţionale;
r) propune Congresului afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe, cu respectarea principiilor Mărturisirii de credinţă a cultului;
s) analizează concluziile Comisiei pastorale şi decide măsurile ce se impun în situaţiile cercetate de Comisia pastorală, la propunerea acesteia;
ş) soluţionează contestaţiile grupurilor de credincioşi formulate împotriva refuzului de autorizare;
t) soluţionează contestaţiile personalului angajat al Uniunii Bapiste şi al C.P.A. în probleme privind raporturile de muncă faţă de deciziile Comitetului executiv sau ale Comitetului de conducere al C.P.A., după caz;
ţ) soluţionează contestaţiile persoanelor cărora li s-a retras ordinarea de către comunitatea bisericilor sau de către Consiliul Convenţiei Baptiste Maghiare;
u) analizează propunerea comunităţii privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav şi supune aprobării Conferinţei naţionale retragerea autorizaţiei respective;
v) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Uniunii;
w) avizează demolarea lăcaşurilor de cult sau a altor edificii baptiste considerate de importanţă istorică;
x) hotărăşte în alte probleme de interes general, în acord cu direcţiile stabilite de Congres şi de Conferinţa naţională.
Art. 94. - (1) Comitetul executiv este organul de conducere al Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv este ales de Congresul cultului pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele şi secretarul general pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive. Unul dintre cei 4 vicepreşedinţi va fi secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu majoritate simplă, prin exprimarea votului unui număr de cel puţin 5 membri ai Comitetului executiv.
Art. 95. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce activitatea Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii;
b) convoacă Consiliul Uniunii, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;
c) hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Baptiste;
d) întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Baptiste şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;
e) stabileşte publicaţiile Uniunii Baptiste şi orientarea acestora;
f) aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Baptistă;
g) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniunii.
Art. 96. - (1) Preşedintele cultului reprezintă Cultul Creştin Baptist din România în faţa autorităţilor statului, precum şi în faţa oricăror organizaţii şi instituţii, pe plan naţional şi internaţional.
(2) Problemele de interes general ale bisericilor baptiste române sunt reprezentate de preşedintele cultului împreună cu secretarul general al Uniunii Baptiste, iar cele ale bisericilor baptiste maghiare, împreună cu secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Preşedintele cultului împreună cu secretarul general conduc operativ Uniunea Baptistă. Preşedintele poate emite decizii în îndeplinirea atribuţiilor sale operative.
(4) Secretarul general asigură legătura Uniunii Baptiste cu părţile componente ale cultului. El răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Uniunii Baptiste, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Uniunii şi ale Conferinţei naţionale.
(5) Vicepreşedinţii cultului coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul cultului, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Uniunii.
(6) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau, în lipsa acestuia, a secretarului general adjunct.
Art. 97. - (1) Cenzorii verifică activitatea financiar-contabilă a Uniunii Baptiste, a Casei de Pensii, a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Cenzorii pot efectua verificări financiar-contabile şi la Universitatea "Emanuel" din Oradea. Comisia de cenzori prezintă rapoarte Conferinţei naţionale şi Congresului cultului.
(2) Drepturile şi obligaţiile cenzorilor sunt prevăzute în regulamentul Comisiei de cenzori, aprobat de Conferinţa naţională.
Art. 98. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(2) Uniunea Baptistă poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor, comunităţilor şi celorlalte persoane juridice din cadrul cultului.
(3) Uniunea se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul cultului sau de Conferinţa naţională, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile sau imobile, de valori materiale ori băneşti de la persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 99. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Uniunii Baptiste şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul cultului.
(2) Bunurile sacre ale Uniunii Baptiste se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul Conferinţei naţionale stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
CAPITOLUL VI
Organele supreme de îndrumare şi control ale Cultului Creştin Baptist
din România
SECŢIUNEA 1
Congresul Cultului Creştin Baptist din România
Art. 100. - (1) Congresul cultului este organul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) El se compune din delegaţii bisericilor baptiste conform prevederilor prezentului statut şi se ţine o dată la 4 ani, de preferinţă în cursul lunii mai.
(3) Convocarea Congresului cu caracter electiv se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii luate de către membrii în exerciţiu ai Consiliului Uniunii împreună cu reprezentanţii nou-aleşi ai comunităţilor, întruniţi în şedinţă comună.
(4) În şedinţa comună se vor stabili: tema Congresului, ordinea de zi şi componenţa nominală a biroului de conducere al Congresului.
(5) Convocarea Congresului se comunică în scris tuturor bisericilor baptiste cu personalitate juridică, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii acestuia. Convocarea va cuprinde: data, ora şi locul ţinerii Congresului, precum şi tema şi ordinea de zi a Congresului.
Art. 101. - (1) Congresul cultului va fi condus de preşedintele Congresului, însoţit de doi vicepreşedinţi şi doi secretari. Congresul alege numărătorii de voturi din rândul delegaţilor cu drept de vot.
(2) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot ai bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul cultului se va ţine după două ore în acelaşi loc, indiferent de numărul delegaţilor prezenţi.
(3) Hotărârile Congresului se vor lua cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot sau cu majoritatea calificată, potrivit prevederilor prezentului statut. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
(4) Procesul-verbal va fi întocmit de secretarii de zi şi va purta semnătura tuturor membrilor biroului de conducere al Congresului.
(5) Hotărârile Congresului sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 102. - (1) Congresul cultului poate fi convocat în sesiune extraordinară pentru aprobarea sau modificarea statutului cultului şi a Mărturisirii de credinţă, precum şi în situaţii de importanţă deosebită pentru organizarea, funcţionarea şi viaţa spirituală a cultului.
(2) Convocarea Congresului se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii Consiliului Uniunii.
(3) Congresul extraordinar este condus de preşedintele cultului, însoţit de secretarul general şi secretarul general adjunct. În situaţia în care Congresul cere, cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor prezenţi, conducerea Congresului va fi făcută de un birou de zi format din preşedinte de zi şi 2 secretari de zi.
Art. 103. - Congresul cultului îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
c) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii şi, respectiv, a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de Conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
d) alege Comitetul executiv al Uniunii şi confirmă secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii;
e) aprobă în Consiliul Uniunii; reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul C.P.A a cultului;
f) alege cenzorii Uniunii Bisericilor Baptiste, în număr de 3-5 persoane;
g) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale cultului pentru următoarea perioadă de 4 ani;
h) aprobă modificări şi completări aduse Mărturisirii de credinţă a cultului, cu trei pătrimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
i) aprobă Statutul Cultului Creştin Baptist din România, precum şi eventualele modificări şi completări ale statutului, cu două treimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
j) hotărăşte în probleme confesionale de principiu şi în orice alte probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România;
k) hotărăşte afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute în art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe;
Art. 104. - (1) Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Baptiste vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.
(2) În cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.
(3) C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.
(4) Adunarea generală a comunităţii are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.
SECŢIUNEA a 2-a
Conferinţa naţională a cultului
Art. 105. - (1) Conferinţa naţională este organul de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România între congresele cultului.
(2) Conferinţa naţională este formată din delegaţii bisericilor desemnaţi în condiţiile prezentului statut şi are loc, de regulă, în cursul lunii martie a fiecărui an.
(3) Convocarea Conferinţei naţionale se va face de către preşedintele cultului, în urma hotărârii Consiliului Uniunii, cu minimum 30 de zile înainte de ţinerea acesteia, şi va cuprinde data, ora, locul şi ordinea de zi.
(4) Conferinţa naţională este valabil întrunită cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar al delegaţilor, Conferinţa naţională se va ţine după o oră, în acelaşi loc, indiferent de numărul celor prezenţi.
Art. 106. - Conferinţa naţională are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) stabileşte măsuri pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului cultului;
c) aprobă viziunea, strategia şi obiectivele propuse de Consiliul Uniunii pentru activitatea Uniunii Baptiste;
d) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
e) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii, la propunerea cenzorilor;
f) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
g) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii Baptiste pentru anul următor;
h) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al C.P.A. pentru anul următor;
i) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor pentru Uniunea Baptistă;
j) ratifică încheierea de parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate;
k) hotărăşte în probleme legate de afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale şi în probleme legate de alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut;
l) aprobă noii membri în Consiliul Uniunii în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi;
m) decide retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav;
n) aprobă regulamentele de ordine internă ale Uniunii Baptiste şi alte norme proprii cu caracter general în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea;
o) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al C.P.A. a cultului;
p) aprobă sistemul de salarizare din cadrul cultului;
q) hotărăşte asupra altor probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România.
CAPITOLUL VII
Alte entităţi în cadrul Cultului Creştin Baptist din România
Art. 107. - (1) În cadrul cultului funcţionează ca persoană juridică distinctă Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, denumită în continuare Casa de Pensii.
(2) Casa de Pensii are personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate, şi se organizează şi funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Conferinţa naţională a cultului.
(3) Comitetul de conducere al Casei de Pensii este format din: preşedinte, care este secretarul general în exerciţiu al cultului, directorul Casei de Pensii, 6 reprezentanţi ai Uniunii Baptiste, 2 reprezentanţi ai Convenţiei Baptiste Maghiare şi un reprezentant al Universităţii "Emanuel" din Oradea, având calitatea de asiguraţi ai acesteia.
(4) Persoanele juridice care funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România şi sunt prevăzute în prezentul statut sunt afiliate de drept la Casa de Pensii. Acestea împreună cu asiguraţii din cadrul cultului au obligaţia să contribuie la constituirea fondului de asigurări sociale al Casei de Pensii.
(5) Regulamentul Casei de Pensii va cuprinde şi reglementări distincte referitoare la pensionarea personalului duhovnicesc angajat în această calitate în cadrul cultului.
(6) Este interzisă utilizarea fondurilor Casei de Pensii în alte scopuri decât cele pentru care au fost constituite.
Art. 108. - (1) Universitatea "Emanuel" din Oradea funcţionează ca persoană juridică distinctă, sub îndrumarea spiritual-doctrinară a Bisericii Baptiste "Emanuel" din Oradea.
(2) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului spiritual-doctrinar al Consiliului Uniunii Baptiste.
(3) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Universităţii. Comisia de cenzori a Uniunii Baptiste poate efectua controale financiare la Universitatea "Emanuel" din Oradea.
Art. 109. - (1) Cultul Creştin Baptist şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze instituţii de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie şi a altor specialişti necesari activităţii cultului, în condiţiile legii.
(2) Instituţiile de învăţământ din cadrul cultului, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, vor avea şi autorizaţie de funcţionare din partea Uniunii Baptiste. În caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a cultului, la propunerea Consiliului Uniunii, Conferinţa naţională poate hotărî retragerea autorizaţiei eliberate de Uniunea Baptistă. Retragerea autorizaţiei de către cult reprezintă încetarea calităţii de instituţie de învăţământ a Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze programe şi instituţii de pregătire a personalului propriu, altele decât cele prevăzute în paragrafele anterioare ale acestui articol, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a cultului.
Art. 110. - (1) Bisericile care împărtăşesc aceeaşi viziune misionară se pot organiza în cercuri misionare naţionale, fără personalitate juridică.
(2) Cercul misionar naţional este coordonat de un consiliu format din liderii spirituali aleşi de slujitorii duhovniceşti ai bisericilor care îl compun. Consiliul de coordonare este condus de un păstor coordonator, ales de membrii consiliului cercului respectiv.
CAPITOLUL VIII
Dipoziţii finale
Art. 111. - Limba oficială în raport cu autorităţile statului este limba română. Credincioşii baptişti aparţinând altor naţionalităţi pot folosi pentru exercitarea cultului şi pentru administrarea internă limba maternă. În acest caz, evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
Art. 112. - Fiecare parte componentă a cultului va folosi ca antet în toate actele oficiale titulatura: "Cultul Creştin Baptist din România", la care va adăuga denumirea entităţii respective. Poate fi folosită şi denumirea prescurtată a entităţii respective.
Art. 113. - (1) Ştampilele folosite în cadrul Cultului Creştin Baptist din România vor fi rotunde, cu un diametru de 3,5 cm, constând din două cercuri concentrice aflate la distanţă de 5 mm unul de altul, între care se vor înscrie iniţialele "C.C.B.R." şi denumirea prescurtată a entităţii cultice respective.
(2) Periferia cercului exterior este compusă din două linii paralele, dintre care cea exterioară este mai groasă, iar cea interioară, mai subţire; periferia cercului este simplă.
(3) În interiorul cercului mic se vor reda literele simbolice X şi P suprapuse ("chi" şi "ro", de la Hristos), iar peste litere, o carte deschisă de la care pornesc raze în toate direcţiile până la periferia cercului interior. În interiorul cărţii se află scris: "Un Domn, o Credinţă, un Botez."
Art. 114. - (1) Comisia pastorală este organul de cercetare a neînţelegerilor sau eventualelor conflicte interne, a cazurilor litigioase din cadrul cultului, care nu au fost soluţionate la nivel de biserică locală sau comunitate.
(2) Comisia pastorală funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 115. - (1) În cadrul Cultului Creştin Baptist funcţionează două categorii de personal: personalul duhovnicesc şi personalul tehnico-administrativ sau de specialitate.
(2) Personalul Cultului Creştin Baptist este obligat să respecte prevederile normelor interne ale cultului şi Mărturisirea de credinţă baptistă.
(3) Cultul îşi alege, numeşte, angajează sau revocă personalul potrivit Regulamentului privind Raporturile de Muncă (R.R.M.) din cadrul Cultului Creştin Baptist. Acest regulament va fi adaptat prevederilor prezentului statut în termen de un an de la aprobarea prezentului statut prin hotărâre a Guvernului.
(4) Personalul din cadrul cultului poate fi încadrat cu contract individual de muncă cu timp integral sau cu timp parţial, cu funcţia de bază ori prin cumul de funcţii/posturi, precum şi prin convenţii civile.
(5) Modalitatea de organizare şi conducere a contabilităţii va fi stabilită prin regulamente interioare aprobate în conformitate cu prevederile prezentului statut şi ale legislaţiei generale în materie.
Art. 116. - (1) Persoanele care au colaborat cu securitatea comunistă nu pot face parte din organele de conducere ale Cultului Creştin Baptist din România şi nici din organele de conducere ale instituţiilor acestuia.
(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale cultului şi din organele de conducere ale instituţiilor acestuia nici persoanele care sunt agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Nu pot ocupa funcţii de reprezentare sau de conducere în cult membrii partidelor politice.
Art. 117. - În localităţile în care Cultul Creştin Baptist nu are cimitir propriu şi nu există nici cimitire comunale, înmormântările credincioşilor baptişti se vor face în unul dintre cimitirele confesionale sau particulare existente în acea localitate, conform Legii nr. 489/2006.
Art. 118. - (1) Hotărârile luate şi actele încheiate în cadrul cultului cu încălcarea prevederilor prezentului statut sunt nule.
(2) Modificările şi completările prevederilor prezentului statut se vor face prin hotărârea Congresului cultului.
(3) Statutul cultului şi Mărturisirea de credinţă, precum şi modificările aduse acestora vor fi semnate de către preşedintele care a condus Congresul în care acestea au fost aprobate.
Art. 119. - (1) Prezentul statut a fost aprobat de către Congresul al XXXIV-lea al Cultului Creştin Baptist din România din 17-18 mai 2007, care a avut loc la Cluj-Napoca.
(2) Prezentul statut intră în vigoare în urma recunoaşterii lui prin hotărâre a Guvernului. Statutul cultului se aplică în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu actele normative în vigoare, ce privesc activitatea religioasă din România, fiind armonizat dispoziţiilor Legii nr. 489/2006.
Hotărâre privind recunoaşterea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008)
În temeiul art. 29 alin. (3) şi al 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se recunoaşte Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 1.203/1950 pentru aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist din Republica Populară Română, nepublicat, cu modificările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează
Ministrul Culturii şi Cultelor
Adrian Iorgulescu
Bucureşti, 16 ianuarie 2008.
Nr. 58.
Anexă
STATUTUL
de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea
Bisericilor Creştine Baptiste din România
PREAMBUL
I. Baptiştii reprezintă în tradiţia creştină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea şi se consideră continuatori ai tradiţiei evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creştină. În Anglia, ana-baptiştii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiţi baptişti începând cu anul 1569.
Prima congregaţie care a purtat numele de biserică baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam şi a fost formată din emigranţi englezi. Persecutaţi în Anglia, mulţi baptişti au emigrat în America, unde au înfiinţat biserici baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri.
În România, prima biserică baptistă a luat fiinţă în anul 1856 în Bucureşti, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. Între cele două războaie mondiale, prezenţa şi influenţa spirituală a baptiştilor s-au făcut simţite în special în Transilvania, Bihor şi Banat. În perioada comunistă, baptiştii au fost persecutaţi şi consideraţi sectanţi de către regimul totalitar ateu. În prezent, în România există peste 1.700 biserici baptiste, cu aproximativ 150.000 de membri şi aparţinători. Pe plan naţional, bisericile baptiste sunt organizate în Uniunea Bisericilor Baptiste, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti.
II. Baptiştii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei fiinţe umane. Filosoful englez John Locke scria: "Baptiştii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată şi dreaptă, libertatea egală şi imparţială."
În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I:
"Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supuşilor săi... Religia este o problemă între om şi Dumnezeu. Lăsaţi-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu şi om."
Baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă.
Pentru baptişti, libertatea religioasă înseamnă:
-libertatea de a crede şi de a mărturisi credinţa;
-libertatea de închinare publică şi privată;
-libertatea de asociere în comunităţi religioase;
-libertatea de practicare a credinţei;
-libertatea de slujire prin fapte de caritate;
-libertatea de interpretare a Scripturii;
-libertatea de schimbare a apartenenţei religioase. Baptiştii cred şi militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.
Baptiştii din Romania nu acceptă subvenţii de la stat pentru activitatea religioasă şi pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimţită a fiecărui credincios să contribuie la susţinerea spirituală şi materială a bisericii de care aparţine.
III. Baptiştii mărturisesc credinţa într-un singur Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Baptiştii cred că Dumnezeu există etern în trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, fiecare Persoană fiind pe deplin Dumnezeu, cu toate că există un singur Dumnezeu.
Baptiştii cred şi mărturisesc dumnezeirea şi umanitatea Domnului Isus Hristos, naşterea Sa din Fecioara Maria, moartea Sa ispăşitoare pe cruce pentru întreaga omenire, învierea Sa din morţi a treia zi în trup glorificat, înălţarea Sa în slavă la dreapta Tatălui.
De asemenea, baptiştii mărturisesc şi aşteaptă venirea în slavă a Domnului Isus Hristos, învierea celor drepţi şi a celor nedrepţi şi manifestarea glorioasă a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Baptiştii cred că Duhul Sfânt este cea de a treia Persoană dumnezeiască, că Duhul Sfânt iluminează şi convinge omul de păcat şi neprihănire, că Duhul Sfânt înfăptuieşte naşterea din nou (regenerarea) prin Cuvântul Scripturii şi transformarea (sfinţirea) continuă, după chipul Fiului lui Dumnezeu, a celui ce se încrede în Hristos.
Prin învăţăturile biblice fundamentale, baptiştii aparţin creştinismului istoric. Baptiştii susţin principiile Reformei: Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fidae, Soli Deo Gloria. În practica religioasă, baptiştii promovează simplitatea tradiţiei Bisericii din veacul apostolic (Faptele Apostolilor 2:41-47). Baptiştii cred şi mărturisesc că prin Isus Hristos fiecare om are acces direct la Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este singurul Mântuitor şi singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Baptiştii nu practică cultul icoanelor, al moaştelor şi al sfinţilor, considerându-le tradiţii ulterioare veacului apostolic.
IV. Baptiştii îşi trag numele de la practica botezului nou-testamentar. Cuvântul "baptist" vine de la grecescul "baptizo" care înseamnă "afundare". În crezul şi practica bisericii baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin afundare în apă, şi este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptişti, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile şi în bisericile baptiste, copiii cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii şi rugăciune.
Baptiştii au ca învăţătură specifică siguranţa mântuirii. Aceasta înseamnă că cel născut din nou are viaţă veşnică din momentul întoarcerii la Dumnezeu. Cei ce sunt cu adevărat născuţi din nou, prin puterea lui Dumnezeu, vor persevera în har până la sfârşitul vieţii. Din pricina cercetării şi lucrării Duhului lui Dumnezeu, cel mântuit nu poate stărui în păcat şi neascultare. Numai cei ce perseverează până la sfârşit au fost cu adevărat născuţi din nou. "Cine are pe Fiul are viaţa, cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa." (1 Ioan 5:12)
Baptiştii cred că mântuirea este darul lui Dumnezeu, oferit ca har tuturor celor ce se întorc la El cu pocăinţă şi credinţă. Creştinul face fapte bune nu ca să fie mântuit, ci pentru că a fost mântuit prin Isus Hristos. "Fiindcă suntem socotiţi îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." (Romani 5:1) Credinţa reprezintă rădăcinile noii vieţi în Hristos, în timp ce faptele bune reprezintă roada care Îl glorifică pe Dumnezeu.
V. Baptiştii practică închinarea faţă de Dumnezeu în duh şi adevăr. Închinarea publică se realizează prin participarea tuturor credincioşilor, de regulă, prin cântare, rugăciune, citirea şi propovăduirea Sfintelor Scripturi. Zidirea duhovnicească se face şi în grupuri mici, în case particulare sau în lăcaşul de închinare, prin studiul Bibliei şi rugăciune. Prin Cina Domnului biserica comemorează jertfa unică a Noului Legământ, adusă o dată pentru totdeauna prin moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos. Cina Domnului exprimă atât unirea credinciosului cu Isus Hristos, cât şi unitatea bisericii, ca trup al lui Hristos, prin Duhul Sfânt.
Baptiştii sărbătoresc Duminica - ziua Învierii Domnului ca zi de închinare săptămânală. De asemenea, baptiştii celebrează sărbătorile anuale legate de evenimentele principale ale mântuirii: Naşterea Mântuitorului, Botezul Domnului, Moartea şi Învierea Domnului Isus Hristos, Înălţarea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Bisericile baptiste au, de asemenea, şi servicii divine speciale. Serviciul divin de cununie are un caracter solemn şi consfinţeşte legământul celor doi, bărbat şi femeie, ce se unesc înaintea lui Dumnezeu pentru a forma o familie. Binecuvântarea nou-născuţilor se face, de regulă, în cadrul serviciului divin, prin rugăciunea bisericii. Serviciul divin de înmormântare reafirmă credinţa în înviere şi constituie un act de solidaritate a comunităţii cu cei îndureraţi din pricina despărţirii.
VI. Baptiştii cred şi mărturisesc că toţi cei mântuiţi, din toate generaţiile, din orice popor şi din orice etnie, alcătuiesc trupul cosmic al lui Hristos, în cer şi pe pământ, Biserica Universală, care se manifestă local prin comunităţi de credinţă, speranţă şi iubire creştină. Biserica locală reprezintă comunitatea credincioşilor născuţi din nou, prin care Hristos se manifestă în fiecare generaţie şi în fiecare loc şi prin care Dumnezeu extinde harul Său în lume. Baptiştii cred că biserica se zideşte numai într-un climat de dragoste şi autenticitate şi creşte spiritual numai în dependenţă de Hristos şi doar în măsura cultivării relaţiilor interpersonale şi a implicării credincioşilor în slujire.
Baptiştii consideră că menirea fiecărei biserici locale este aceea de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină. Baptiştii cred că biserica locală Îl glorifică pe Dumnezeu în măsura în care fiecare credincios şi întreaga comunitate este o mărturie a suveranităţii, sfinţeniei şi bunătăţii dragostei lui Dumnezeu în lume. Pentru baptişti, biserica locală ca familie duhovnicească reprezintă dovada că iubirea, speranţa şi încrederea sunt posibile într-o lume materialistă şi individualistă.
VII. Baptiştii sunt promotorii pe plan mondial ai misiunii creştine moderne, începând cu William Carrey (1761-1834), părintele misiunii moderne. Baptiştii consideră că fiecare credincios este un misionar şi că întreaga biserică este trimisă în lume să răspândească Evanghelia, astfel încât cei ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu să devină, prin credinţă şi pocăinţă, ucenici devotaţi ai Domnului Isus Hristos.
Baptiştii împărtăşesc convingerea că Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât orice biserică sau confesiune creştină. Baptiştii resping prozelitismul ca mijloc de manipulare a persoanei. Ei cred în responsabilitatea şi dreptul inalienabil al fiecărei persoane de a-şi alege singură credinţa. Misiunea se adresează persoanei şi societăţii în întregul ei, atât prin Evanghelie, cât şi prin acţiuni de caritate şi de identificare în dragoste creştină cu cei marginalizaţi şi nedreptăţiţi.
Baptiştii sunt cetăţeni responsabili şi loiali şi în ascultare de Dumnezeu participă alături de toţi ceilalţi cetăţeni la pacea şi prosperitatea ţării lor. În mod special, baptiştii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei mijlocesc înaintea Tatălui ceresc pentru toate autorităţile şi persoanele din instituţiile statului, pentru ca astfel să putem trăi cu demnitate şi în pace.
CAPITOLUL I
Principii şi dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Principii
Art. 1. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează potrivit următoarelor principii:
a) Principiul autorităţii spirituale
Bisericile baptiste din România se întemeiază pe învăţătura Sfintelor Scripturi. Sfânta Scriptură (Biblia) este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi reprezintă autoritatea supremă în materie de credinţă şi practică religioasă a bisericilor baptiste din România.
b) Principiul asocierii
Bisericile baptiste din România sunt biserici surori. Ele se asociază cu scopul de a se sprijini reciproc, de a susţine împreună mărturia creştină, de a veghea la păstrarea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi, de a colabora în misiune şi de a-şi apăra libertatea religioasă.
c) Principiul autonomiei
Bisericile baptiste se organizează şi funcţionează în mod autonom. Celelalte entităţi ale Cultului Creştin Baptist din România au rolul de a sprijini bisericile baptiste locale să îşi îndeplinească menirea.
d) Principiul apostoliei
Fiecare biserică baptistă are mandatul apostolic încredinţat de Hristos de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a mărturisi Evanghelia şi pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină tuturor oamenilor.
e) Principiul preoţiei universale
Fiecare credincios are acces liber la Dumnezeu, prin mijlocirea Domnului Isus. Ca preoţi ai lui Dumnezeu, credincioşii baptişti au dreptul şi responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia, de a sluji potrivit înzestrării duhovniceşti şi de a mijloci în rugăciune pentru mântuirea semenilor lor.
f) Principiul libertăţii religioase
Credincioşii baptişti împărtăşesc convingerea potrivit căreia fiecare persoană şi fiecare biserică trebuie să se bucure de libertatea de a-şi alege modul de închinare şi slujire a lui Dumnezeu, fără îngrădiri sau amestec din afară.
Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat. Baptiştii susţin principiul separării bisericii faţă de stat, potrivit dictonului "o biserică liberă într-un stat liber".
g) Principiul egalităţii cultelor
Cultul Creştin Baptist este egal cu celelalte culte în faţa legii şi a autorităţilor statului. Statul român va păstra poziţia de neutralitate faţă de Cultul Creştin Baptist şi nu va încuraja acordarea de privilegii sau discriminarea Cultului Creştin Baptist faţă de alte culte.
Credincioşii baptişti şi aparţinătorii sunt protejaţi de statul român împotriva oricăror comportamente care au ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare ori a unei stări de inferioritate, legate de apartenenţa acestora la credinţa baptistă.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii generale
Art. 2. - Cultul Creştin Baptist din România se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului statut. Denumirea acestuia este: Cultul Creştin Baptist din România - Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
Art. 3. - (1) Cultul Creştin Baptist din România formează o unitate atât din punct de vedere doctrinar, cât şi organizatoric.
(2) Mărturisirea de credinţă baptistă conţine nucleul fundamental al învăţăturilor biblice pe baza cărora se realizează unitatea doctrinară a bisericilor creştine baptiste din România.
(3) Structura organizatorică a Cultului Creştin Baptist din România este următoarea: a) bisericile locale; b) comunităţile teritoriale; c) Convenţia Baptistă Maghiară şi d) Uniunea Baptistă, fiecare având personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate.
(4) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente sunt persoane juridice de utilitate publică.
Art. 4. - Cultul Creştin Baptist din România are sistem propriu de salarizare şi sistem propriu de asigurări sociale, denumit Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului (C.P.A.). Casa de Pensii are personalitate juridică şi se organizează şi funcţionează conform regulamentului propriu, aprobat de organele de conducere ale cultului.
Art. 5. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este liber şi autonom faţă de stat, independent faţă de orice altă persoană fizică sau juridică de drept public ori privat.
(2) Libertatea şi autonomia Cultului Creştin Baptist se manifestă şi prin dreptul său exclusiv de a-şi stabili doctrina şi preceptele religioase proprii, normele interne de organizare şi funcţionare; dreptul exclusiv de a înfiinţa/desfiinţa unităţi de cult; dreptul de a-şi alege reprezentanţii în conducerea structurilor din cadrul cultului, fără amestec din partea statului; dreptul de a avea o jurisdicţie duhovnicească proprie.
(3) Autonomia Cultului Creştin Baptist, în sensul Constituţiei României, se manifestă şi prin faptul că acesta, din motive doctrinare, nu acceptă subvenţii financiare din partea statului pentru activitatea cultică şi pentru funcţionarea sa.
(4) În acord cu prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statul român promovează sprijinul acordat Cultului Creştin Baptist din România de către membrii şi aparţinătorii săi, prin deduceri din impozitul pe venit pentru sumele contribuite, şi încurajează sponsorizările către cult, potrivit legii.
Art. 6. - (1) Cultul Creştin Baptist din România este independent faţă de bisericile şi organizaţiile baptiste din străinătate, păstrând legături frăţeşti şi de colaborare cu acestea. El poate intra în alianţe cu organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu biserici şi organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate.
(2) La Cultul Creştin Baptist din România se pot afilia biserici baptiste şi asociaţii de biserici baptiste române şi maghiare din diaspora.
CAPITOLUL II
Biserica baptista locală
SECŢIUNEA 1
Definirea şi constituirea bisericii
Art. 7. - (1) Biserica baptistă locală reprezintă comunitatea biblică întemeiată pe legământul în jertfa Domnului Isus a credincioşilor născuţi din nou, care au primit botezul credinţei şi acceptă din proprie convingere Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România şi prevederile prezentului statut.
(2) Biserica baptistă locală este de sine stătătoare şi are ca autoritate supremă în materie de credinţă şi practică religioasă învăţăturile Sfintelor Scripturi.
(3) Fiecare biserică baptistă face parte din comunitatea bisericilor pe raza căreia se află sau din Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, precum şi din Uniunea Bisericilor Baptiste din România.
(4) Bisericile baptiste pot stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
(5) Bisericile baptiste pot încheia parteneriate cu biserici şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate.
Art. 8. - (1) Biserica se constituie ca persoană juridică prin hotărârea adunării generale a unui număr de cel puţin 20 de membri majori, consideraţi membri fondatori.
(2) Actul de constituire întocmit în 3 exemplare, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va exprima voinţa colectivă de constituire, va conţine denumirea şi sediul bisericii, precum şi lista membrilor comitetului de conducere. Două exemplare ale actului de constituire, împreună cu actele doveditoare privind sediul şi patrimoniul iniţial, vor fi înaintate comunităţii de care aparţine sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Comunitatea sau Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de constituire, precum şi a celor doctrinare, şi va înainta Uniunii Baptiste actele respective împreună cu avizul său, care va cuprinde confirmarea îndeplinirii condiţiilor de legalitate şi a celor doctrinare.
Art. 9. - (1) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare se va face de către Uniunea Baptistă, în urma constatării îndeplinirii condiţiilor legale, şi va fi urmată de înscrierea bisericii în Registrul persoanelor juridice al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Un eventual refuz de avizare din partea comunităţii sau de autorizare din partea Uniunii Baptiste trebuie să fie motivat şi comunicat în scris grupului de credincioşi care a solicitat autorizarea.
(3) Grupul de credincioşi care a solicitat autorizarea bisericii respective poate contesta refuzul la Consiliul Uniunii, care va lua o decizie în prima sa şedinţă.
(4) Biserica se consideră definitiv constituită, fără nicio altă formalitate, după eliberarea autorizaţiei de funcţionare de către Uniunea Baptistă din România. Biserica astfel constituită este persoană juridică de la data hotărârii de constituire.
Art. 10. - (1) Grupul de credincioşi format din cel puţin 3 membri majori se poate constitui în "biserică filială", fără a avea personalitate juridică. Biserica filială îşi exercită cultul în mod liber şi independent în localitatea respectivă.
(2) Biserica filială se constituie prin hotărârea grupului respectiv, cu acordul bisericii la care se afiliază. Actul de constituire se va întocmi în 4 exemplare, va exprima voinţa colectivă de constituire a membrilor fondatori, va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va cuprinde denumirea bisericii filiale şi adresa sediului.
(3) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru biserica filială urmează procedura prevăzută în cazul bisericii cu personalitate juridică şi va fi înregistrată în Registrul bisericilor filiale al Cultului Creştin Baptist din România.
SECŢIUNEA a 2-a
Membri şi aparţinători
Art. 11. - (1) Este membru al bisericii creştine baptiste persoana, fără deosebire de sex, naţionalitate, etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit credinţa şi botezul, acceptă Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist, prevederile prezentului statut şi este înscrisă în registrul de membri al bisericii locale.
(2) Calitatea de membru al bisericii baptiste este personală şi netransmisibilă şi poate fi dovedită după registrul de membri ţinut de biserica locală.
(3) Datele personale ale credincioşilor nu pot fi folosite în alt scop decât în cel al evidenţierii în cadrul Cultului Creştin Baptist din România.
(4) Fiecare credincios baptist trebuie să aparţină unei biserici locale. Un credincios baptist poate fi membru numai într-o singură biserică în acelaşi timp.
(5) Membrii bisericii nu pot face parte din organizaţii a căror ideologie, învăţătură sau practică sunt împotriva învăţăturii Sfintelor Scripturi.
(6) Primirea unui membru în biserică se face prin aprobarea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală.
(7) În cazul transferului unui membru dintr-o altă biserică baptistă, biserica în care acesta se transferă va solicita adeverinţa de membru de la biserica din care acesta pleacă.
Art. 12. - (1) Membrii bisericii au dreptul de a beneficia de consiliere şi asistenţă religioasă, de a participa activ la adunările generale, de a alege şi de a fi aleşi în conformitate cu Mărturisirea de credinţă şi cu prevederile prezentului statut. Dreptul de a alege şi de a fi ales se exercită în conformitate cu prevederile legale în materie.
(2) Membrii bisericii au datoria de a contribui financiar şi/sau material la susţinerea activităţii şi misiunii bisericii.
Art. 13. - (1) Biserica locală exercită disciplinarea spirituală asupra membrilor săi care s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplinarea constă în:
a) mustrarea în comitet şi/sau în adunarea generală;
b) suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ce decurg din calitatea de membru;
c) excluderea.
(2) Măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăţie, impactul asupra mărturiei bisericii şi atitudinea persoanei în cauză. Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii.
(3) Excluderea duce la încetarea calităţii de membru al bisericii şi se aplică celor ce se fac vinovaţi de cădere gravă sau persistenţă în păcat, precum şi celor ce stăruiesc în răspândirea învăţăturilor eretice.
Art. 14. - (1) Retragerea din biserică prin nefrecventarea serviciilor divine, din cauza lipsei de interes, duce la încetarea calităţii de membru. Retragerea constatată de comitetul bisericii va fi consemnată în registrul bisericii şi va fi comunicată în scris celui în cauză.
(2) În situaţia în care un membru al bisericii îşi exprimă în scris hotărârea de retragere, biserica va lua act de această hotărâre şi o va consemna în registrul de membri.
(3) Membrii excluşi sau retraşi pot fi consideraţi aparţinători.
Art. 15. - (1) Cei excluşi sau retraşi vor putea fi reprimiţi ca membri, la cererea acestora, după ce vor dovedi sinceră îndreptare.
(2) Excluderea şi reprimirea se vor face prin hotărârea organelor de conducere ale bisericii, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală, şi vor fi consemnate în registrul bisericii.
(3) Reprimirea unui credincios exclus într-o altă biserică baptistă se va face după consultarea bisericii care l-a exclus.
(4) Foştii membri, retraşi sau excluşi, nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice formă în patrimoniul bisericii, bunurile şi valorile respective rămânând proprietate exclusiv cultică.
Art. 16. - (1) Copiii nebotezaţi ai credincioşilor baptişti sunt aparţinători ai bisericii baptiste. Sunt aparţinătoare şi persoanele care şi-au exprimat în scris dorinţa de a aparţine bisericii baptiste locale.
(2) Biserica poate acorda aparţinătorilor ei consiliere spirituală şi asistenţă religioasă, la cererea acestora sau a familiilor lor.
(3) Membrii şi aparţinătorii bisericii filiale sunt înscrişi în registrele bisericii la care s-au afiliat.
SECŢIUNEA a 3-a
Activitatea şi funcţionarea bisericii
Art. 17. - (1) Biserica baptistă locală are menirea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin închinare publică, părtăşie frăţească, mărturie creştină, slujire şi misiune.
(2) Activitatea bisericii se realizează prin comuniunea spirituală a credincioşilor în cadrul serviciilor divine şi al grupurilor mici, precum şi prin programe de evanghelizare, studiu biblic, cateheză, caritate şi misiune (Fapte 2:42-47; 5:42; 19:9; 20:20; Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 1-2).
(3) Bisericile locale îşi pot desfăşura serviciile divine şi activitatea spirituală a grupurilor mici în lăcaşuri de cult, în spaţii publice închiriate, în case particulare, în spaţii amenajate în acest scop, precum şi, ocazional, în aer liber.
Art. 18. - (1) Biserica locală îşi organizează liber şi autonom serviciile divine, grupurile mici, modul de închinare publică, evanghelizarea, catehizarea, studiile biblice, slujirea, misiunea şi orice alte activităţi.
(2) Biserica poate organiza seminarii, conferinţe, concerte şi alte activităţi cultural-religioase, după nevoi. Educaţia biblică a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor se face în familie, în şcoala biblică, în grupurile mici, precum şi în seminarii şi tabere special organizate de biserică.
(3) Fiecare biserică baptistă are libertatea de a desfăşura misiune creştină în ţară şi în străinătate, prin implicarea membrilor săi: în evanghelizare publică şi personală, în rugăciune, studiu biblic şi predicare, în acţiuni sociale şi de caritate, precum şi în "plantare" de biserici.
(4) Membrii bisericii au dreptul şi responsabilitatea de a se implica în slujirea bisericii potrivit cu chemarea divină, înzestrarea duhovnicească, maturitatea spirituală şi mărturia creştină pe care aceştia o au în familie şi în societate.
Art. 19. - (1) În bisericile baptiste din România există două categorii de slujire specială: slujirea duhovnicească şi diaconia.
(2) Slujirea duhovnicească asigură creşterea spirituală şi pregătirea credincioşilor în vederea implicării lor în slujire. Aceasta se realizează prin: misiune, predicare, evanghelizare, păstorire şi educaţie biblică.
(3) Misiunea reprezintă lucrarea bisericii de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu prin trimitere de misionari pentru propovăduirea Evangheliei şi înfiinţarea de noi biserici în ţară şi în străinătate.
(4) Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin inspiraţia Duhului Sfânt are menirea profetică de a descoperi voia lui Dumnezeu în cugetele oamenilor şi de a-i conduce la pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Isus Hristos.
(5) Evanghelizarea reprezintă chemarea harului divin adresată celor ce nu au o relaţie personală cu Dumnezeu, pentru a deveni ucenici ai Domnului Isus Hristos, şi se realizează prin mărturisirea personală şi propovăduirea învăţăturilor de bază ale Sfintelor Scripturi.
(6) Păstorirea bisericii se realizează prin rugăciune, consiliere, catehizare, educaţie biblică, predicare, supraveghere şi cârmuire duhovnicească, pentru creşterea spirituală a credincioşilor şi pregătirea lor în vederea lucrării de slujire.
(7) Educaţia biblică se realizează prin propovăduire şi studiu biblic, pentru consolidarea în credinţă şi maturizarea credincioşilor, prin cunoaşterea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu, în vederea lucrării de învăţare şi sfătuire a altora.
(8) Diaconia reprezintă slujirea bisericii prin manifestarea iubirii creştine şi ajutorarea celor în nevoi.
Art. 20. - (1) Potrivit învăţăturii şi practicii bisericilor baptiste, evanghelizarea personală şi publică, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, conducerea grupurilor mici, acţiunile de caritate, precum şi alte activităţi cultural-religioase reprezintă atribuţii ale preoţiei universale, calitate pe care o are fiecare credincios baptist.
(2) În cadrul Cultului Creştin Baptist din România atribuţiile similare slujbei de preot în sensul Legii nr. 489/2006 sunt considerate numai actele de cult: botezul, administrarea Cinei Domnului în cadrul serviciului divin public, cununia religioasă şi ordinarea slujitorilor duhovniceşti.
SECŢIUNEA a 4-a
Slujitorii bisericii
Art. 21. - (1) Biserica poate alege şi consacra în slujire ca slujitori duhovniceşti pe acei credincioşi care dovedesc prin roadele slujirii lor chemare divină, maturitate spirituală, înzestrare duhovnicească, viziune şi dedicare pentru lucrarea lui Dumnezeu şi care îndeplinesc calităţile prevăzute în Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).
(2) Consacrarea în slujire pentru întreaga viaţă se face prin ordinare (hirotonie). Consacrarea în slujire pentru nevoile specifice ale bisericii se face prin serviciul special de rugăciune.
Art. 22. - (1) Ordinarea se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. În vederea ordinării, biserica va solicita cercetarea şi examinarea doctrinară a candidatului de către comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. În situaţia în care comunitatea refuză ordinarea, biserica se poate adresa Consiliului Uniunii Baptiste. În situaţia bisericilor baptiste maghiare, acestea se pot adresa Consiliului Convenţiei.
(2) Ordinarea se face în cadrul serviciului divin, prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare (1 Timotei 4:14) stabilită de comitetul bisericii împreună cu comitetul comunităţii sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(3) Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor baptiste din ţară şi din străinătate.
Art. 23. - (1) Slujitoriii duhovniceşti ordinaţi pot fi supuşi evaluării în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă atunci când adunarea generală solicită expres acest lucru prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(2) În situaţia în care slujitorul duhovnicesc ordinat supus evaluării nu obţine trei pătrimi din voturile exprimate, acesta îşi încetează slujirea în biserica respectivă.
(3) Slujitorul duhovnicesc ordinat poate fi ales şi angajat în altă biserică sau slujire duhovnicească în cadrul comunităţii bisericilor sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(4) Dacă nicio altă biserică sau entitate din cadrul cultului nu îl solicită să slujească în această calitate, exercitarea atribuţiilor ce decurg din calitatea de slujitor duhovnicesc ordinat se suspendă până la solicitarea expresă din partea unei biserici baptiste, a unei comunităţi a bisericilor baptiste ori a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, sau a Uniunii Baptiste.
(5) Pierderea calităţii de slujitor ordinat se face în situaţia excluderii din biserică pentru cădere în păcat sau răspândire de învăţături eretice, prin hotărârea comitetului comunităţii sau a Comitetului executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
Art. 24. - (1) Alegerea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor cu drept de vot. Biserica stabileşte domeniul de slujire şi perioada slujirii, prin hotărârea adunării generale.
(2) Consacrarea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se face prin rugăciune cu punerea mâinilor, în cadrul serviciului divin.
(3) Actul consacrării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(4) Slujitorii duhovniceşti care au fost consacraţi la nivelul bisericii locale pot fi supuşi evaluării, în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă ori când adunarea generală solicită expres acest lucru, prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Calitatea de slujitor duhovnicesc încetează dacă acesta nu întruneşte numărul a trei pătrimi din voturile exprimate.
Art. 25. - (1) Fiecare biserică baptistă îşi va alege cu precădere păstorul bisericii. Un păstor poate sluji mai multe biserici cu acordul primei biserici care l-a angajat şi în care este membru. O biserică poate angaja şi alţi slujitori duhovniceşti ordinaţi sau consacraţi la nivelul bisericii locale respective.
(2) Angajarea păstorului bisericii şi a celorlalţi slujitori duhovniceşti se face prin hotărârea adunării generale, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi.
(3) Încetarea statutului de angajat al păstorului bisericii şi al celorlalţi slujitori duhovniceşti are loc în situaţia în care persoana în cauză nu obţine votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi. Contractul lui de muncă încetează după o perioadă de 3 luni de la data adunării generale care a luat hotărârea.
(4) Biserica locală care nu are păstor poate solicita comunităţii teritoriale sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, să fie girată temporar de un păstor. Acceptarea păstorului girant se face cu votul a două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
Art. 26. - (1) Slujitorii duhovniceşti au obligaţia de a păstra taina mărturisirii. Ei nu pot fi obligaţi să dezvăluie faptele încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(2) Slujitorii bisericii şi membrii comitetului de conducere nu pot fi agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Păstorii bisericii nu pot fi membri ai partidelor politice.
Art. 27. - (1) Biserica poate alege, după nevoi, unul sau mai mulţi diaconi, care ajută păstorul sau consiliul presbiterilor în administrarea acţiunilor de caritate şi în desfăşurarea activităţilor duhovniceşti (Fapte 6:1-6; Romani 16:1-2;1 Timotei 3:11).
(2) Alegerea şi consacrarea în slujire a diaconilor se face după normele proprii ale fiecărei biserici şi reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor al bisericii la nivelul bisericii locale respective, al filialelor şi misiunilor ei.
(3) Diaconii trebuie să aibă calităţile prevăzute de Sfânta Scriptură (1 Timotei 3:8-13).
SECŢIUNEA a 5-a
Organizarea şi conducerea bisericii
Art. 28. - (1) Bisericile locale se organizează potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi contextului specific al acestora. Organele de conducere ale bisericii sunt adunarea generală, comitetul bisericii şi păstorul bisericii, care îndeplineşte rolul de presbiter (bătrân), denumit şi episcop (supraveghetor).
(2) Bisericile care au mai mulţi păstori angajaţi sau care au încredinţat responsabilitatea de presbiter şi altor slujitori duhovniceşti pot organiza consiliul păstorilor (presbiterilor). Biserica stabileşte prin hotărârea adunării generale atribuţiile consiliului păstorilor (presbiterilor) şi responsabilităţile fiecărui păstor sau slujitor duhovnicesc cu rol de presbiter.
(3) Conducerea bisericii locale presupune îmbinarea creativă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a responsabilităţilor şi atribuţiilor adunării generale, comitetului şi păstorului bisericii sau consiliului presbiterilor, după caz.
Art. 29. - (1) Adunarea generală reprezintă organul suprem de conducere şi control al bisericii locale. Autoritatea ei se exercită cu respectarea învăţăturii Sfintelor Scripturi şi în concordanţă cu Mărturisirea de credinţă şi cu prezentul statut.
(2) Adunarea generală are loc o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Adunarea generală se convoacă de păstorul bisericii în baza hotărârii comitetului. În situaţia în care păstorul refuză convocarea, aceasta se va face de persoana desemnată de comitet. În situaţii speciale, adunarea generală poate fi convocată de păstorul bisericii din proprie iniţiativă sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al membrilor cu drept de vot ai bisericii. Convocarea se va face cu cel puţin 14 zile înainte şi va cuprinde: data, ora, locul şi scopul.
(4) Dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot, adunarea generală se va ţine peste o săptămână, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră, fără nicio altă convocare, când se vor putea lua hotărâri valabile, indiferent de numărul membrilor prezenţi.
(5) La stabilirea numărului necesar de membri prezenţi cu drept de vot nu vor fi luaţi în considerare membrii care nu sunt prezenţi şi care în ultimele 6 luni nu au participat la serviciile divine ale bisericii.
(6) Adunarea generală este prezidată de păstorul bisericii (păstorul coordonator) sau de un delegat al acestuia, asistat de secretarul bisericii. La solicitarea adunării generale, prezidarea se va face de un preşedinte de zi asistat de un secretar de zi, aleşi din mijlocul ei. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot sau cu votul calificat, după caz. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează. Procesul-verbal va fi semnat de persoanele care au prezidat adunarea generală.
Art. 30. - (1) Adunarea generală alege numărătorii de voturi şi aprobă ordinea de zi cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Pe ordinea de zi propusă de comitet pot fi adăugate subiecte de interes major ale bisericii, cu aprobarea a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi cu drept de vot.
(2) La adunările generale ale bisericii pot participa, cu vot consultativ, din oficiu sau ca urmare a invitării, 1-3 delegaţi ai comunităţii bisericilor sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, precum şi 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
(3) În situaţie de criză, păstorul bisericii, comitetul bisericii sau o treime din membrii cu drepturi depline ai bisericii pot solicita sprijinul comunităţii sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Dacă în termen de 30 de zile comunitatea nu a răspuns solicitării, sprijinul poate fi cerut Uniunii Baptiste.
(4) În situaţie de criză, adunarea generală poate fi convocată de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz, cu respectarea procedurii statutare. Adunarea generală va fi condusă de un moderator cu drept de vot consultativ, delegat de comunitate, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz.
Art. 31. - (1) Adunarea generală hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale bisericii şi poate delega o parte dintre atribuţiile ei comitetului bisericii, păstorului bisericii sau consiliului păstorilor (presbiterilor), după caz.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) adoptarea normelor proprii care definesc rânduiala bisericii;
b) alegerea, consacrarea în slujire şi angajarea slujitorilor duhovniceşti;
c) reconfirmarea sau eliberarea din slujbă a slujitorilor duhovniceşti;
d) disciplinarea slujitorilor duhovniceşti;
e) alegerea comitetului, cenzorilor şi delegaţilor bisericii;
f) aprobarea bugetului şi a execuţiei bugetare;
g) achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile;
h) construirea şi demolarea clădirilor care sunt proprietăţi ale bisericii;
i) angajarea de împrumuturi;
j) desfiinţarea bisericii.
Art. 32. - (1) Adunarea generală alege dintre membrii ei, pe o perioadă de 4 ani, comitetul bisericii, cenzorii şi delegaţii la adunarea generală a comunităţii, la Conferinţa naţională şi la Congresul cultului.
(2) Numărul membrilor comitetului va fi stabilit de fiecare biserică în următoarele limite:
a) bisericile cu până la 100 membri vor alege 3-7 membri în comitet;
b) bisericile cu 101-300 membri vor alege 5-11 membri în comitet;
c) bisericile cu 301-700 membri vor alege 7-15 membri în comitet;
d) bisericile cu 701-1.000 membri vor alege 9-19 membri în comitet;
e) bisericile cu 1.001-2.000 membri vor alege 11-23 membri în comitet;
f) bisericile cu 2.001-3.000 membri vor alege 15-27 membri în comitet;
g) bisericile cu peste 3.000 membri vor alege 17-31 membri în comitet.
(3) Fiecare biserică stabileşte procedura de propunere prin normele sale proprii. Adunarea generală stabileşte structura comitetului în conformitate cu nevoile bisericii locale respective.
(4) Fiecare biserică va avea în componenţa comitetului cel puţin un păstor (presbiter), un secretar şi un membru care poate fi casier.
(5) Păstorul bisericii sau păstorul girant, după caz, este membru de drept în comitetul bisericii pe care o păstoreşte, pe toată perioada activităţii sale. Sunt membri de drept în comitet şi păstorii sau ceilalţi slujitori duhovniceşti care fac parte din consiliul păstorilor (presbiterilor) bisericii, în situaţia în care biserica a înfiinţat acest consiliu.
(6) Cel puţin două treimi dintre membrii comitetului vor fi aleşi dintre membrii bisericii care nu sunt angajaţii bisericii sau ai organizaţiilor care funcţionează sub îndrumarea acesteia.
(7) Biserica locală care nu are păstor poate încredinţa unuia dintre slujitorii duhovniceşti rolul de presbiter al bisericii cu votul a trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(8) Ceilalţi membri ai comitetului sunt aleşi cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
Art. 33. - (1) Adunarea generală a bisericii desemnează prin vot delegaţii pentru adunarea generală a comunităţii, Conferinţa naţională şi Congresul cultului. Delegaţii bisericii pentru adunarea generală a comunităţii vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(2) Delegaţii bisericii pentru Congresul cultului vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 100 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 100 de membri are dreptul la un delegat.
(3) Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 200 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 200 de membri are dreptul la un delegat. Delegaţii pentru Conferinţa naţională vor fi desemnaţi dintre delegaţii la Congres.
(4) Delegaţii bisericilor baptiste maghiare pentru Congresul Convenţiei vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat pentru fiecare 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.
(5) Membrii comitetului, cenzorii şi delegaţii pot fi revocaţi de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-au făcut vinovaţi de cădere în păcat, abateri de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau dacă nu şi-au îndeplinit sarcinile încredinţate.
(6) În locul unui membru sau al unui delegat revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va putea coopta un alt membru al bisericii, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea ori să aleagă o altă persoană.
Art. 34. - (1) Comitetul bisericii reprezintă organul colectiv de conducere şi administrare a activităţii bisericii între adunările generale. Comitetul duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi ajută păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor) în activitatea de cârmuire spirituală a bisericii.
(2) Comitetul se convoacă de păstor ori de către delegatul acestuia. În cazul în care păstorul refuză, convocarea se poate face din iniţiativa a jumătate plus unu din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile trebuie să participe la întâlnire cel puţin două treimi din numărul membrilor comitetului. Biserica poate hotărî, prin norme proprii, pentru cazuri de urgenţă, şi alte modalităţi de ţinere a şedinţelor de comitet decât participarea.
(3) Şedinţele comitetului sunt prezidate de către păstor ori de delegatul acestuia. În cazul în care comitetul este convocat de majoritatea membrilor, prezidarea se face de către un membru desemnat de comitet. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul participanţilor. În caz de paritate decide votul persoanei care prezidează.
Art. 35. - (1) Comitetul administrează întregul patrimoniu, inclusiv fondurile financiare ale bisericii, în conformitate cu bugetul aprobat de adunarea generală şi cu hotărârile acesteia.
(2) Alte atribuţii ale comitetului:
a) asigură implementarea viziunii bisericii;
b) stabileşte, la propunerea păstorului (consiliului presbiterilor), strategia bisericii;
c) convoacă adunarea generală şi pregăteşte lucrările acesteia;
d) organizează departamente şi stabileşte proiectele bisericii de interes general pentru evanghelizare, misiune, caritate şi altele asemenea;
e) propune adunării generale alegerea şi/sau angajarea personalului duhovnicesc;
f) hotărăşte angajarea personalului administrativ şi auxiliar;
g) cu mandatul adunării generale şi la propunerea păstorului bisericii, poate decide angajarea pe durată determinată a altor slujitori duhovniceşti;
h) aprobă schema de funcţiuni a bisericii şi decide în probleme de salarii şi personal;
i) evaluează activitatea personalului ales sau angajat al bisericii;
j) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile;
k) aprobă primirea de noi membri în biserică;
l) aplică măsurile statutare de disciplină, conform mandatului încredinţat de adunarea generală;
m) hotărăşte asupra altor probleme de interes pentru biserică, precum şi asupra celor care i-au fost delegate de adunarea generală.
Art. 36. - (1) Păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor), după caz, asigură cârmuirea spirituală şi hrana spirituală a bisericii. Astfel, păstorul bisericii sau consiliul păstorilor (presbiterilor):
a) promovează viziunea şi strategia bisericii;
b) motivează şi îndrumă biserica spre împlinirea menirii şi misiunii ei în lume;
c) organizează activitatea spirituală a bisericii şi a serviciilor divine;
d) coordonează păstorirea şi consilierea membrilor şi aparţinătorilor;
e) asigură pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori ai bisericii;
f) asigură îndeplinirea actelor de cult;
g) întreprinde alte acţiuni necesare cârmuirii eficiente a bisericii.
(2) Păstorul bisericii sau consiliul presbiterilor răspunde în faţa adunării generale a bisericii de cârmuirea, păstorirea şi hrănirea spirituală a acesteia.
Art. 37. - (1) Biserica este reprezentată de păstorul bisericii sau de păstorul coordonator, după caz, împreună cu secretarul bisericii. Biserica este valabil angajată prin semnătura păstorului bisericii sau a păstorului coordonator împreună cu semnătura secretarului. Aceştia pot delega unui alt membru din comitet sau din consiliul presbiterilor dreptul de semnătură pentru anumite acte ori documente.
(2) Biserica locală poate încredinţa responsabilitatea organizării şi conducerii activităţii administrativ-financiare unui diacon administrativ ales în comitet cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală.
(3) În acest caz şi în limitele mandatului dat de adunarea generală, biserica va fi reprezentată de diaconul administrativ împreună cu secretarul bisericii în problemele administrativ-financiare.
(4) Diaconul administrativ al bisericii, în situaţia în care aceasta îl alege, va duce la îndeplinire hotărârile comitetului de gestionare a patrimoniului bisericii şi va veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul administrativ-financiar. El are răspunderea gospodăririi, conservării şi evidenţierii patrimoniului bisericii.
(5) Secretarul bisericii întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet, urmăreşte evidenţierea corectă făcută în registrele de membri şi aparţinători ai bisericii şi răspunde de corespondenţa, actele şi documentele bisericii.
(6) Actele, documentele, registrele, ştampila, autorizaţia şi alte înscrisuri ale bisericii se păstrează în condiţii de siguranţă la sediul bisericii.
(7) Casierul păstrează şi gestionează banii şi alte valori. El efectuează plăţile în conformitate cu hotărârile adunării generale sau ale comitetului de conducere, cu semnătura păstorului (păstorului coordonator) ori a diaconului administrativ, după caz. Casierul poate fi ales în comitet sau poate îndeplini această slujbă prin contract de voluntariat ori în calitate de angajat.
Art. 38. - (1) Cenzorii reprezintă organul de control financiar al bisericii. Ei sunt aleşi de adunarea generală în număr de 1-3, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală.
(2) Cenzorii verifică respectarea hotărârilor adunării generale şi a prevederilor legale în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului bisericii. Cenzorii au obligaţia să întocmească şi să prezinte anual adunării generale raportul de control financiar privind execuţia bugetară, în vederea descărcării de gestiune.
SECŢIUNEA a 6-a
Organizarea şi cârmuirea bisericii filiale
Art. 39. - (1) Biserica filială îşi desfăşoară activitatea şi funcţionează după modelul şi principiile stabilite pentru biserica locală cu personalitate juridică.
(2) Membrii bisericii filiale se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii precum membrii unei biserici cu personalitate juridică şi le exercită în îndeplinirea menirii bisericii filiale.
(3) Biserica filială este cârmuită spiritual de slujitorul desemnat de biserica de care aceasta aparţine, cu acordul membrilor bisericii filiale.
(4) Bunurile destinate activităţii bisericii filiale fac parte din patrimoniul bisericii la care s-a afiliat, al comunităţii sau al Uniunii Baptiste. Biserica locală cu personalitate juridică va folosi bunurile băneşti şi materiale destinate bisericii filiale numai în acest scop.
Art. 40. - (1) Cu acordul bisericii la care s-a afiliat, biserica filială poate avea drept de administrare asupra bunurilor destinate activităţii ei, precum şi cod fiscal şi cont în bancă.
(2) În cazul bisericilor filiale care au drept de administrare, cod fiscal şi cont în bancă, administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face cu acordul şi sub coordonarea şi controlul bisericii de care filiala aparţine.
(3) Administrarea fondurilor financiare şi a bunurilor se face de către o comisie formată din delegatul bisericii la care s-a afiliat, împreună cu 2 membri aparţinând bisericii filiale.
(4) Activitatea financiar-contabilă este supusă controlului de legalitate exercitat de cenzorii bisericii de care aparţine biserica filială.
Art. 41. - (1) Membrii bisericii filiale se pot întruni în adunare administrativă o dată pe an, pentru evaluarea lucrării şi pentru stabilirea propriei viziuni, la propunerea slujitorului care o conduce.
(2) Convocarea adunării administrative se face de către slujitorul bisericii filiale şi va fi adusă la cunoştinţa comitetului bisericii de care aparţine. Acesta poate desemna unul sau 2 delegaţi care vor avea drept de vot consultativ.
(3) Adunarea administrativă va fi condusă de slujitorul bisericii filiale şi va putea lua decizii pentru bunul mers al lucrării filialei şi pentru administrarea bunurilor şi fondurilor financiare destinate bisericii filiale, în limitele mandatului primit de la biserica de care aparţin.
(4) Procesul-verbal al adunării administrative va fi întocmit în două exemplare, va fi semnat de persoana care a prezidat întâlnirea, iar un exemplar va fi trimis comitetului bisericii de care aparţine.
(5) În situaţia în care membrii bisericii filiale care se autoadministrează nu doresc să participe la adunarea generală a bisericii de care aparţin, vor înştiinţa biserica în timp util. În această situaţie, membrii bisericii filiale nu vor fi luaţi în considerare la stabilirea numărului de membri necesar pentru ţinerea adunării generale a bisericii de care aparţin.
SECŢIUNEA a 7-a
Alte dispoziţii
Art. 42. - (1) Biserica poate angaja slujitori duhovniceşti, personal administrativ, tehnico-economic şi de altă specialitate, după nevoi, dintre credincioşii baptişti, cu respectarea prevederilor statutare.
(2) Excluderea din biserică determină încetarea calităţii de angajat al bisericii.
Art. 43. - (1) Biserica stabileşte prin adunarea generală sau prin comitet, după caz, susţinerea financiară a proiectelor de misiune în ţară şi în străinătate, a misionarilor trimişi de aceasta, precum şi sponsorizarea altor misionari.
(2) Biserica va susţine financiar comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, şi Uniunea Baptistă, conform hotărârilor organelor statutare competente ale acestora.
(3) Biserica va susţine misiunea din cadrul cultului baptist şi şcolile teologice, potrivit hotărârilor organelor de conducere ale bisericii.
(4) Donaţiile făcute bisericii cu destinaţie certă şi colectele speciale anunţate pentru un anumit obiectiv nu vor putea fi folosite în alt scop.
Art. 44. - (1) Biserica poate acorda asistenţă spiritual-religioasă persoanelor aflate în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele şi poate acorda ajutor financiar şi material persoanelor aflate în nevoi.
(2) Biserica asigură educaţia religioasă a copiilor credincioşilor baptişti, membri sau aparţinători, a copiilor aflaţi în plasament în familii baptiste, precum şi a celor ce solicită educaţie religioasă din partea bisericii baptiste.
(3) În situaţia în care conducerea unei şcoli la care studiază copii aparţinând bisericilor baptiste nu poate asigura profesori de religie aparţinând Cultului Creştin Baptist, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii, cu atestat din partea bisericii baptiste căreia îi aparţin.
(4) Biserica poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte biserici şi organizaţii creştine: grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, farmacii, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(5) Cu acordul adunării generale se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (4).
Art. 45. - (1) Două sau mai multe biserici pot constitui împreună un cerc pastoral, fără a avea personalitate juridică. Cercul pastoral exprimă unitatea de viziune a bisericilor componente şi contribuie la: dezvoltarea spirituală a acestora, pregătirea şi instruirea slujitorilor duhovniceşti, realizarea proiectelor de misiune, precum şi a altor obiective stabilite de către aceste biserici.
(2) Cercul pastoral este coordonat de un consiliu format din păstorii şi delegaţii desemnaţi de comitetele bisericilor componente. Consiliul de coordonare al cercului pastoral este condus de un păstor coordonator.
(3) Consiliul de coordonare al cercului pastoral veghează asupra stării spirituale şi a învăţăturii doctrinare şi îndrumă bisericile în realizarea viziunii misionare.
(4) Consiliul de coordonare al cercului pastoral are autoritate spirituală în soluţionarea eventualelor situaţii de criză ce pot apărea în oricare dintre bisericile ce compun cercul pastoral.
Art. 46. - (1) Biserica poate avea şi dobândi în proprietate sau în administrare bunuri mobile şi imobile asupra cărora poate dispune în mod liber şi autonom.
(2) Biserica este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi dobândite sau obţinute prin orice moduri ori mijloace licite.
(3) Patrimoniul bisericii este distinct şi autonom de patrimoniul individual al fiecărui membru al bisericii şi se realizează prin: contribuţii, donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(4) Valorile materiale şi băneşti, bunurile mobile şi imobile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni şi altele -, intrate în patrimoniul bisericii, nu pot face obiectul revendicărilor ulterioare, acestea rămânând în patrimoniul exclusiv cultic.
Art. 47. -
(1) Bunurile sacre ale bisericii sunt: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult şi instituţiilor cultice de învăţământ, cimitirele confesionale.
(2) Bunurile sacre ale bisericii se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile.
(3) Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul membrilor bisericii locale. Lăcaşurile de cult considerate de Cultul Creştin Baptist din România ca fiind de valoare istorică nu pot fi demolate sau înstrăinate fără acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
Art. 48. - (1) O biserică baptistă încetează a fiinţa fie din proprie iniţiativă, prin hotărârea adunării generale luată cu nouă zecimi din numărul total al membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(2) Biserica filială se poate transforma în biserică cu personalitate juridică, potrivit procedurii stabilite în prezentul statut pentru biserica persoană juridică.
(3) Desfiinţarea bisericii filială poate fi hotărâtă fie de către grupul de credincioşi care o compun, cu votul a cel puţin nouă zecimi din numărul membrilor, fie în urma hotărârii Conferinţei naţionale a Cultului Creştin Baptist din România de retragere a autorizaţiei de funcţionare, în condiţiile prezentului statut.
(4) În caz de desfiinţare a bisericii, patrimoniul acesteia trece în proprietatea altei biserici, potrivit hotărârii adunării generale, sau în patrimoniul comunităţii de care a aparţinut ori al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.
(5) În situaţia în care membrii unei biserici părăsesc Cultul Creştin Baptist, patrimoniul bisericii rămâne în proprietatea acesteia sau a comunităţii bisericilor baptiste de care aceasta a aparţinut ori a Convenţiei Baptiste Maghiare din România, după caz.
CAPITOLUL III
Comunitatea bisericilor baptiste
SECŢIUNEA 1
Constituire, organizare şi funcţionare
Art. 49. - (1) Comunitatea bisericilor baptiste (comunitatea baptistă) reprezintă asocierea unui număr minim de 50 de biserici baptiste cu personalitate juridică.
(2) Comunitatea bisericilor baptiste este organul zonal de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor de pe raza sa de competenţă, de coordonare spiritual-administrativă a activităţilor comune ale acestora, de susţinere a activităţilor bisericilor, la solicitarea acestora.
(3) Comunitatea bisericilor baptiste se poate organiza pe raza unui judeţ, a mai multor judeţe sau pe raza municipiului Bucureşti. Delimitarea teritorială a unei comunităţi va fi stabilită cu acordul Consiliului Uniunii Baptiste.
(4) Fiecare comunitate a bisericilor baptiste trebuie să facă parte din Uniunea Baptistă. Comunităţile existente la data adoptării prezentului statut rămân în funcţiune.
(5) Sediul şi denumirea comunităţii vor fi stabilite de adunarea generală a acesteia.
Art. 50. - (1) Comunitatea bisericilor se constituie prin hotărârea delegaţilor bisericilor din zona respectivă, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
(2) Convocarea adunării generale de constituire a comunităţii se face de un comitet de iniţiativă, format din cel puţin o treime din numărul păstorilor bisericilor respective, şi va fi comunicată în scris tuturor bisericilor din zona respectivă, cu cel puţin 60 de zile înainte. Convocarea va cuprinde scopul, data, ora şi locul întrunirii.
(3) Bisericile invitate pentru constituire vor hotărî în cadrul adunărilor generale oportunitatea înfiinţării comunităţii, situaţie în care vor desemna delegaţii la această adunare generală, în proporţie de un delegat la fiecare 50 de membri. Bisericile mai mici de 50 de membri au drept la un delegat.
(4) Adunarea generală constitutivă va fi formată din delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor din zona respectivă şi va fi prezidată de un birou de zi, care este compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi 3 numărători de voturi. Hotărârea de constituire se ia cu votul a trei pătrimi din numărul total al delegaţilor prezenţi.
(5) Actul de constituire, întocmit în două exemplare, va purta semnătura fiecărui delegat şi va menţiona voinţa colectivă de constituire, denumirea şi sediul comunităţii, precum şi membrii comitetului de conducere. Un exemplar din actul de constituire împreună cu actele doveditoare privind sediul comunităţii şi patrimoniul iniţial vor fi trimise Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(6) În situaţia în care comunitatea cuprinde biserici din mai multe judeţe, autorizarea va avea loc după aprobarea delimitării teritoriale de către Consiliul Uniunii, în prima şedinţă a acestuia.
(7) Uniunea Baptistă va înregistra comunitatea nou-înfiinţată în Registrul persoanelor juridice al cultului şi va elibera autorizaţia de funcţionare a comunităţii.
(8) Comunitatea bisericilor astfel constituită este persoană juridică, cu drepturile şi obligaţiile ce derivă din această calitate.
Art. 51. - Comunitatea bisericilor baptiste are următoarele atribuţii:
a) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor baptiste care fac parte din comunitatea respectivă;
b) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
c) păstrarea nealterată a învăţăturilor biblice cuprinse în Mărturisirea de credinţă baptistă a cultului;
d) asistarea bisericilor pentru ordinarea slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
e) asistarea bisericii locale în rezolvarea problemelor legate de litigii interne, atunci când biserica respectivă se află în situaţie de criză;
f) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
g) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în asigurarea educaţiei religioase a copiilor credincioşilor baptişti în şcoli;
h) exercitarea activităţii de îndrumare a bisericilor în probleme financiar-contabile, juridice şi altele;
i) administrarea fondurilor necesare pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la lit. a)-h) şi j);
j) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului comunităţii bisericilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale comunităţii
Art. 52. - Organele de conducere ale comunităţii bisericilor sunt adunarea generală şi comitetul de conducere. Comisia cenzorilor reprezintă organul de control financiar al comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 53. - (1) Adunarea generală a comunităţii se ţine o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală se convoacă de preşedinte, în baza hotărârii comitetului de conducere sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al delegaţilor bisericilor.
(2) Convocarea adunării generale se va face în scris, cu cel puţin 21 de zile înainte, şi va cuprinde scopul, data, ora şi locul, precum şi menţiunea că, dacă la termenul indicat nu se vor întruni cel puţin jumătate plus unu din numărul delegaţilor, adunarea generală se va ţine peste o oră, în acelaşi loc, fără nicio altă convocare, şi se vor lua hotărâri valabile indiferent de numărul de delegaţi.
(3) Adunarea generală este prezidată de preşedintele comunităţii, asistat de secretar. În cazul în care membrii prezenţi o cer, prezidarea se face de un birou de zi, ales de adunarea generală şi compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi cel puţin 3 numărători de voturi. Persoanele care au prezidat adunarea generală semnează procesul-verbal al acesteia.
(4) Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor delegaţilor prezenţi; în caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează. La adunările generale ale comunităţii pot participa cu vot consultativ 1-3 delegaţi ai Uniunii Baptiste.
Art. 54. - (1) Adunarea generală a comunităţii alege dintre delegaţii bisericilor comitetul de conducere şi cenzorii, pentru o perioadă de 4 ani. Oricare membru ales poate fi revocat de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-a făcut vinovat de cădere în păcat, de abateri grave de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau de neîndeplinirea îndatoririlor ce îi revin.
(2) În locul unui membru revocat, demisionat sau decedat, comitetul de conducere va coopta un alt delegat, urmând ca prima adunare generală să ratifice cooptarea sau să aleagă altă persoană.
(3) Adunarea generală desemnează reprezentanţii comunităţii în Consiliul Uniunii, în proporţie de un reprezentant la fiecare 3.000 de membri. Pentru numărul membrilor care depăşeşte multiplul de 3.000 se va desemna un reprezentant, dacă numărul membrilor este mai mare de 1.500. Comunităţile cu un număr mai mic de 3.000 de membri au dreptul la un reprezentant. De asemenea, adunarea generală face propuneri pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste.
Art. 55. - (1) Adunarea generală analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor de pe raza ei de competenţă, hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale comunităţii şi poate delega o parte din atribuţii comitetului de conducere.
(2) Sunt de competenţa exclusivă a adunării generale următoarele atribuţii:
a) alegerea comitetului de conducere şi a comisiei de cenzori;
b) desemnarea reprezentanţilor comunităţii în Consiliul Uniunii Baptiste şi stabilirea propunerilor pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste;
c) aprobarea bugetului şi descărcarea de gestiune;
d) stabilirea contribuţiei bisericilor pentru comunitate;
e) angajarea şi revocarea slujitorilor duhovniceşti ai comunităţii;
f) achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor imobile;
g) angajarea de împrumuturi;
h) stabilirea localităţii în care comunitatea bisericilor îşi are sediul;
i) propunerea de retragere a autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie ca biserică a fost compromisă deosebit de grav;
j) desfiinţarea comunităţii bisericilor baptiste.
Art. 56. - (1) Comitetul de conducere al comunităţii are următoarea componenţă: un preşedinte, 1-3 vicepreşedinţi, un secretar şi 3-11 membri. Preşedintele şi secretarul comunităţii pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive.
(2) Comitetul de conducere se convoacă de preşedinte sau de delegatul acestuia ori la iniţiativa unei treimi din numărul membrilor comitetului. Pentru a lua hotărâri valabile, trebuie să participe la şedinţă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Şedinţele comitetului sunt prezidate de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează.
Art. 57. - (1) Comitetul comunităţii conduce activitatea comunităţii între adunările generale.
(2) Comitetul comunităţii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările adunării generale;
b) duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi rezolvă sarcinile ce i-au fost încredinţate de aceasta;
c) aprobă structura de personal a comunităţii;
d) hotărăşte angajarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului administrativ şi de specialitate al comunităţii;
e) decide în probleme de salarizare şi în alte probleme de personal al comunităţii;
f) verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor;
g) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
h) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi a mijloacelor fixe;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii încredinţate de adunarea generală.
Art. 58. - (1) Preşedintele reprezintă comunitatea bisericilor în relaţiile cu autorităţile statului şi cu terţii. El organizează şi conduce activitatea curentă a comunităţii.
(2) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile hotărâte de adunarea generală a comunităţii sau de comitetul de conducere al acesteia. Vicepreşedinţii pot coordona cercurile misionare sau departamentele înfiinţate în cadrul comunităţii.
(3) Secretarul are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi a actelor către Uniunea Baptistă, biserici şi terţi. El răspunde de comunicarea la termen a scrisorilor adresate prin comunitate de către Uniunea Baptistă sau de către Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului către biserici sau către angajaţii acestora.
(4) Secretarul întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet. Secretarul comunităţii răspunde de evidenţa şi păstrarea actelor comunităţii. De asemenea, acesta îndeplineşte atribuţiile ce i-au fost delegate de către preşedinte referitoare la conducerea operativă a comunităţii.
(5) Comunitatea bisericilor este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui delegat de acesta, împreună cu semnătura secretarului sau a unui membru din comitet delegat în acest scop.
(6) Reprezentarea comunităţii în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 59. - Cenzorii comunităţii teritoriale, în număr de 3, sunt aleşi de adunarea generală pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea comitetului de conducere, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta adunării generale anuale, în vederea descărcării de gestiune.
SECŢIUNEA a 3-a
Alte dispoziţii
Art. 60. - (1) În cadrul comunităţii bisericilor se pot organiza cercuri misionare teritoriale, fără personalitate juridică. Acestea pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii.
(2) Cercul misionar teritorial este coordonat de un consiliu format din slujitorii duhovniceşti, aleşi de liderii spirituali ai bisericilor care îl compun. Consiliul poate fi condus de un vicepreşedinte al comunităţii desemnat de comitetul acesteia, cu acordul membrilor consiliului de coordonare a cercului misionar teritorial.
Art. 61. - (1) În cadrul comunităţii pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea comitetului comunităţii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(2) Comunitatea bisericilor poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele, în condiţiile legii.
(3) Cu acordul adunării generale, se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 62. - (1) Comunitatea bisericilor poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii misiunii şi obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor şi bisericilor-filiale.
(2) Comunitatea bisericilor este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Comunitatea bisericilor se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de adunarea generală a comunităţii, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile şi imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 63. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, cimitirele confesionale, aflate în proprietatea comunităţii bisericilor şi atribuite în folosinţă unor biserici.
(2) Bunurile sacre ale comunităţii bisericilor se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi în adunarea generală a comunităţii.
Art. 64. - (1) Desfiinţarea comunităţii bisericilor se poate face de către adunarea generală întrunind delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor baptiste care o compun. Convocarea se face cu 30 de zile înainte, prin adresă oficială trimisă bisericilor aparţinătoare, şi va cuprinde data, ora, locul şi scopul convocării. Hotărârea de desfiinţare trebuie să întrunească votul a cel puţin trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
(2) În cazul desfiinţării comunităţii, patrimoniul acesteia, cu activul şi pasivul său, va trece în proprietatea Uniunii Baptiste, a unei alte comunităţi sau a unei biserici baptiste, în funcţie de hotărârea luată în acest sens de adunarea generală care a hotărât desfiinţarea.
CAPITOLUL IV
Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare
Art. 65. - (1) Convenţia Bisericilor Baptiste Maghiare din România se organizează şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România potrivit prezentului statut şi este formată din toate bisericile baptiste maghiare din România. Denumirea prescurtată este "Convenţia Baptistă Maghiară".
(2) Convenţia Baptistă Maghiară din România poate păstra în nume propriu legături frăţeşti şi de colaborare cu organizaţiile baptiste de peste hotare şi poate intra în alianţe cu biserici evanghelice din ţară şi de peste hotare.
(3) Convenţia Baptistă Maghiară poate stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea statutului şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 66. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este organul de reprezentare al bisericilor baptiste maghiare din România în faţa organelor locale şi zonale ale statului. Ea asigură coordonarea spiritual-administrativă a bisericilor creştine baptiste maghiare din întreaga ţară.
(2) Numărul reprezentanţilor Convenţiei în Consiliul Uniunii se stabileşte conform prevederilor art. 54 din prezentul statut.
(3) Reprezentarea intereselor bisericilor creştine baptiste maghiare în faţa organelor centrale ale statului se face de către Uniunea Bisericilor Baptiste din România împreună cu delegatul Convenţiei.
Art. 67. - Atribuţiile Convenţiei Baptiste Maghiare sunt:
a) organizarea şi coordonarea activităţilor spirituale, educativ-religioase şi de caritate în interesul bisericilor din cadrul Convenţiei;
b) supravegherea respectării învăţăturii cuprinse în Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România;
c) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor care fac parte din Convenţie;
d) sprijinirea propovăduirii Evangheliei şi a activităţii misionare, precum şi încurajarea dărniciei creştine;
e) asistarea bisericilor în activitatea de ordinare a slujitorilor duhovniceşti ai acestora;
f) rezolvarea problemelor de litigiu şi disciplină bisericească în situaţii de criză;
g) efectuarea, la cererea bisericilor, a operaţiunilor privind problemele de personal şi de plată a salariilor din fondurile bisericilor, în conformitate cu hotărârile organelor de conducere ale acestora;
h) exercitarea activităţii de îndrumare şi control de legalitate în probleme financiar-contabile şi juridice ale bisericilor;
i) sprijinirea bisericilor în activitatea de asistenţă şi reprezentare spiritual-religioasă în spitale, aziluri, armată, închisori, orfelinate şi altele, precum şi în activitatea acestora privind educaţia religioasă în şcoli a copiilor credincioşilor baptişti;
j) administrarea fondurilor necesare pentru atingerea scopurilor Convenţiei;
k) desfăşurarea altor activităţi menite să contribuie la îndeplinirea rolului Convenţiei.
Art. 68. - (1) Organele de conducere ale Convenţiei sunt: Congresul Convenţiei, Consiliul Convenţiei şi Comitetul executiv.
(2) Organul de control financiar al Convenţiei este format din 3 cenzori.
Art. 69. - (1) Congresul Convenţiei este organul de îndrumare şi control al Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare. El este format din delegaţii bisericilor creştine baptiste maghiare.
(2) Congresul Convenţiei cu caracter electiv se convoacă din 4 în 4 ani, iar congresele de lucru se convoacă o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Convocarea Congresului Convenţiei se face de către preşedintele şi secretarul general ai Convenţiei, pe baza hotărârii Consiliului Convenţiei sau la cererea unei treimi din numărul delegaţilor la Congres. Convocarea către biserici se face în scris, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii Congresului, şi va cuprinde locul, data şi ordinea de zi a acestuia.
(4) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul Convenţiei se va ţine peste două ore, fără nicio altă convocare.
(5) Congresul este condus de preşedintele Convenţiei, asistat de secretarul general sau de un prezidiu ales la cererea Congresului. Congresul va alege cel puţin 3 numărători de voturi.
(6) Hotărârile Congresului se vor lua cu majoritatea simplă a celor prezenţi. Hotărârile Congresului Convenţiei sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Convenţiei. Procesul-verbal va fi întocmit de secretarul general sau de un secretar de zi şi va purta semnătura preşedintelui de zi şi a secretarului de zi.
Art. 70. - Congresul electiv îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) aprobă membrii Consiliului Convenţiei, alege Comitetul executiv al Convenţiei şi cenzorii;
b) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale Convenţiei pentru următoarea perioadă de 4 ani;
c) modifică prevederile cuprinse în prezentul capitol, cu votul a trei pătrimi din numărul celor prezenţi;
d) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Convenţiei, pe baza raportului cenzorilor;
e) aprobă bugetul Convenţiei pentru anul în curs şi stabileşte contribuţia anuală a membrilor;
f) hotărăşte asupra oricăror alte probleme ale Convenţiei.
Art. 71. - (1) Congresul de lucru coordonează activitatea Convenţiei între congresele elective şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează anual situaţia generală a bisericilor şi activitatea Convenţiei şi asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului electiv;
b) analizează şi îndrumă, între congresele elective, activitatea şcolilor şi instituţiilor de învăţământ teologic ale Convenţiei, a secţiunilor de studiu biblic, muzică, istorie baptistă, a departamentelor pentru familii, femei, tineret şi copii şi altele asemenea;
c) aprobă proiectele propuse de Consiliul Convenţiei pentru anul următor;
d) hotărăşte încheierea de parteneriate între Convenţia Baptistă Maghiară şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate;
e) aprobă descărcarea anuală de gestiune a Consiliului şi a Comitetului executiv ale Convenţiei;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Convenţiei pentru anul următor;
g) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor;
h) aprobă modificarea şi completarea prevederilor secţiunii referitoare la Convenţie din prezentul statut, cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi;
i) stabileşte sediul Convenţiei;
j) aprobă membrii Consiliului Convenţiei şi ai Comitetului executiv în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi.
(2) La congresele Convenţiei pot participa 1-3 delegaţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.
Art. 72. - Consiliul Convenţiei este ales pe o durată de 4 ani şi este format din 15 membri. Consiliul Convenţiei este convocat de preşedinte, de delegatul acestuia sau la cererea scrisă a unei treimi din numărul membrilor. Acesta se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie şi este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general. Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 73. - Consiliul Convenţiei are următoarele atribuţii:
a) conduce, între congrese, activitatea Convenţiei şi duce la îndeplinire hotărârile acestora;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările congreselor Convenţiei;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Convenţiei;
d) desemnează reprezentanţii Convenţiei în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste, precum şi reprezentantul acesteia în Comitetul de conducere al Casei de Pensii şi Ajutoare a Cultului;
e) ia decizii cu privire la publicaţiile Convenţiei şi la orientarea tematică a acestora;
f) decide înfiinţarea, în condiţiile legii, a Institutului Teologic Baptist Maghiar şi a altor instituţii de învăţământ, în cadrul Convenţiei;
g) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual-doctrinară a instituţiilor de învăţământ din cadrul Convenţiei;
h) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul instituţiilor de învăţământ ale Convenţiei;
i) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. h), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
j) analizează abaterile de la Mărturisirea de credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
k) propune Conferinţei Naţionale a Uniunii Baptiste retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericilor baptiste maghiare care se abat grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a căror mărturie a fost compromisă foarte grav;
l) stabileşte structura de personal a Convenţiei şi face propuneri pentru sistemul de salarizare în cadrul cultului;
m) avizează proiectul de buget întocmit de Comitetul executiv şi îl supune aprobării Congresului;
n) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Convenţiei;
o) decide contractarea de împrumuturi;
p) aprobă în funcţie conducătorii departamentelor de teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie, aleşi de aceste departamente;
q) desemnează directorii taberelor de tineret;
r) hotărăşte asupra oricăror altor probleme de interes major în cadrul Convenţiei.
Art. 74. - (1) Comitetul executiv al Convenţiei este organul de conducere al Convenţiei între sesiunile Consiliului Convenţiei şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de preşedinte sau vicepreşedintele delegat de acesta, cu cel puţin 7 zile înainte de data ţinerii şedinţei. Hotărârile Comitetului executiv se iau cu majoritatea simplă, în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii acestuia.
Art. 75. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce Convenţia între sesiunile Consiliului acesteia;
b) convoacă, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele Consiliului Convenţiei;
c) hotărăşte angajarea şi salarizarea angajaţilor Convenţiei;
d) decide asupra achiziţionării şi înstrăinării de bunuri mobile şi mijloace fixe ce intră în competenţa sa;
e) întocmeşte proiectul de buget al Convenţiei şi îl prezintă spre avizare Consiliului Convenţiei;
f) eliberează adeverinţe pentru organizaţiile şi persoanele care funcţionează în cadrul Convenţiei;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Convenţiei.
Art. 76. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau a secretarului general adjunct.
(2) Reprezentarea Convenţiei în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.
Art. 77. - (1) Preşedintele poate fi ales pentru cel mult două mandate consecutive. Secretarul general poate fi reales ori de câte ori este nevoie. Preşedintele Convenţiei reprezintă Convenţia în faţa autorităţilor locale şi zonale ale statului, conduce operativ Convenţia, putând delega o parte din atribuţiile sale secretarului general.
(2) Secretarul general reprezintă Convenţia în Comitetul executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste şi faţă de Federaţia Baptistă Europeană (E.B.F.) şi Alianţa Baptistă Mondială (B.W.A.).
(3) Secretarul general răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Convenţiei, de orice alte evidenţe necesare activităţii Convenţiei, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Convenţiei şi ale congreselor acesteia. El are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi actelor către Uniune, biserici şi terţi. De asemenea, el îndeplineşte atribuţiile referitoare la conducerea operativă a Convenţiei ce i-au fost delegate de către preşedinte.
(4) Vicepreşedinţii Convenţiei coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul Convenţiei, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Convenţiei.
Art. 78. - Cenzorii Convenţiei, în număr de 3, sunt aleşi de Congresul Convenţiei pentru o perioadă de 4 ani. Ei au atribuţia de a controla gestiunea Comitetului executiv şi a Consiliului Convenţiei, de a întocmi raportul de control financiar şi de a-l prezenta Congresului Convenţiei, în vederea descărcării de gestiune.
Art. 79. - (1) În cadrul Convenţiei Baptiste Maghiare din România se pot înfiinţa, cu acordul Congresului Convenţiei, comunităţi teritoriale cu personalitate juridică. Pentru înfiinţarea unei comunităţi teritoriale este nevoie de asocierea unui număr minim de 15 biserici baptiste maghiare cu personalitate juridică.
(2) Constituirea comunităţii bisericilor baptiste maghiare se va face potrivit procedurii de constituire a comunităţii bisericilor baptiste române, cu următoarele amendamente: actul de constituire se va întocmi în 3 exemplare, din care unul rămâne la Convenţia Baptistă Maghiară, care va înainta dosarul împreună cu avizul său Uniunii Baptiste în vederea autorizării.
(3) Comunităţile bisericilor baptiste maghiare se vor organiza şi vor funcţiona potrivit prevederilor referitoare la comunităţile baptiste române, cu delegările de competenţă stabilite prin norme interne aprobate de Congresul Convenţiei.
(4) Fiecare comunitate baptistă maghiară trebuie să facă parte din Convenţia Baptistă Maghiară din România. Adunarea generală a comunităţii bisericilor baptiste maghiare alege reprezentanţii săi în Consiliul Convenţiei.
Art. 80. - (1) În Convenţia Baptistă Maghiară pot funcţiona cercuri misionare, fără personalitate juridică, care pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii. Cercul misionar este coordonat de un comitet format din păstori şi misionari aleşi de delegaţii bisericilor care îl compun.
(2) Convenţia poate avea departamente fără personalitate juridică pentru: teologie, misiune, muzică, istorie baptistă, copii, tineret, femei, familie şi altele asemenea.
(3) Activităţile de secretariat, administrative, de arhivă, protocol sau de altă natură se organizează în funcţie de nevoi şi după posibilităţile financiare ale Convenţiei Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare.
Art. 81. - (1) Convenţia Baptistă Maghiară poate înfiinţa sub autoritatea sa, în condiţiile legii, Institutul Teologic Baptist Maghiar, cu personalitate juridică distinctă. Bisericile baptiste maghiare din România vor sprijini financiar, material şi spiritual această instituţie.
(2) Convenţia poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(3) Cu avizul Convenţiei se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă, în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (2).
Art. 82. - (1) Convenţia se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul Convenţiei, precum şi din donaţii, sponsorizări, subscripţii, legate, liberalităţi de orice fel de valori materiale sau băneşti, de la persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
(2) Convenţia este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(3) Convenţia poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale ori pentru a le atribui în folosinţă bisericilor.
Art. 83. - (1) Bunurile sacre ale Convenţiei şi ale comunităţilor din cadrul acesteia sunt următoarele: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Convenţiei Baptiste Maghiare şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul Convenţiei.
(2) Bunurile sacre se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu aprobarea Congresului Convenţiei sau a adunării generale a comunităţii, după caz, decisă cu votul a trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
Art. 84. - Convenţia contribuie financiar la susţinerea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cu o sumă proporţională cu numărul de membri ai bisericilor creştine baptiste maghiare. Contribuţia va fi stabilită anual de Congresul Convenţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 85. - Dispoziţiile referitoare la biserica locală din prezentul statut se aplică în mod corespunzător şi bisericilor baptiste maghiare din România.
CAPITOLUL V
Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România
SECŢIUNEA 1
Organizare şi funcţionare
Art. 86. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România (Uniunea Baptistă) este organul naţional de reprezentare a Cultului Creştin Baptist din România. Uniunea Baptistă are scopul de a exprima unitatea spirituală şi doctrinară a credincioşilor baptişti din România şi de a reprezenta interesele generale ale bisericilor baptiste şi ale celorlalte părţi componente ale Cultului Creştin Baptist din România.
(2) Bisericile baptiste, comunităţile bisericilor baptiste şi Convenţia Baptistă Maghiară din România au obligaţia să trimită Uniunii Baptiste rapoarte şi orice acte cerute de aceasta privind problemele de interes general ale Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Sediul Uniunii Baptiste se află în Bucureşti şi reprezintă sediul central al Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 87. - (1) În cadrul Uniunii Baptiste funcţionează: Comisia pastorală, Comisia de educaţie biblică şi Departamentul de misiune. Acestea sunt conduse de câte un vicepreşedinte al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) În cadrul Uniunii Baptiste pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea Consiliului Uniunii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.
(3) Activitatea Uniunii Baptiste în domeniile administrativ, financiar-contabil, secretariat, protocol, juridic, mass-media, relaţii publice şi altele asemenea va fi organizată sub formă de birouri şi compartimente.
Art. 88. - (1) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti funcţionează sub autoritatea spiritual-doctrinară a Consiliului Uniunii Baptiste şi în acord cu legislaţia în domeniu.
(2) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Uniunii Baptiste şi prezintă periodic rapoarte financiare Consiliului Uniunii, Conferinţei Naţionale şi Congresului.
Art. 89. - (1) Uniunea Baptistă poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.
(2) Cu avizul Consiliului Uniunii se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a
Organele de conducere şi control ale Uniunii Bisericilor Baptiste
Art. 90. - Organele de conducere ale Uniunii Bisericilor Baptiste sunt Consiliul Uniunii şi Comitetul executiv. Organul de control financiar este Comisia de cenzori, formată din 3-5 cenzori.
Art. 91. - (1) Consiliul Uniunii este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Baptiste între conferinţele naţionale. Acesta este ales pe o durată de 4 ani şi este format din: membrii Comitetului executiv, aleşi de Congres, reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, validaţi de Congres, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul Casei de Pensii a Cultului, validaţi de Congres.
(2) La întâlnirile Consiliului Uniunii vor participa, cu vot consultativ, directorii de departamente ai Uniunii Baptiste, precum şi directorul executiv, consilierul financiar şi consilierul juridic ai Uniunii Baptiste.
Art. 92. - (1) Consiliul Uniunii este convocat de preşedintele Uniunii Baptiste în urma hotărârii Comitetului executiv sau, când acesta refuză, Consiliul poate fi convocat din iniţiativa unei treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Consiliul Uniunii se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie. Consiliul Uniunii este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general.
(2) Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
Art. 93. - (1) Consiliul Uniunii coordonează activitatea Uniunii Baptiste între conferinţele naţionale şi duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale.
(2) Consiliul Uniunii îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) convoacă Conferinţa naţională, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările acesteia;
b) stabileşte strategia şi obiectivele pentru activitatea Uniunii Baptiste, pe care le supune aprobării Conferinţei naţionale;
c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune şi a celorlalte departamente;
d) coordonează modul de administrare a fondurilor Casei de Pensii şi Ajutoare, cu respectarea scopului pentru care acestea au fost constituite;
e) analizează periodic activitatea comunităţilor bisericilor şi rezolvă problemele ridicate de acestea;
f) analizează periodic, îndrumă şi controlează activitatea spiritual doctrinară a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti;
g) numeşte directorul şi membrii Comitetului de conducere al C.P.A.;
h) numeşte membrii Comisiei pastorale, ai Comisiei de educaţie biblică, ai Departamentului de misiune, precum şi ai celorlalte departamente;
i) îşi dă acordul prealabil din punct de vedere spiritual-doctrinar pentru recunoaşterea cadrelor didactice pentru disciplina teologie din cadrul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, al Universităţii "Emanuel" din Oradea şi al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti;
j) retrage acordul spiritual-doctrinar, exprimat în condiţiile prevăzute la lit. i), în caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România a cadrelor didactice respective;
k) propune sistemul de salarizare din cadrul cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
l) hotărăşte indexarea periodică a salariilor din cadrul cultului şi stabileşte structura de personal a Uniunii Baptiste;
m) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune, a Bordului de coordonare a I.T.B. Bucureşti, precum şi a celorlalte departamente din cadrul Uniunii Baptiste;
n) avizează regulamentul de organizare şi funcţionare a C.P.A. a cultului şi îl supune aprobării Conferinţei naţionale;
o) avizează regulamentele de ordine internă şi alte norme proprii în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
p) avizează proiectele de buget ale Uniunii Baptiste şi C.P.A. şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;
q) încheie parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate şi le supune ratificării Conferinţei naţionale;
r) propune Congresului afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe, cu respectarea principiilor Mărturisirii de credinţă a cultului;
s) analizează concluziile Comisiei pastorale şi decide măsurile ce se impun în situaţiile cercetate de Comisia pastorală, la propunerea acesteia;
ş) soluţionează contestaţiile grupurilor de credincioşi formulate împotriva refuzului de autorizare;
t) soluţionează contestaţiile personalului angajat al Uniunii Bapiste şi al C.P.A. în probleme privind raporturile de muncă faţă de deciziile Comitetului executiv sau ale Comitetului de conducere al C.P.A., după caz;
ţ) soluţionează contestaţiile persoanelor cărora li s-a retras ordinarea de către comunitatea bisericilor sau de către Consiliul Convenţiei Baptiste Maghiare;
u) analizează propunerea comunităţii privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav şi supune aprobării Conferinţei naţionale retragerea autorizaţiei respective;
v) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Uniunii;
w) avizează demolarea lăcaşurilor de cult sau a altor edificii baptiste considerate de importanţă istorică;
x) hotărăşte în alte probleme de interes general, în acord cu direcţiile stabilite de Congres şi de Conferinţa naţională.
Art. 94. - (1) Comitetul executiv este organul de conducere al Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct.
(2) Comitetul executiv este ales de Congresul cultului pentru un mandat de 4 ani. Preşedintele şi secretarul general pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive. Unul dintre cei 4 vicepreşedinţi va fi secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Comitetul executiv va fi convocat trimestrial şi ori de câte ori este nevoie de către preşedintele sau vicepreşedintele delegat de acesta. Hotărârile se iau cu majoritate simplă, prin exprimarea votului unui număr de cel puţin 5 membri ai Comitetului executiv.
Art. 95. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:
a) conduce activitatea Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii;
b) convoacă Consiliul Uniunii, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;
c) hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Baptiste;
d) întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Baptiste şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;
e) stabileşte publicaţiile Uniunii Baptiste şi orientarea acestora;
f) aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Baptistă;
g) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniunii.
Art. 96. - (1) Preşedintele cultului reprezintă Cultul Creştin Baptist din România în faţa autorităţilor statului, precum şi în faţa oricăror organizaţii şi instituţii, pe plan naţional şi internaţional.
(2) Problemele de interes general ale bisericilor baptiste române sunt reprezentate de preşedintele cultului împreună cu secretarul general al Uniunii Baptiste, iar cele ale bisericilor baptiste maghiare, împreună cu secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.
(3) Preşedintele cultului împreună cu secretarul general conduc operativ Uniunea Baptistă. Preşedintele poate emite decizii în îndeplinirea atribuţiilor sale operative.
(4) Secretarul general asigură legătura Uniunii Baptiste cu părţile componente ale cultului. El răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Uniunii Baptiste, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Uniunii şi ale Conferinţei naţionale.
(5) Vicepreşedinţii cultului coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul cultului, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Uniunii.
(6) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este valabil angajată prin semnătura preşedintelui sau a vicepreşedintelui desemnat de acesta, împreună cu cea a secretarului general sau, în lipsa acestuia, a secretarului general adjunct.
Art. 97. - (1) Cenzorii verifică activitatea financiar-contabilă a Uniunii Baptiste, a Casei de Pensii, a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Cenzorii pot efectua verificări financiar-contabile şi la Universitatea "Emanuel" din Oradea. Comisia de cenzori prezintă rapoarte Conferinţei naţionale şi Congresului cultului.
(2) Drepturile şi obligaţiile cenzorilor sunt prevăzute în regulamentul Comisiei de cenzori, aprobat de Conferinţa naţională.
Art. 98. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste este proprietara exclusivă a tuturor bunurilor mobile şi imobile, a valorilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul său şi poate dispune de acestea liber şi autonom, în condiţiile legii şi ale prezentului statut.
(2) Uniunea Baptistă poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor, comunităţilor şi celorlalte persoane juridice din cadrul cultului.
(3) Uniunea se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul cultului sau de Conferinţa naţională, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile sau imobile, de valori materiale ori băneşti de la persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.
Art. 99. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Uniunii Baptiste şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul cultului.
(2) Bunurile sacre ale Uniunii Baptiste se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul Conferinţei naţionale stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.
CAPITOLUL VI
Organele supreme de îndrumare şi control ale Cultului Creştin Baptist
din România
SECŢIUNEA 1
Congresul Cultului Creştin Baptist din România
Art. 100. - (1) Congresul cultului este organul suprem de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România.
(2) El se compune din delegaţii bisericilor baptiste conform prevederilor prezentului statut şi se ţine o dată la 4 ani, de preferinţă în cursul lunii mai.
(3) Convocarea Congresului cu caracter electiv se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii luate de către membrii în exerciţiu ai Consiliului Uniunii împreună cu reprezentanţii nou-aleşi ai comunităţilor, întruniţi în şedinţă comună.
(4) În şedinţa comună se vor stabili: tema Congresului, ordinea de zi şi componenţa nominală a biroului de conducere al Congresului.
(5) Convocarea Congresului se comunică în scris tuturor bisericilor baptiste cu personalitate juridică, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii acestuia. Convocarea va cuprinde: data, ora şi locul ţinerii Congresului, precum şi tema şi ordinea de zi a Congresului.
Art. 101. - (1) Congresul cultului va fi condus de preşedintele Congresului, însoţit de doi vicepreşedinţi şi doi secretari. Congresul alege numărătorii de voturi din rândul delegaţilor cu drept de vot.
(2) Congresul este valabil întrunit cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot ai bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar, Congresul cultului se va ţine după două ore în acelaşi loc, indiferent de numărul delegaţilor prezenţi.
(3) Hotărârile Congresului se vor lua cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor cu drept de vot sau cu majoritatea calificată, potrivit prevederilor prezentului statut. În caz de paritate, decide votul preşedintelui.
(4) Procesul-verbal va fi întocmit de secretarii de zi şi va purta semnătura tuturor membrilor biroului de conducere al Congresului.
(5) Hotărârile Congresului sunt obligatorii pentru toate părţile componente şi organizaţiile aparţinătoare ale Cultului Creştin Baptist din România.
Art. 102. - (1) Congresul cultului poate fi convocat în sesiune extraordinară pentru aprobarea sau modificarea statutului cultului şi a Mărturisirii de credinţă, precum şi în situaţii de importanţă deosebită pentru organizarea, funcţionarea şi viaţa spirituală a cultului.
(2) Convocarea Congresului se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii Consiliului Uniunii.
(3) Congresul extraordinar este condus de preşedintele cultului, însoţit de secretarul general şi secretarul general adjunct. În situaţia în care Congresul cere, cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor prezenţi, conducerea Congresului va fi făcută de un birou de zi format din preşedinte de zi şi 2 secretari de zi.
Art. 103. - Congresul cultului îşi desfăşoară lucrările în plen şi are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
c) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii şi, respectiv, a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de Conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
d) alege Comitetul executiv al Uniunii şi confirmă secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii;
e) aprobă în Consiliul Uniunii; reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii "Emanuel" din Oradea şi directorul C.P.A a cultului;
f) alege cenzorii Uniunii Bisericilor Baptiste, în număr de 3-5 persoane;
g) stabileşte strategia şi obiectivele majore ale cultului pentru următoarea perioadă de 4 ani;
h) aprobă modificări şi completări aduse Mărturisirii de credinţă a cultului, cu trei pătrimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
i) aprobă Statutul Cultului Creştin Baptist din România, precum şi eventualele modificări şi completări ale statutului, cu două treimi din numărul delegaţilor cu drept de vot prezenţi;
j) hotărăşte în probleme confesionale de principiu şi în orice alte probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România;
k) hotărăşte afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute în art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe;
Art. 104. - (1) Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Baptiste vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.
(2) În cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.
(3) C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.
(4) Adunarea generală a comunităţii are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.
SECŢIUNEA a 2-a
Conferinţa naţională a cultului
Art. 105. - (1) Conferinţa naţională este organul de îndrumare şi control al Cultului Creştin Baptist din România între congresele cultului.
(2) Conferinţa naţională este formată din delegaţii bisericilor desemnaţi în condiţiile prezentului statut şi are loc, de regulă, în cursul lunii martie a fiecărui an.
(3) Convocarea Conferinţei naţionale se va face de către preşedintele cultului, în urma hotărârii Consiliului Uniunii, cu minimum 30 de zile înainte de ţinerea acesteia, şi va cuprinde data, ora, locul şi ordinea de zi.
(4) Conferinţa naţională este valabil întrunită cu jumătate plus unu din numărul delegaţilor bisericilor. În situaţia în care nu se întruneşte numărul statutar al delegaţilor, Conferinţa naţională se va ţine după o oră, în acelaşi loc, indiferent de numărul celor prezenţi.
Art. 106. - Conferinţa naţională are următoarele atribuţii:
a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor baptiste din România;
b) stabileşte măsuri pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului cultului;
c) aprobă viziunea, strategia şi obiectivele propuse de Consiliul Uniunii pentru activitatea Uniunii Baptiste;
d) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Baptiste şi a C.P.A.;
e) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului executiv al Uniunii, la propunerea cenzorilor;
f) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii şi a Comitetului de conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;
g) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii Baptiste pentru anul următor;
h) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al C.P.A. pentru anul următor;
i) stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor pentru Uniunea Baptistă;
j) ratifică încheierea de parteneriate între Uniunea Baptistă şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate;
k) hotărăşte în probleme legate de afilierea Uniunii Baptiste la organizaţii baptiste internaţionale şi în probleme legate de alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut;
l) aprobă noii membri în Consiliul Uniunii în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi;
m) decide retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă deosebit de grav;
n) aprobă regulamentele de ordine internă ale Uniunii Baptiste şi alte norme proprii cu caracter general în domeniul financiar-contabil, juridic, de personal şi altele asemenea;
o) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al C.P.A. a cultului;
p) aprobă sistemul de salarizare din cadrul cultului;
q) hotărăşte asupra altor probleme de interes major ale Cultului Creştin Baptist din România.
CAPITOLUL VII
Alte entităţi în cadrul Cultului Creştin Baptist din România
Art. 107. - (1) În cadrul cultului funcţionează ca persoană juridică distinctă Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Baptist din România, denumită în continuare Casa de Pensii.
(2) Casa de Pensii are personalitate juridică, cu drepturile ce derivă din această calitate, şi se organizează şi funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Conferinţa naţională a cultului.
(3) Comitetul de conducere al Casei de Pensii este format din: preşedinte, care este secretarul general în exerciţiu al cultului, directorul Casei de Pensii, 6 reprezentanţi ai Uniunii Baptiste, 2 reprezentanţi ai Convenţiei Baptiste Maghiare şi un reprezentant al Universităţii "Emanuel" din Oradea, având calitatea de asiguraţi ai acesteia.
(4) Persoanele juridice care funcţionează în cadrul Cultului Creştin Baptist din România şi sunt prevăzute în prezentul statut sunt afiliate de drept la Casa de Pensii. Acestea împreună cu asiguraţii din cadrul cultului au obligaţia să contribuie la constituirea fondului de asigurări sociale al Casei de Pensii.
(5) Regulamentul Casei de Pensii va cuprinde şi reglementări distincte referitoare la pensionarea personalului duhovnicesc angajat în această calitate în cadrul cultului.
(6) Este interzisă utilizarea fondurilor Casei de Pensii în alte scopuri decât cele pentru care au fost constituite.
Art. 108. - (1) Universitatea "Emanuel" din Oradea funcţionează ca persoană juridică distinctă, sub îndrumarea spiritual-doctrinară a Bisericii Baptiste "Emanuel" din Oradea.
(2) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului spiritual-doctrinar al Consiliului Uniunii Baptiste.
(3) Universitatea "Emanuel" din Oradea se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Universităţii. Comisia de cenzori a Uniunii Baptiste poate efectua controale financiare la Universitatea "Emanuel" din Oradea.
Art. 109. - (1) Cultul Creştin Baptist şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze instituţii de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie şi a altor specialişti necesari activităţii cultului, în condiţiile legii.
(2) Instituţiile de învăţământ din cadrul cultului, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, vor avea şi autorizaţie de funcţionare din partea Uniunii Baptiste. În caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a cultului, la propunerea Consiliului Uniunii, Conferinţa naţională poate hotărî retragerea autorizaţiei eliberate de Uniunea Baptistă. Retragerea autorizaţiei de către cult reprezintă încetarea calităţii de instituţie de învăţământ a Cultului Creştin Baptist din România.
(3) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente au dreptul să înfiinţeze şi să administreze programe şi instituţii de pregătire a personalului propriu, altele decât cele prevăzute în paragrafele anterioare ale acestui articol, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a cultului.
Art. 110. - (1) Bisericile care împărtăşesc aceeaşi viziune misionară se pot organiza în cercuri misionare naţionale, fără personalitate juridică.
(2) Cercul misionar naţional este coordonat de un consiliu format din liderii spirituali aleşi de slujitorii duhovniceşti ai bisericilor care îl compun. Consiliul de coordonare este condus de un păstor coordonator, ales de membrii consiliului cercului respectiv.
CAPITOLUL VIII
Dipoziţii finale
Art. 111. - Limba oficială în raport cu autorităţile statului este limba română. Credincioşii baptişti aparţinând altor naţionalităţi pot folosi pentru exercitarea cultului şi pentru administrarea internă limba maternă. În acest caz, evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
Art. 112. - Fiecare parte componentă a cultului va folosi ca antet în toate actele oficiale titulatura: "Cultul Creştin Baptist din România", la care va adăuga denumirea entităţii respective. Poate fi folosită şi denumirea prescurtată a entităţii respective.
Art. 113. - (1) Ştampilele folosite în cadrul Cultului Creştin Baptist din România vor fi rotunde, cu un diametru de 3,5 cm, constând din două cercuri concentrice aflate la distanţă de 5 mm unul de altul, între care se vor înscrie iniţialele "C.C.B.R." şi denumirea prescurtată a entităţii cultice respective.
(2) Periferia cercului exterior este compusă din două linii paralele, dintre care cea exterioară este mai groasă, iar cea interioară, mai subţire; periferia cercului este simplă.
(3) În interiorul cercului mic se vor reda literele simbolice X şi P suprapuse ("chi" şi "ro", de la Hristos), iar peste litere, o carte deschisă de la care pornesc raze în toate direcţiile până la periferia cercului interior. În interiorul cărţii se află scris: "Un Domn, o Credinţă, un Botez."
Art. 114. - (1) Comisia pastorală este organul de cercetare a neînţelegerilor sau eventualelor conflicte interne, a cazurilor litigioase din cadrul cultului, care nu au fost soluţionate la nivel de biserică locală sau comunitate.
(2) Comisia pastorală funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
Art. 115. - (1) În cadrul Cultului Creştin Baptist funcţionează două categorii de personal: personalul duhovnicesc şi personalul tehnico-administrativ sau de specialitate.
(2) Personalul Cultului Creştin Baptist este obligat să respecte prevederile normelor interne ale cultului şi Mărturisirea de credinţă baptistă.
(3) Cultul îşi alege, numeşte, angajează sau revocă personalul potrivit Regulamentului privind Raporturile de Muncă (R.R.M.) din cadrul Cultului Creştin Baptist. Acest regulament va fi adaptat prevederilor prezentului statut în termen de un an de la aprobarea prezentului statut prin hotărâre a Guvernului.
(4) Personalul din cadrul cultului poate fi încadrat cu contract individual de muncă cu timp integral sau cu timp parţial, cu funcţia de bază ori prin cumul de funcţii/posturi, precum şi prin convenţii civile.
(5) Modalitatea de organizare şi conducere a contabilităţii va fi stabilită prin regulamente interioare aprobate în conformitate cu prevederile prezentului statut şi ale legislaţiei generale în materie.
Art. 116. - (1) Persoanele care au colaborat cu securitatea comunistă nu pot face parte din organele de conducere ale Cultului Creştin Baptist din România şi nici din organele de conducere ale instituţiilor acestuia.
(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale cultului şi din organele de conducere ale instituţiilor acestuia nici persoanele care sunt agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.
(3) Nu pot ocupa funcţii de reprezentare sau de conducere în cult membrii partidelor politice.
Art. 117. - În localităţile în care Cultul Creştin Baptist nu are cimitir propriu şi nu există nici cimitire comunale, înmormântările credincioşilor baptişti se vor face în unul dintre cimitirele confesionale sau particulare existente în acea localitate, conform Legii nr. 489/2006.
Art. 118. - (1) Hotărârile luate şi actele încheiate în cadrul cultului cu încălcarea prevederilor prezentului statut sunt nule.
(2) Modificările şi completările prevederilor prezentului statut se vor face prin hotărârea Congresului cultului.
(3) Statutul cultului şi Mărturisirea de credinţă, precum şi modificările aduse acestora vor fi semnate de către preşedintele care a condus Congresul în care acestea au fost aprobate.
Art. 119. - (1) Prezentul statut a fost aprobat de către Congresul al XXXIV-lea al Cultului Creştin Baptist din România din 17-18 mai 2007, care a avut loc la Cluj-Napoca.
(2) Prezentul statut intră în vigoare în urma recunoaşterii lui prin hotărâre a Guvernului. Statutul cultului se aplică în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu actele normative în vigoare, ce privesc activitatea religioasă din România, fiind armonizat dispoziţiilor Legii nr. 489/2006.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Ordonanţă de urgenţă nr. 5 din 20/02/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei
Ordonanţă de urgenţă nr. 5 din 20/02/2003
privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice
___________
Text actualizat la data de 16.10.2008. Actul include modificările din următoarele acte:
- O.G. nr. 87/2003
- O.U.G. nr. 81/2003
- H.G. nr. 1508/2003
- O.G. nr. 55/2004
- H.G. nr. 776/2005
- O.U.G. nr. 143/2005
- O.U.G. nr. 57/2006
- Legea de aprobare nr. 466/2006
- O.U.G. nr. 107/2006
- H.G. nr. 1197/2007 publicată în MOF nr. 687 din 09/10/2007
- O.U.G. nr. 121/2007 publicată în MOF nr. 747 din 05/11/2007
- H.G. nr. 1286/2008 publicată în MOF nr. 705 din 16/10/2008.
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Modalităţi de facturare a energiei termice
Art. 1. - (1) Agenţii economici şi serviciile publice producători şi/sau distribuitori de energie termică în sistem centralizat, denumiţi în continuare furnizori de energie termică, stabilesc pe bază de contract, împreună cu asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau cu persoane fizice, denumite în continuare titulari de contract de furnizare a energiei termice, modul de facturare şi de plată a contravalorii energiei termice consumate, care, după caz, poate fi:
a) facturarea şi plata în tranşe lunare egale pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în anul calendaristic anterior;
b) facturarea şi plata în tranşe lunare egale, stabilite diferenţiat în perioada sezonului rece şi în restul anului, pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în perioadele corespunzătoare ale anului calendaristic anterior;
c) facturarea şi plata lunară pe baza consumului efectiv.
d) facturarea şi plata în sistem de tarifare binom.Nota Indaco
(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 furnizorii de energie termică au obligaţia să accepte, la solicitarea titularilor de contract de furnizare a energiei termice, facturarea în condiţiile prevederilor alin. (1) lit. a) sau b), după caz.
(3) Pentru perioada februarie-decembrie 2003 facturarea şi plata în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se fac pe baza cantităţilor medii lunare consumate în perioada februarie-decembrie 2002.
__________
Nota IndacoLitera d) de la alin. (1) a fost introdusă prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 11. - (1) Începând cu data de 1 noiembrie 2005 consumatorii de energie termică pot plăti facturile de energie termică alegând unul dintre următoarele tarife:
a) tariful monom reprezentând preţul naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate;
b) tariful binom tip B1;
c) tariful binom tip B2.
(2) Tarifele binom prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sunt opţionale şi sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3) Prin alegerea tarifelor binom consumatorii de energie termică beneficiază de o reducere de 2,5% din valoarea anuală totală a facturilor de energie termică.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 12. - Până la data de 20 octombrie 2005 autorităţile competente vor elabora procedurile privind modul de aplicare a tarifelor binom de către furnizorii de energie termică, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 13. - (1) Până la data de 15 noiembrie 2005 furnizorii de energie termică sunt obligaţi să solicite şi să aprobe opţiunile consumatorilor de energie termică alimentaţi prin sisteme centralizate privind alegerea unuia dintre tarifele binom prevăzute la art. 11 alin. (1).
(2) După data de 15 noiembrie 2005 consumatorii se pot adresa direct furnizorilor de energie termică cu cereri de solicitare a tarifelor binom, aceştia din urmă fiind obligaţi să aprobe solicitările de schimbare a tarifului în termen de 5 zile de la înregistrarea cererilor.
(3) Opţiunea privind tariful binom ales rămâne neschimbată pe o perioadă de 12 luni calendaristice consecutive.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 14. - (1) În cazul consumatorilor de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, opţiunea privind tariful binom ales poate fi solicitată furnizorilor de energie termică până la data de 20 noiembrie 2005. După aprobarea opţiunii furnizorii de energie termică vor comunica în termen de 3 zile datele corespunzătoare direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(2) După data prevăzută la alin. (1) consumatorii de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, pot adresa noi opţiuni pentru tariful binom în perioada august-septembrie 2006, care vor intra în vigoare începând cu data de 1 noiembrie 2006.
(3) Aplicarea tarifului binom pentru plata facturilor de energie termică, în cazul consumatorilor de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, care au optat pentru acest tarif conform alin. (1), se face începând cu data de 1 ianuarie 2006.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 15. - În cazul alegerii tarifelor binom prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) şi c), furnizorii de energie termică vor emite facturi de regularizare o dată pe an, dar nu mai devreme de 12 luni de la data alegerii tarifului şi nu mai târziu de 15 luni de la data alegerii tarifului.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 2. - (1) Pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) furnizorii de energie termică vor comunica titularilor de contract de furnizare a energiei termice, până la data de 15 februarie a anului în curs, consumul efectiv înregistrat în anul calendaristic încheiat, precum şi eventualele diferenţe de regularizat.
(2) Sumele rezultate din regularizare, datorate titularilor de contract de furnizare a energiei termice de către furnizorii de energie termică, se deduc din valoarea facturii pe luna următoare.
(3) Sumele rezultate din regularizare, datorate de către titularii de contract furnizorilor de energie termică, se plătesc, începând cu luna martie, integral sau eşalonat, până la data de 31 iulie a anului în curs, conform înţelegerii dintre părţi.
(4) În situaţia în care sumele rezultate din regularizare nu sunt plătite la termenele prevăzute la alin. (2) şi (3), titularii de contract de furnizare a energiei termice sau furnizorii de energie termică plătesc penalităţi de întârziere egale cu cele percepute pentru neplata obligaţiilor către bugetul de stat.
Art. 3. - (1) Subvenţiile cuvenite pentru acoperirea diferenţelor stabilite între preţul local, mai mare, al gigacaloriei şi preţul naţional de referinţă se acordă lunar de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, în funcţie de modul de facturare şi de plată a energiei termice livrate populaţiei, prevăzut la art. 1 alin. (1).
(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) regularizarea subvenţiilor se face până la data de 15 februarie a anului în curs, pe baza deconturilor justificative privind consumul de energie termică pe anul anterior.
Art. 4. - Persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciului de furnizare a energiei termice produse în sistem centralizat sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând energia termică furnizată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturii prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau în termen de 15 zile lucrătoare de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat.
CAPITOLUL IINota Indaco
Ajutoare pentru încălzirea locuinţei
__________
Nota IndacoCapitolul II, ce conţine art. 5-1618, a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
SECŢIUNEA 1
Condiţii de acordare şi cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei
Art. 5. - (1) Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică, denumită în continuare compensare.
(2) În funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie, compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă după cum urmează:
a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 125 lei;
b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 125,1 lei şi 170 lei;
c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 170,1 lei şi 210 lei;
d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 210,1 lei şi 250 lei;
e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 250,1 lei şi 290 lei;
f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 290,1 lei şi 345 lei;
g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 345,1 lei şi 390 lei;
h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 390,1 lei şi 440 lei;
i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 440,1 lei şi 500 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie-martie 2008 a sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie 2008, compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică, prevăzută la art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă după cum urmează:
a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 125 lei;
b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 125,1 lei şi 170 lei;
c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 170,1 lei şi 210 lei;
d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 210,1 lei şi 250 lei;
e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 250,1 lei şi 290 lei;
f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 290,1 lei şi 345 lei;
g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 345,1 lei şi 390 lei;
h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 390,1 lei şi 440 lei;
i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 440,1 lei şi 500 lei.Nota Indaco
(3) Persoanele singure ale căror venituri se situează în limitele prevăzute la alin. (2) beneficiază de o compensare mai mare de 10% faţă de proporţiile stabilite pentru familie.
(4) Pentru familiile şi persoanele singure prevăzute la alin. (2) lit. a), beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, compensarea se acordă în proporţie de 100%.
(5) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 12 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi la art. 11.
(6) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 5 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 11.
(7) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 12 luni, diferenţiat pentru perioada sezonului rece şi pentru restul anului, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. d).
(8) Valoarea efectivă a ajutorului pentru încălzirea locuinţei se calculează în funcţie de compensarea stabilită la alin. (2)-(7), ca procent din valoarea facturii calculată prin înmulţirea consumului defalcat pe consumatori individuali cu preţul local al energiei termice facturate populaţiei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (2) a fost modificat prin art. 1 din H.G. nr. 1197/2007.
Art. 6. - Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 262 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 162 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 137 lei;
d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 112 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 87 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 62 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 31 lei;
i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 19 lei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. 1 din H.G. nr. 1286/2008.
Art. 7. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei, calculat în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (8), nu poate depăşi o valoare calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă.
(2) În vederea stabilirii ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei în condiţii de echitate se instituie zone de temperatură.
(3) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se acordă în cuantumurile stabilite la art. 6, dar nu mai mult decât valoarea facturii individuale sau, după caz, a cheltuielilor efectiv repartizate pentru cantitatea de gaze naturale folosită în perioada sezonului rece.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Potrivit art. II din O.U.G. nr. 57/2006, consumul maxim lunar prevăzut la art. 7 alin. (1) este prezentat în anexa nr. 1 iar repartiţia judeţelor pe zonele de temperatură prevăzute la art. 7 alin. (2) din cuprinsul art. I este prezentată în anexa nr. 2, anexe ce fac parte integrantă din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 8. - (1) Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 54 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 48 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 39 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 34 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 30 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 26 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 20 lei;
i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 16 lei.Nota Indaco
(2) Pentru familiile şi persoanele singure prevăzute la alin. (1) lit. a), beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, ajutorul lunar pentru încălzirea locuinţei în perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009 este de 58 lei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. 2 din H.G. nr. 1286/2008.
- Alineatul (2) a fost modificat prin art. 2 din H.G. nr. 1286/2008.
Art. 9. - (1) În sensul prevederilor art. 5, 6 şi ale art. 8 alin. (1), prin familie se înţelege soţul, soţia, precum şi alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi domiciliu sau reşedinţă ori care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei.Nota Indaco
(2) Prin persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 16 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură.
(3) Beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 6 şi art. 8 alin. (1) familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, precum şi cetăţeni străini ori apatrizi cu domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, stabilită în condiţiile legislaţiei române.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatele (1) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 10. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure, numai pentru locuinţa de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora.
(2) Prin locuinţă de domiciliu sau de reşedinţă se înţelege locuinţa situată la adresa înscrisă în actele de identitate ale membrilor de familie sau, după caz, adresa la care persoanele sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 11. - (1) Limitele de venituri pentru acordarea ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei, precum şi nivelul ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se corectează în funcţie de evoluţia preţurilor la aceste categorii de combustibili şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Nota Indaco
(2) Ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, nu se iau în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 12. - (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sezon rece se înţelege perioada de 5 luni cuprinsă între data de 1 noiembrie a anului curent şi data de 31 martie a anului următor, iar perioada de 12 luni reprezintă anul calendaristic.
(2) Perioada sezonului rece prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu avizul Autorităţii Naţionale de Meteorologie. Condiţiile în care se prelungeşte perioada sezonului rece, perioada de prelungire, precum şi procedura de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei în această perioadă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 13. - Consiliile locale pot aproba, prin hotărâre, acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei din bugetele locale peste cele stabilite în condiţiile prevăzute la art. 5, 6 şi 8, după cum urmează:
a) prin majorări ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu acelaşi cuantum pentru toţi beneficiarii care se găsesc în aceeaşi tranşă de venituri, cu respectarea tranşelor de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) prin acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei pentru toate familiile şi persoanele singure cu venituri care depăşesc tranşele de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 107/2006.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei
cu energie termică furnizată în sistem centralizat şi cu gaze naturale
Art. 14. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia.
(2) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură prevăzută la art. 9.
(3) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 15. - (1) Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt transmise de către primării furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
(2) Furnizorii de energie termică şi gaze naturale prevăzuţi la alin. (1) transmit formularele titularilor de contract, şi anume consumatorilor individuali şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, până la data de 25 septembrie a fiecărui an.
(3) Formularul de cerere şi declaraţie pe propria răspundere se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 16. - Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, au obligaţia ca până la data de 20 septembrie 2006 să transmită baza de date privind beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei, înregistraţi în sezonul rece 1 noiembrie 2005 - 31 martie 2006, la primării, precum şi la furnizorii de energie termică şi gaze naturale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 161. - Familiile şi persoanele singure care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 depun, individual, prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau prin furnizorii de energie termică, cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului ori, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 octombrie a fiecărui an.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 162. - (1) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine compensarea procentuală, în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, precum şi de valoarea calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă.
(2) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului calculat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure.
(3) Dispoziţiile primarului prevăzute la alin. (1) şi (2) se emit o singură dată pentru toată perioada de acordare a ajutorului.
(4) La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.
(5) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit până la data de 1 noiembrie titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, direct sau prin intermediul furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi. Aceste dispoziţii se transmit, în copie, şi direcţiilor teritoriale.
(6) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică în sistem centralizat, de gaze naturale şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, precum şi direcţiilor teritoriale situaţia centralizatoare privind titularii ajutoarelor şi compensarea procentuală şi valoarea calculată în condiţiile art. 5 alin. (8), respectiv art. 7 alin. (1), pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei cu energie termică, sau cuantumul ajutorului, pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale stabilit în condiţiile art. 6, după caz.
(7) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor comunica solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei dispoziţia privind respingerea cererii.
(8) În situaţia în care consumatorii individuali îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 163. - (1) Titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei sunt obligaţi să comunice primarului orice modificare intervenită în componenţa familiei şi a veniturilor acesteia, în termen de 5 zile de la data modificării.
(2) Comunicarea modificărilor prevăzute la alin. (1) se va face prin depunerea unei noi declaraţii pe propria răspundere, individual sau prin asociaţiile de proprietari/ chiriaşi.
(3) În cazul modificărilor prevăzute la alin. (1), primarii vor emite noi dispoziţii, după cum urmează:
a) cu privire la modificarea compensării şi a valorii calculate în condiţiile art. 7 alin. (1) sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică;
b) cu privire la modificarea cuantumului ajutorului sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale.
(4) Modificările sau, după caz, încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, prevăzute la alin. (3), se fac începând cu luna în care au intervenit modificările prevăzute la alin. (1), în cazul în care acestea s-au produs în primele 15 zile ale lunii.
(5) Primarii vor transmite titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei dispoziţiile prevăzute la alin. (3), în termen de 5 zile de la data emiterii, direct sau prin intermediul furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi.
(6) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, precum şi direcţiilor teritoriale situaţia privind modificările sau, după caz, încetarea dreptului la ajutor, prevăzute la alin. (3).Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 164. - (1) Lunar, până cel târziu la data de 3 a lunii, reprezentantul furnizorului de energie termică ori de gaze naturale împreună cu reprezentantul asociaţiei de proprietari/chiriaşi, după caz, stabilesc consumul general de energie termică sau de gaze naturale.
(2) La stabilirea consumului general, persoanele prevăzute la alin. (1) încheie un proces-verbal constatator al cărui model se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Pe baza datelor cuprinse în procesul-verbal constatator, asociaţia de proprietari/chiriaşi defalcă consumul general pe consumatori individuali.
(4) Până la data de 5 a fiecărei luni asociaţia de proprietari/chiriaşi transmite furnizorilor prevăzuţi la alin. (1) situaţia centralizatoare cuprinzând consumurile defalcate pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei.
(5) Pe baza situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (4), până la data de 10 a fiecărei luni, furnizorii de energie termică calculează cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei, în conformitate cu dispoziţia prevăzută la art. 162 alin. (1).
(6) Situaţia cuprinzând beneficiarii ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu energie termică şi cuantumul acestuia calculat potrivit alin. (5) este transmisă de furnizorii de energie termică la primărie pentru certificare şi la asociaţia de proprietari/chiriaşi ca anexă la factura prevăzută la art. 166 alin. (1), în termen de maximum două zile de la realizarea calculului.
(7) Situaţia prevăzută la alin. (6) va fi întocmită potrivit modelului ce va fi aprobat prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(8) Situaţia prevăzută la alin. (6) reprezintă document de plată pe baza căruia direcţiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinţei cu energie termică.
(9) În cazul asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, furnizorii de energie termică în sistem centralizat transmit lunar factura reprezentând consumul general de energie termică la nivel de asociaţie.
(10) În cazul furnizorilor de energie termică, factura va cuprinde contravaloarea consumului general de energie termică şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei calculat potrivit prevederilor alin. (5).Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 165. - (1) Furnizorii de energie termică în sistem centralizat transmit lunar consumatorilor individuali, titulari de contracte, facturile reprezentând consumul de energie termică şi, după caz, suma de plată calculată ca diferenţă între valoarea consumului şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei calculat în condiţiile art. 164 alin. (5).
(2) Furnizorii de gaze naturale transmit lunar consumatorilor individuali, titulari de contracte, facturile reprezentând consumul de gaze naturale şi, după caz, suma de plată calculată ca diferenţă între valoarea consumului şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei aprobat de primar.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 166. - (1) Lunar, în termen de 10 zile de la primirea facturii, asociaţiile de proprietari/chiriaşi au obligaţia de a defalca cheltuielile privind energia termică pe consumatori individuali, ţinând cont de ajutorul pentru încălzirea locuinţei stabilit în condiţiile art. 7 şi art. 164 alin. (5).
(2) În cazul asociaţiilor de proprietari/chiriaşi care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, defalcarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se evidenţiază într-un borderou care se transmite furnizorului în termen de maximum două zile de la întocmire.
(3) Asociaţia de proprietari/chiriaşi are obligaţia de a evidenţia lunar ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică în tabelul cu cheltuielile de întreţinere.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 167. - (1) Lunar, furnizorii de gaze naturale transmit asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, titulare de contracte de furnizare a gazelor naturale, factura reprezentând valoarea consumului general de gaze naturale la nivelul asociaţiei de proprietari/chiriaşi şi, după caz, suma de plată, calculată ca diferenţă între valoarea consumului general şi suma totală a ajutoarelor efective stabilite de furnizor, cu respectarea condiţiei prevăzute la art. 7 alin. (3).
(2) Factura prevăzută la alin. (1) este însoţită de un borderou care cuprinde titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale şi ajutoarele efective calculate pentru aceştia.
(3) Asociaţia are obligaţia de a evidenţia lunar ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale în tabelul cu cheltuielile de întreţinere.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 168. - (1) Pe baza facturilor prevăzute la art. 165 alin. (2), furnizorii de gaze naturale întocmesc un borderou cuprinzând beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei şi ajutoarele efective calculate pentru aceştia.
(2) Borderourile prevăzute la alin. (1) şi la art. 167 alin. (2) sunt transmise de furnizorul de gaze naturale la primărie pentru certificare şi reprezintă documente de plată pe baza cărora direcţiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinţei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 169. - Sumele reprezentând cheltuielile pentru încălzirea locuinţei, aferente consumului de energie termică sau de gaze naturale, plătite direct de consumatorii titulari de contract de furnizare a energiei termice sau a gazelor naturale, sumele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, achitate furnizorilor de energie termică, precum şi ajutoarele pentru încălzirea locuinţei achitate de direcţiile teritoriale se vor colecta în conturile tip ESCROW, deschise la bănci de către distribuitorii şi producătorii de energie termică sau de gaze naturale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
SECŢIUNEA a 3-aNota Indaco
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea
locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri
__________
Nota IndacoSecţiunea a 3-a, ce conţine art. 1610-1613, a fost modificată prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 107/2006.
PARAGRAFUL 1
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele
singure beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile
Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare
Art. 1610. - (1) Până la data de 15 septembrie a fiecărui an, primarii au obligaţia să întocmească lista cu beneficiarii de ajutor social care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, pe baza documentaţiei depuse la stabilirea ajutorului social.
(2) Pe baza listei prevăzute la alin. (1), primarii emit dispoziţiile privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, pe care le transmit titularilor de ajutor social până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
(3) Dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se stabileşte o singură dată pentru toată perioada sezonului rece.
(4) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (2), se efectuează o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece.
(5) Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie care se aduce la cunoştinţă titularilor.
(6) Pentru familiile şi persoanele singure cărora le încetează dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează în luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii.
(7) Pentru familiile şi persoanele singure care au stabilit dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei prevăzut la art. 8 alin. (2) se acordă începând cu luna în care s-a stabilit dreptul la ajutor social.
(8) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, stabilit în condiţiile alin. (6), pentru perioada rămasă până la sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit dreptul.
PARAGRAFUL 2
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele
singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social
stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001,
cu modificările şi completările ulterioare
Art. 1611. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare ale ajutorului social stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia.
(2) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură prevăzută la art. 9.
(3) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de către proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
(4) Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt puse la dispoziţia solicitanţilor de către primării.
Art. 1612. - (1) Familiile şi persoanele singure care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) depun individual cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
(2) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se realizează o singură dată, pentru toată perioada sezonului rece, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului acordat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure.
(3) Dispoziţiile primarului prevăzute la alin. (2) se emit o singură dată, pentru toată perioada de acordare a ajutorului, şi se transmit de către primari titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
(4) La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.
(5) Situaţia centralizatoare cuprinzând dispoziţiile prevăzute la alin. (2) se transmite direcţiilor teritoriale.
(6) Pe baza situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (5), direcţiile teritoriale solicită Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei necesarul de credite bugetare în vederea plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(7) Sumele primite de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt transferate de direcţiile teritoriale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în vederea plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(8) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (1), se efectuează de către primar, o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece.
(9) Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţă titularilor.
Art. 1613. - (1) Abrogat.Nota Indaco
(2) Abrogat.Nota Indaco
(3) Abrogat.Nota Indaco
(4) Abrogat.Nota Indaco
(5) Abrogat.Nota Indaco
(6) În situaţia în care familiile sau persoanele singure îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii.
(7) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei stabilit în condiţiile alin. (6), pentru perioada rămasă până la sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit dreptul.
__________
Nota IndacoAlineatele (1)-(5) au fost abrogate prin art. unic pct. 1 din O.U.G. nr. 121/2007.
SECŢIUNEA a 4-a
Finanţare, verificare şi monitorizare
Art. 1614. - (1) Fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 5 şi 6, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (1), se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(3) Cheltuielile administrative privind stabilirea, modificarea sau încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 5, 6 şi art. 8 alin. (1), precum şi pentru tipărirea formularelor de cerere şi declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia se asigură din bugetele locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 1615. - Fondurile necesare plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (2), precum şi pentru cheltuielile administrative se asigură din bugetele locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 1616. - (1) Pentru verificarea veridicităţii datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia, primarii pot dispune efectuarea prin sondaj de anchete sociale.
(2) Veridicitatea datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia poate fi verificată şi de către direcţiile teritoriale prin efectuarea prin sondaj de anchete sociale.
(3) În situaţia în care familia sau persoana singură beneficiară de ajutor pentru încălzirea locuinţei refuză să furnizeze informaţiile şi documentele necesare pentru întocmirea anchetei sociale, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează începând cu luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 1617. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei monitorizează şi controlează aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(2) La solicitarea direcţiilor teritoriale, primarii, furnizorii/distribuitorii de energie termică şi gaze naturale, precum şi celelalte instituţii implicate au obligaţia de a furniza date şi informaţii cu privire la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 1618. - Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, termenele prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2), art. 161, art. 162 alin. (5) şi la art. 164 alin. (1), (4) şi (5) se prelungesc cu maximum 15 zile.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
CAPITOLUL III
Facilităţi acordate populaţiei pentru plata energiei termice
Art. 17. - (1) În perioada ianuarie-martie 2003 titularii contractelor de furnizare a energiei termice care nu înregistrează restanţe din perioadele anterioare beneficiază de o reducere cu 10% din valoarea sumelor facturate pe luna curentă, în cazul în care au achitat în termenul scadent contravaloarea integrală a acestora.
(2) Reducerea prevăzută la alin. (1) se evidenţiază şi se operează în factura lunii următoare şi se suportă din subvenţiile cuvenite pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei.
(3) Asociaţiile de proprietari/chiriaşi, după caz, vor repartiza suma rezultată din aplicarea facilităţii prevăzute la alin. (1) numai familiilor sau persoanelor singure care au achitat integral şi la termen obligaţiile de plată a întreţinerii.
(4) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) nu se aplică în cazul titularilor de contract de furnizare a energiei termice cărora li se facturează energia termică consumată pe lunile februarie şi martie 2003 în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b).
Art. 18. - (1) În cazul în care titularii de contract de furnizare a energiei termice au achitat sau îşi achită la termenele scadente facturile pentru plata energiei termice, precum şi sumele restante, fără penalităţi, până la data de 31 martie 2003, beneficiază de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor facturate de furnizorii de energie termică.
(2) În situaţia în care în perioada următoare, până la data de 31 decembrie 2004, beneficiarii de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor nu îşi achită facturile de energie termică la termenele scadente, aceştia vor fi obligaţi să plătească şi penalităţile amânate în condiţiile alin. (1).
(3) În situaţia în care până la data de 31 decembrie 2004 beneficiarii de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor îşi achită facturile de energie termică la termenele scadente, aceştia sunt scutiţi de la plata penalităţilor.
Art. 19. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale vor identifica, până la data de 1 martie 2003, dintre restanţierii la plata întreţinerii, pe bază de anchete sociale, familiile şi persoanele pentru care s-a stabilit dreptul la venit minim garantat şi care vor putea beneficia de acordarea unor ajutoare de urgenţă, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, în vederea stingerii datoriei către furnizorii de energie termică.
(2) Sumele necesare pentru plata ajutoarelor de urgenţă stabilite în condiţiile alin. (1) se asigură de la bugetul de stat, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2003.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale împreună cu furnizorii de energie termică vor lua măsurile legale pentru recuperarea debitelor de la rău-platnici.
CAPITOLUL IV
Sancţiuni
Art. 20. - Declararea unui număr mai mare de membri de familie sau a unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul vădit de a obţine foloase materiale necuvenite, constituie infracţiune de fals, uz de fals sau înşelăciune, după caz, şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.
Art. 21. - (1) Nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2), art. 162 alin. (5)-(7), art. 163 alin. (1), (5) şi (6), art. 164 alin. (1), (2), (4)-(6) şi (9), ale art. 166, 167, art. 168 alin. (1), art. 1610 alin. (1), (4) şi (8), ale art. 1612 alin. (3) şi (8), ale art. 1613 alin. (5) şi (7) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei.Nota Indaco
(2) Încasarea de către furnizorii de energie termică a sumelor de la titularii de contract de furnizare a energiei termice, precum şi a fondurilor de la bugetul de stat şi bugetele locale, acordate conform legii, în alte conturi decât cele tip ESCROW constituie contravenţie şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, după caz, de către organele cu atribuţii de control ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Finanţelor Publice şi ale autorităţii administraţiei publice locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 22. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 17-19 constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţi împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 23. - (1) Contravenţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 21, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 24. - Abrogat.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost abrogat prin art. 37 lit. c) din O.G. nr. 87/2003, şi prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 81/2003.
Art. 25. - În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora norme metodologice de aplicare, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 26. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a) cap. II din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
b) alin. (11) al art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Ordonanţa Guvernului nr. 6/2003 privind acordarea unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 24 ianuarie 2003.
Art. 27. - (1) Pentru sezonul rece noiembrie 2005 - martie 2006 bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică furnizată în sistem centralizat pentru familiile şi persoanele singure care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) se acordă după cum urmează:
a) până la data de 31 octombrie 2005, bonurile aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2005;
b) până la data de 31 decembrie 2005, bonurile aferente lunilor ianuarie, februarie şi martie 2006.
(2) Bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică furnizată în sistem centralizat pentru familiile şi persoanele singure care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) se acordă integral până la data de 31 octombrie 2005.
(3) Pentru familiile şi persoanele singure, beneficiare ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei, care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată în sistem binom a energiei termice furnizate în sistem centralizat, bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă după cum urmează:
a) până la data de 31 octombrie 2005, bonurile valorice aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2005;
b) până la data de 31 decembrie 2005, bonurile valorice aferente perioadei ianuarie-octombrie 2006.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 28. - (1) Pentru lunile noiembrie şi decembrie 2007 din perioada sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie 2008 prevederile art. 163 referitoare la obligaţia beneficiarilor de a comunica modificările intervenite în veniturile familiei sau persoanei singure nu se aplică.
(2) Modificările intervenite până la data de 31 ianuarie 2008 în veniturile familiei sau ale persoanei singure se comunică de către titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei în luna ianuarie 2008, potrivit art. 163 alin. (2), în vederea aplicării prevederilor art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 privind corectarea limitelor de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi a nivelurilor acestuia în perioada sezonului rece noiembrie 2007-martie 2008. Cererile pentru acordarea drepturilor se reanalizează numai pentru perioada ianuarie-martie 2008.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. unic pct. 2 din O.U.G. nr. 121/2007.
Art. 29. - În cazul încălzirii locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, majorarea limitelor de venituri prevăzută la art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 se aplică numai pentru persoanele singure şi familiile care îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei începând cu luna ianuarie 2008. Pentru drepturile de ajutor pentru încălzirea locuinţei, stabilite până la 31 decembrie 2007, prevederile art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 nu se aplică.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. unic pct. 2 din O.U.G. nr. 121/2007.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
───────────────
Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
Marian Sârbu
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul industriei şi resurselor,
Dan Ioan Popescu
Bucureşti, 20 februarie 2003.
Nr. 5.
Anexa nr. 11)Nota Indaco
___________
1) Anexa este reprodusă în facsimil.
Nota IndacoAnexa a fost introdusă prin art. I pct. 3 din O.G. nr. 55/2004.
IMAGINE
IMAGINE
Anexa nr. 2Nota Indaco
__________
Nota IndacoAnexa nr. 2 a fost introdusă prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 143/2005.
Tariful binom tip B1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Componenta Componenta Componenta
Locuinţa apă caldă încălzire variabilă
[numărul de camere] de consum B1CI B1CV
B1CA
─────────────────────────────────────────────────────
[lei/zi] [lei/zi/m2] [lei/Gcal]
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 cameră 0,17 0,01 76,5
2 camere 0,25 0,01 76,5
3 camere 0,35 0,01 76,5
4 camere*) 0,5 0,01 76,5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Pentru locuinţele cu mai mult de 4 camere se aplică valorile de la 4 camere.
Pentru o perioadă de facturare valoarea facturii, V, exprimată în lei, se determină cu formula următoare:
V = [B1CA+B1CI x S] x N+Q x B1CV,
unde:
S = suprafaţa utilă a locuinţei, exprimată în m2;
N = numărul de zile din perioada de facturare;
Q = energia termică consumată în perioada de facturare, exprimată în Gcal.
Tariful binom tip B2
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Componenta Componenta Componenta
Locuinţa apă caldă încălzire variabilă
[numărul de camere] de consum B2CI B2CV
B2CA
─────────────────────────────────────────────────────
[lei/zi] [lei/zi/m2] [lei/Gcal]
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 cameră 0,25 0,02 54,5
2 camere 0,36 0,02 54,5
3 camere 0,52 0,02 54,5
4 camere*) 0,7 0,02 54,5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Pentru locuinţele cu mai mult de 4 camere se aplică valorile de la 4 camere.
Pentru o perioadă de facturare valoarea facturii, V, exprimată în lei, se determină cu formula următoare:
V = [B2CA+B2CI x S] x N+Q x B2CV,
unde:
S = suprafaţa utilă a locuinţei, exprimată în m2;
N = numărul de zile din perioada de facturare;
Q = energia termică consumată în perioada de facturare, exprimată în Gcal.
<
privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice
___________
Text actualizat la data de 16.10.2008. Actul include modificările din următoarele acte:
- O.G. nr. 87/2003
- O.U.G. nr. 81/2003
- H.G. nr. 1508/2003
- O.G. nr. 55/2004
- H.G. nr. 776/2005
- O.U.G. nr. 143/2005
- O.U.G. nr. 57/2006
- Legea de aprobare nr. 466/2006
- O.U.G. nr. 107/2006
- H.G. nr. 1197/2007 publicată în MOF nr. 687 din 09/10/2007
- O.U.G. nr. 121/2007 publicată în MOF nr. 747 din 05/11/2007
- H.G. nr. 1286/2008 publicată în MOF nr. 705 din 16/10/2008.
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Modalităţi de facturare a energiei termice
Art. 1. - (1) Agenţii economici şi serviciile publice producători şi/sau distribuitori de energie termică în sistem centralizat, denumiţi în continuare furnizori de energie termică, stabilesc pe bază de contract, împreună cu asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau cu persoane fizice, denumite în continuare titulari de contract de furnizare a energiei termice, modul de facturare şi de plată a contravalorii energiei termice consumate, care, după caz, poate fi:
a) facturarea şi plata în tranşe lunare egale pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în anul calendaristic anterior;
b) facturarea şi plata în tranşe lunare egale, stabilite diferenţiat în perioada sezonului rece şi în restul anului, pe perioada unui an calendaristic, pe baza cantităţilor medii lunare de energie termică consumată efectiv în perioadele corespunzătoare ale anului calendaristic anterior;
c) facturarea şi plata lunară pe baza consumului efectiv.
d) facturarea şi plata în sistem de tarifare binom.Nota Indaco
(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 furnizorii de energie termică au obligaţia să accepte, la solicitarea titularilor de contract de furnizare a energiei termice, facturarea în condiţiile prevederilor alin. (1) lit. a) sau b), după caz.
(3) Pentru perioada februarie-decembrie 2003 facturarea şi plata în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se fac pe baza cantităţilor medii lunare consumate în perioada februarie-decembrie 2002.
__________
Nota IndacoLitera d) de la alin. (1) a fost introdusă prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 11. - (1) Începând cu data de 1 noiembrie 2005 consumatorii de energie termică pot plăti facturile de energie termică alegând unul dintre următoarele tarife:
a) tariful monom reprezentând preţul naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate;
b) tariful binom tip B1;
c) tariful binom tip B2.
(2) Tarifele binom prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sunt opţionale şi sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3) Prin alegerea tarifelor binom consumatorii de energie termică beneficiază de o reducere de 2,5% din valoarea anuală totală a facturilor de energie termică.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 12. - Până la data de 20 octombrie 2005 autorităţile competente vor elabora procedurile privind modul de aplicare a tarifelor binom de către furnizorii de energie termică, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 13. - (1) Până la data de 15 noiembrie 2005 furnizorii de energie termică sunt obligaţi să solicite şi să aprobe opţiunile consumatorilor de energie termică alimentaţi prin sisteme centralizate privind alegerea unuia dintre tarifele binom prevăzute la art. 11 alin. (1).
(2) După data de 15 noiembrie 2005 consumatorii se pot adresa direct furnizorilor de energie termică cu cereri de solicitare a tarifelor binom, aceştia din urmă fiind obligaţi să aprobe solicitările de schimbare a tarifului în termen de 5 zile de la înregistrarea cererilor.
(3) Opţiunea privind tariful binom ales rămâne neschimbată pe o perioadă de 12 luni calendaristice consecutive.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 14. - (1) În cazul consumatorilor de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, opţiunea privind tariful binom ales poate fi solicitată furnizorilor de energie termică până la data de 20 noiembrie 2005. După aprobarea opţiunii furnizorii de energie termică vor comunica în termen de 3 zile datele corespunzătoare direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(2) După data prevăzută la alin. (1) consumatorii de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, pot adresa noi opţiuni pentru tariful binom în perioada august-septembrie 2006, care vor intra în vigoare începând cu data de 1 noiembrie 2006.
(3) Aplicarea tarifului binom pentru plata facturilor de energie termică, în cazul consumatorilor de energie termică, beneficiari ai ajutorului pentru încălzirea locuinţei, care au optat pentru acest tarif conform alin. (1), se face începând cu data de 1 ianuarie 2006.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 15. - În cazul alegerii tarifelor binom prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) şi c), furnizorii de energie termică vor emite facturi de regularizare o dată pe an, dar nu mai devreme de 12 luni de la data alegerii tarifului şi nu mai târziu de 15 luni de la data alegerii tarifului.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 2. - (1) Pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) furnizorii de energie termică vor comunica titularilor de contract de furnizare a energiei termice, până la data de 15 februarie a anului în curs, consumul efectiv înregistrat în anul calendaristic încheiat, precum şi eventualele diferenţe de regularizat.
(2) Sumele rezultate din regularizare, datorate titularilor de contract de furnizare a energiei termice de către furnizorii de energie termică, se deduc din valoarea facturii pe luna următoare.
(3) Sumele rezultate din regularizare, datorate de către titularii de contract furnizorilor de energie termică, se plătesc, începând cu luna martie, integral sau eşalonat, până la data de 31 iulie a anului în curs, conform înţelegerii dintre părţi.
(4) În situaţia în care sumele rezultate din regularizare nu sunt plătite la termenele prevăzute la alin. (2) şi (3), titularii de contract de furnizare a energiei termice sau furnizorii de energie termică plătesc penalităţi de întârziere egale cu cele percepute pentru neplata obligaţiilor către bugetul de stat.
Art. 3. - (1) Subvenţiile cuvenite pentru acoperirea diferenţelor stabilite între preţul local, mai mare, al gigacaloriei şi preţul naţional de referinţă se acordă lunar de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, în funcţie de modul de facturare şi de plată a energiei termice livrate populaţiei, prevăzut la art. 1 alin. (1).
(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) regularizarea subvenţiilor se face până la data de 15 februarie a anului în curs, pe baza deconturilor justificative privind consumul de energie termică pe anul anterior.
Art. 4. - Persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciului de furnizare a energiei termice produse în sistem centralizat sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând energia termică furnizată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturii prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau în termen de 15 zile lucrătoare de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat.
CAPITOLUL IINota Indaco
Ajutoare pentru încălzirea locuinţei
__________
Nota IndacoCapitolul II, ce conţine art. 5-1618, a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
SECŢIUNEA 1
Condiţii de acordare şi cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei
Art. 5. - (1) Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică, denumită în continuare compensare.
(2) În funcţie de veniturile medii nete lunare pe membru de familie, compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă după cum urmează:
a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 125 lei;
b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 125,1 lei şi 170 lei;
c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 170,1 lei şi 210 lei;
d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 210,1 lei şi 250 lei;
e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 250,1 lei şi 290 lei;
f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 290,1 lei şi 345 lei;
g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 345,1 lei şi 390 lei;
h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 390,1 lei şi 440 lei;
i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 440,1 lei şi 500 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie-martie 2008 a sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie 2008, compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energie termică, prevăzută la art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2003, aprobată prin Legea nr. 245/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă după cum urmează:
a) în proporţie de 90% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează până la 125 lei;
b) în proporţie de 80% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 125,1 lei şi 170 lei;
c) în proporţie de 70% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 170,1 lei şi 210 lei;
d) în proporţie de 60% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 210,1 lei şi 250 lei;
e) în proporţie de 50% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 250,1 lei şi 290 lei;
f) în proporţie de 40% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 290,1 lei şi 345 lei;
g) în proporţie de 30% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 345,1 lei şi 390 lei;
h) în proporţie de 20% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 390,1 lei şi 440 lei;
i) în proporţie de 10% pentru familie, în situaţia în care venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, se situează între 440,1 lei şi 500 lei.Nota Indaco
(3) Persoanele singure ale căror venituri se situează în limitele prevăzute la alin. (2) beneficiază de o compensare mai mare de 10% faţă de proporţiile stabilite pentru familie.
(4) Pentru familiile şi persoanele singure prevăzute la alin. (2) lit. a), beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, compensarea se acordă în proporţie de 100%.
(5) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 12 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi la art. 11.
(6) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 5 luni în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 11.
(7) Compensarea prevăzută la alin. (1) se acordă pe o perioadă de 12 luni, diferenţiat pentru perioada sezonului rece şi pentru restul anului, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru facturare în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. d).
(8) Valoarea efectivă a ajutorului pentru încălzirea locuinţei se calculează în funcţie de compensarea stabilită la alin. (2)-(7), ca procent din valoarea facturii calculată prin înmulţirea consumului defalcat pe consumatori individuali cu preţul local al energiei termice facturate populaţiei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (2) a fost modificat prin art. 1 din H.G. nr. 1197/2007.
Art. 6. - Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 262 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 162 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 137 lei;
d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 112 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 87 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 62 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 31 lei;
i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 19 lei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. 1 din H.G. nr. 1286/2008.
Art. 7. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei, calculat în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (8), nu poate depăşi o valoare calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă.
(2) În vederea stabilirii ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei în condiţii de echitate se instituie zone de temperatură.
(3) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se acordă în cuantumurile stabilite la art. 6, dar nu mai mult decât valoarea facturii individuale sau, după caz, a cheltuielilor efectiv repartizate pentru cantitatea de gaze naturale folosită în perioada sezonului rece.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Potrivit art. II din O.U.G. nr. 57/2006, consumul maxim lunar prevăzut la art. 7 alin. (1) este prezentat în anexa nr. 1 iar repartiţia judeţelor pe zonele de temperatură prevăzute la art. 7 alin. (2) din cuprinsul art. I este prezentată în anexa nr. 2, anexe ce fac parte integrantă din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 8. - (1) Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse, care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei pe perioada sezonului rece, după cum urmează:
a) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează până la 155 lei li se acordă lunar o sumă de 54 lei;
b) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 155,1 lei şi 210 lei li se acordă lunar o sumă de 48 lei;
c) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 210,1 lei şi 260 lei li se acordă lunar o sumă de 44 lei;
d) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 260,1 lei şi 310 lei li se acordă lunar o sumă de 39 lei;
e) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 310,1 lei şi 355 lei li se acordă lunar o sumă de 34 lei;
f) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 355,1 lei şi 425 lei li se acordă lunar o sumă de 30 lei;
g) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 425,1 lei şi 480 lei li se acordă lunar o sumă de 26 lei;
h) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 480,1 lei şi 540 lei li se acordă lunar o sumă de 20 lei;
i) familiilor şi persoanelor singure al căror venit net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure se situează între 540,1 lei şi 615 lei li se acordă lunar o sumă de 16 lei.Nota Indaco
(2) Pentru familiile şi persoanele singure prevăzute la alin. (1) lit. a), beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, ajutorul lunar pentru încălzirea locuinţei în perioada sezonului rece 1 noiembrie 2008-31 martie 2009 este de 58 lei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 107/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. 2 din H.G. nr. 1286/2008.
- Alineatul (2) a fost modificat prin art. 2 din H.G. nr. 1286/2008.
Art. 9. - (1) În sensul prevederilor art. 5, 6 şi ale art. 8 alin. (1), prin familie se înţelege soţul, soţia, precum şi alte persoane, indiferent dacă între acestea există sau nu relaţii de rudenie, care au acelaşi domiciliu sau reşedinţă ori care locuiesc şi gospodăresc împreună, sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei.Nota Indaco
(2) Prin persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 16 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură.
(3) Beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 6 şi art. 8 alin. (1) familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, precum şi cetăţeni străini ori apatrizi cu domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, stabilită în condiţiile legislaţiei române.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatele (1) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 10. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă familiilor, respectiv persoanelor singure, numai pentru locuinţa de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora.
(2) Prin locuinţă de domiciliu sau de reşedinţă se înţelege locuinţa situată la adresa înscrisă în actele de identitate ale membrilor de familie sau, după caz, adresa la care persoanele sunt înscrise în cartea de imobil şi sunt luate în calcul la stabilirea cheltuielilor de întreţinere a locuinţei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 11. - (1) Limitele de venituri pentru acordarea ajutorului lunar pentru încălzirea locuinţei, precum şi nivelul ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale şi lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se corectează în funcţie de evoluţia preţurilor la aceste categorii de combustibili şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Nota Indaco
(2) Ajutoarele pentru încălzirea locuinţei, acordate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, nu se iau în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 12. - (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sezon rece se înţelege perioada de 5 luni cuprinsă între data de 1 noiembrie a anului curent şi data de 31 martie a anului următor, iar perioada de 12 luni reprezintă anul calendaristic.
(2) Perioada sezonului rece prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu avizul Autorităţii Naţionale de Meteorologie. Condiţiile în care se prelungeşte perioada sezonului rece, perioada de prelungire, precum şi procedura de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei în această perioadă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 13. - Consiliile locale pot aproba, prin hotărâre, acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei din bugetele locale peste cele stabilite în condiţiile prevăzute la art. 5, 6 şi 8, după cum urmează:
a) prin majorări ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu acelaşi cuantum pentru toţi beneficiarii care se găsesc în aceeaşi tranşă de venituri, cu respectarea tranşelor de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
b) prin acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei pentru toate familiile şi persoanele singure cu venituri care depăşesc tranşele de venituri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 107/2006.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei
cu energie termică furnizată în sistem centralizat şi cu gaze naturale
Art. 14. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia.
(2) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură prevăzută la art. 9.
(3) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 15. - (1) Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt transmise de către primării furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
(2) Furnizorii de energie termică şi gaze naturale prevăzuţi la alin. (1) transmit formularele titularilor de contract, şi anume consumatorilor individuali şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, până la data de 25 septembrie a fiecărui an.
(3) Formularul de cerere şi declaraţie pe propria răspundere se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 16. - Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, au obligaţia ca până la data de 20 septembrie 2006 să transmită baza de date privind beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei, înregistraţi în sezonul rece 1 noiembrie 2005 - 31 martie 2006, la primării, precum şi la furnizorii de energie termică şi gaze naturale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 161. - Familiile şi persoanele singure care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 depun, individual, prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi sau prin furnizorii de energie termică, cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului ori, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 octombrie a fiecărui an.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 162. - (1) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine compensarea procentuală, în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, precum şi de valoarea calculată prin înmulţirea consumului maxim lunar stabilit pe tip de apartament şi în funcţie de zona de temperatură cu preţul local de referinţă.
(2) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului calculat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure.
(3) Dispoziţiile primarului prevăzute la alin. (1) şi (2) se emit o singură dată pentru toată perioada de acordare a ajutorului.
(4) La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.
(5) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se transmit până la data de 1 noiembrie titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, direct sau prin intermediul furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi. Aceste dispoziţii se transmit, în copie, şi direcţiilor teritoriale.
(6) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică în sistem centralizat, de gaze naturale şi asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, precum şi direcţiilor teritoriale situaţia centralizatoare privind titularii ajutoarelor şi compensarea procentuală şi valoarea calculată în condiţiile art. 5 alin. (8), respectiv art. 7 alin. (1), pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei cu energie termică, sau cuantumul ajutorului, pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale stabilit în condiţiile art. 6, după caz.
(7) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor comunica solicitanţilor care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei dispoziţia privind respingerea cererii.
(8) În situaţia în care consumatorii individuali îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 163. - (1) Titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei sunt obligaţi să comunice primarului orice modificare intervenită în componenţa familiei şi a veniturilor acesteia, în termen de 5 zile de la data modificării.
(2) Comunicarea modificărilor prevăzute la alin. (1) se va face prin depunerea unei noi declaraţii pe propria răspundere, individual sau prin asociaţiile de proprietari/ chiriaşi.
(3) În cazul modificărilor prevăzute la alin. (1), primarii vor emite noi dispoziţii, după cum urmează:
a) cu privire la modificarea compensării şi a valorii calculate în condiţiile art. 7 alin. (1) sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică;
b) cu privire la modificarea cuantumului ajutorului sau, după caz, la încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale.
(4) Modificările sau, după caz, încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, prevăzute la alin. (3), se fac începând cu luna în care au intervenit modificările prevăzute la alin. (1), în cazul în care acestea s-au produs în primele 15 zile ale lunii.
(5) Primarii vor transmite titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei dispoziţiile prevăzute la alin. (3), în termen de 5 zile de la data emiterii, direct sau prin intermediul furnizorilor de energie termică, precum şi prin asociaţiile de proprietari/chiriaşi.
(6) În termenul prevăzut la alin. (5) primarii vor transmite furnizorilor de energie termică şi gaze naturale, asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, precum şi direcţiilor teritoriale situaţia privind modificările sau, după caz, încetarea dreptului la ajutor, prevăzute la alin. (3).Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 164. - (1) Lunar, până cel târziu la data de 3 a lunii, reprezentantul furnizorului de energie termică ori de gaze naturale împreună cu reprezentantul asociaţiei de proprietari/chiriaşi, după caz, stabilesc consumul general de energie termică sau de gaze naturale.
(2) La stabilirea consumului general, persoanele prevăzute la alin. (1) încheie un proces-verbal constatator al cărui model se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Pe baza datelor cuprinse în procesul-verbal constatator, asociaţia de proprietari/chiriaşi defalcă consumul general pe consumatori individuali.
(4) Până la data de 5 a fiecărei luni asociaţia de proprietari/chiriaşi transmite furnizorilor prevăzuţi la alin. (1) situaţia centralizatoare cuprinzând consumurile defalcate pentru beneficiarii de ajutor pentru încălzirea locuinţei.
(5) Pe baza situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (4), până la data de 10 a fiecărei luni, furnizorii de energie termică calculează cuantumul ajutorului pentru încălzirea locuinţei, în conformitate cu dispoziţia prevăzută la art. 162 alin. (1).
(6) Situaţia cuprinzând beneficiarii ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu energie termică şi cuantumul acestuia calculat potrivit alin. (5) este transmisă de furnizorii de energie termică la primărie pentru certificare şi la asociaţia de proprietari/chiriaşi ca anexă la factura prevăzută la art. 166 alin. (1), în termen de maximum două zile de la realizarea calculului.
(7) Situaţia prevăzută la alin. (6) va fi întocmită potrivit modelului ce va fi aprobat prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(8) Situaţia prevăzută la alin. (6) reprezintă document de plată pe baza căruia direcţiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinţei cu energie termică.
(9) În cazul asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, furnizorii de energie termică în sistem centralizat transmit lunar factura reprezentând consumul general de energie termică la nivel de asociaţie.
(10) În cazul furnizorilor de energie termică, factura va cuprinde contravaloarea consumului general de energie termică şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei calculat potrivit prevederilor alin. (5).Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 165. - (1) Furnizorii de energie termică în sistem centralizat transmit lunar consumatorilor individuali, titulari de contracte, facturile reprezentând consumul de energie termică şi, după caz, suma de plată calculată ca diferenţă între valoarea consumului şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei calculat în condiţiile art. 164 alin. (5).
(2) Furnizorii de gaze naturale transmit lunar consumatorilor individuali, titulari de contracte, facturile reprezentând consumul de gaze naturale şi, după caz, suma de plată calculată ca diferenţă între valoarea consumului şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei aprobat de primar.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 166. - (1) Lunar, în termen de 10 zile de la primirea facturii, asociaţiile de proprietari/chiriaşi au obligaţia de a defalca cheltuielile privind energia termică pe consumatori individuali, ţinând cont de ajutorul pentru încălzirea locuinţei stabilit în condiţiile art. 7 şi art. 164 alin. (5).
(2) În cazul asociaţiilor de proprietari/chiriaşi care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat, defalcarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se evidenţiază într-un borderou care se transmite furnizorului în termen de maximum două zile de la întocmire.
(3) Asociaţia de proprietari/chiriaşi are obligaţia de a evidenţia lunar ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică în tabelul cu cheltuielile de întreţinere.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 167. - (1) Lunar, furnizorii de gaze naturale transmit asociaţiilor de proprietari/chiriaşi, titulare de contracte de furnizare a gazelor naturale, factura reprezentând valoarea consumului general de gaze naturale la nivelul asociaţiei de proprietari/chiriaşi şi, după caz, suma de plată, calculată ca diferenţă între valoarea consumului general şi suma totală a ajutoarelor efective stabilite de furnizor, cu respectarea condiţiei prevăzute la art. 7 alin. (3).
(2) Factura prevăzută la alin. (1) este însoţită de un borderou care cuprinde titularii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale şi ajutoarele efective calculate pentru aceştia.
(3) Asociaţia are obligaţia de a evidenţia lunar ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu gaze naturale în tabelul cu cheltuielile de întreţinere.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 168. - (1) Pe baza facturilor prevăzute la art. 165 alin. (2), furnizorii de gaze naturale întocmesc un borderou cuprinzând beneficiarii ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei şi ajutoarele efective calculate pentru aceştia.
(2) Borderourile prevăzute la alin. (1) şi la art. 167 alin. (2) sunt transmise de furnizorul de gaze naturale la primărie pentru certificare şi reprezintă documente de plată pe baza cărora direcţiile teritoriale achită la furnizori sumele reprezentând ajutoarele pentru încălzirea locuinţei.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
Art. 169. - Sumele reprezentând cheltuielile pentru încălzirea locuinţei, aferente consumului de energie termică sau de gaze naturale, plătite direct de consumatorii titulari de contract de furnizare a energiei termice sau a gazelor naturale, sumele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, achitate furnizorilor de energie termică, precum şi ajutoarele pentru încălzirea locuinţei achitate de direcţiile teritoriale se vor colecta în conturile tip ESCROW, deschise la bănci de către distribuitorii şi producătorii de energie termică sau de gaze naturale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
SECŢIUNEA a 3-aNota Indaco
Modul de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea
locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri
__________
Nota IndacoSecţiunea a 3-a, ce conţine art. 1610-1613, a fost modificată prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 107/2006.
PARAGRAFUL 1
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele
singure beneficiare de ajutor social stabilit în condiţiile
Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare
Art. 1610. - (1) Până la data de 15 septembrie a fiecărui an, primarii au obligaţia să întocmească lista cu beneficiarii de ajutor social care utilizează pentru încălzirea locuinţei lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, pe baza documentaţiei depuse la stabilirea ajutorului social.
(2) Pe baza listei prevăzute la alin. (1), primarii emit dispoziţiile privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, pe care le transmit titularilor de ajutor social până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
(3) Dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se stabileşte o singură dată pentru toată perioada sezonului rece.
(4) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (2), se efectuează o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece.
(5) Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie care se aduce la cunoştinţă titularilor.
(6) Pentru familiile şi persoanele singure cărora le încetează dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează în luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii.
(7) Pentru familiile şi persoanele singure care au stabilit dreptul la ajutor social după data de 31 octombrie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei prevăzut la art. 8 alin. (2) se acordă începând cu luna în care s-a stabilit dreptul la ajutor social.
(8) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, stabilit în condiţiile alin. (6), pentru perioada rămasă până la sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit dreptul.
PARAGRAFUL 2
Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele
singure, altele decât cele beneficiare de ajutorul social
stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001,
cu modificările şi completările ulterioare
Art. 1611. - (1) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei pentru familiile şi persoanele singure, altele decât cele beneficiare ale ajutorului social stabilit în condiţiile Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pe bază de cerere, însoţită de declaraţia pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia.
(2) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este persoana care a completat cererea, iar beneficiarul este familia sau persoana singură prevăzută la art. 9.
(3) Titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei este proprietarul locuinţei sau titularul contractului de închiriere al acesteia ori alt membru de familie major şi legal împuternicit de către proprietarul locuinţei sau de titularul contractului de închiriere ori, după caz, reprezentantul legal al persoanei singure care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
(4) Formularele conţinând cererile şi declaraţiile pe propria răspundere sunt puse la dispoziţia solicitanţilor de către primării.
Art. 1612. - (1) Familiile şi persoanele singure care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) depun individual cererile şi declaraţiile pe propria răspundere la primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială se află locuinţa de domiciliu sau de reşedinţă, până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
(2) Stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri se realizează o singură dată, pentru toată perioada sezonului rece, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, prin dispoziţie a primarului, care va conţine cuantumul ajutorului acordat în funcţie de venitul net mediu lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure.
(3) Dispoziţiile primarului prevăzute la alin. (2) se emit o singură dată, pentru toată perioada de acordare a ajutorului, şi se transmit de către primari titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
(4) La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie şi, după caz, al persoanei singure, se iau în calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului, primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componenţa familiei şi veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.
(5) Situaţia centralizatoare cuprinzând dispoziţiile prevăzute la alin. (2) se transmite direcţiilor teritoriale.
(6) Pe baza situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (5), direcţiile teritoriale solicită Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei necesarul de credite bugetare în vederea plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(7) Sumele primite de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sunt transferate de direcţiile teritoriale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în vederea plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(8) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (1), se efectuează de către primar, o singură dată, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru toată perioada sezonului rece.
(9) Data plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi modalitatea de plată a acestuia se stabilesc de către primar prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţă titularilor.
Art. 1613. - (1) Abrogat.Nota Indaco
(2) Abrogat.Nota Indaco
(3) Abrogat.Nota Indaco
(4) Abrogat.Nota Indaco
(5) Abrogat.Nota Indaco
(6) În situaţia în care familiile sau persoanele singure îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) pe parcursul sezonului rece, stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei se face începând cu luna depunerii cererii.
(7) Plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei stabilit în condiţiile alin. (6), pentru perioada rămasă până la sfârşitul sezonului rece, se efectuează o singură dată, în luna în care s-a stabilit dreptul.
__________
Nota IndacoAlineatele (1)-(5) au fost abrogate prin art. unic pct. 1 din O.U.G. nr. 121/2007.
SECŢIUNEA a 4-a
Finanţare, verificare şi monitorizare
Art. 1614. - (1) Fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 5 şi 6, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) Fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (1), se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(3) Cheltuielile administrative privind stabilirea, modificarea sau încetarea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 5, 6 şi art. 8 alin. (1), precum şi pentru tipărirea formularelor de cerere şi declaraţie pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia se asigură din bugetele locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 1615. - Fondurile necesare plăţii ajutorului pentru încălzirea locuinţei, prevăzut la art. 8 alin. (2), precum şi pentru cheltuielile administrative se asigură din bugetele locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 1616. - (1) Pentru verificarea veridicităţii datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia, primarii pot dispune efectuarea prin sondaj de anchete sociale.
(2) Veridicitatea datelor înscrise în declaraţiile pe propria răspundere privind componenţa familiei şi veniturile acesteia poate fi verificată şi de către direcţiile teritoriale prin efectuarea prin sondaj de anchete sociale.
(3) În situaţia în care familia sau persoana singură beneficiară de ajutor pentru încălzirea locuinţei refuză să furnizeze informaţiile şi documentele necesare pentru întocmirea anchetei sociale, dreptul la ajutorul pentru încălzirea locuinţei încetează începând cu luna următoare, iar sumele plătite necuvenit cu acest titlu se recuperează în condiţiile legii.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 1617. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei monitorizează şi controlează aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei.
(2) La solicitarea direcţiilor teritoriale, primarii, furnizorii/distribuitorii de energie termică şi gaze naturale, precum şi celelalte instituţii implicate au obligaţia de a furniza date şi informaţii cu privire la aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006.
Art. 1618. - Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2006 - 31 martie 2007, termenele prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2), art. 161, art. 162 alin. (5) şi la art. 164 alin. (1), (4) şi (5) se prelungesc cu maximum 15 zile.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 57/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 466/2006.
CAPITOLUL III
Facilităţi acordate populaţiei pentru plata energiei termice
Art. 17. - (1) În perioada ianuarie-martie 2003 titularii contractelor de furnizare a energiei termice care nu înregistrează restanţe din perioadele anterioare beneficiază de o reducere cu 10% din valoarea sumelor facturate pe luna curentă, în cazul în care au achitat în termenul scadent contravaloarea integrală a acestora.
(2) Reducerea prevăzută la alin. (1) se evidenţiază şi se operează în factura lunii următoare şi se suportă din subvenţiile cuvenite pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei.
(3) Asociaţiile de proprietari/chiriaşi, după caz, vor repartiza suma rezultată din aplicarea facilităţii prevăzute la alin. (1) numai familiilor sau persoanelor singure care au achitat integral şi la termen obligaţiile de plată a întreţinerii.
(4) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) nu se aplică în cazul titularilor de contract de furnizare a energiei termice cărora li se facturează energia termică consumată pe lunile februarie şi martie 2003 în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b).
Art. 18. - (1) În cazul în care titularii de contract de furnizare a energiei termice au achitat sau îşi achită la termenele scadente facturile pentru plata energiei termice, precum şi sumele restante, fără penalităţi, până la data de 31 martie 2003, beneficiază de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor facturate de furnizorii de energie termică.
(2) În situaţia în care în perioada următoare, până la data de 31 decembrie 2004, beneficiarii de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor nu îşi achită facturile de energie termică la termenele scadente, aceştia vor fi obligaţi să plătească şi penalităţile amânate în condiţiile alin. (1).
(3) În situaţia în care până la data de 31 decembrie 2004 beneficiarii de amânare în vederea scutirii de la plata penalităţilor îşi achită facturile de energie termică la termenele scadente, aceştia sunt scutiţi de la plata penalităţilor.
Art. 19. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale vor identifica, până la data de 1 martie 2003, dintre restanţierii la plata întreţinerii, pe bază de anchete sociale, familiile şi persoanele pentru care s-a stabilit dreptul la venit minim garantat şi care vor putea beneficia de acordarea unor ajutoare de urgenţă, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, în vederea stingerii datoriei către furnizorii de energie termică.
(2) Sumele necesare pentru plata ajutoarelor de urgenţă stabilite în condiţiile alin. (1) se asigură de la bugetul de stat, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2003.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale împreună cu furnizorii de energie termică vor lua măsurile legale pentru recuperarea debitelor de la rău-platnici.
CAPITOLUL IV
Sancţiuni
Art. 20. - Declararea unui număr mai mare de membri de familie sau a unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul vădit de a obţine foloase materiale necuvenite, constituie infracţiune de fals, uz de fals sau înşelăciune, după caz, şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.
Art. 21. - (1) Nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2), art. 162 alin. (5)-(7), art. 163 alin. (1), (5) şi (6), art. 164 alin. (1), (2), (4)-(6) şi (9), ale art. 166, 167, art. 168 alin. (1), art. 1610 alin. (1), (4) şi (8), ale art. 1612 alin. (3) şi (8), ale art. 1613 alin. (5) şi (7) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei.Nota Indaco
(2) Încasarea de către furnizorii de energie termică a sumelor de la titularii de contract de furnizare a energiei termice, precum şi a fondurilor de la bugetul de stat şi bugetele locale, acordate conform legii, în alte conturi decât cele tip ESCROW constituie contravenţie şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, după caz, de către organele cu atribuţii de control ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Finanţelor Publice şi ale autorităţii administraţiei publice locale.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 57/2006.
- Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 107/2006.
Art. 22. - (1) Nerespectarea prevederilor art. 17-19 constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţi împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 23. - (1) Contravenţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 21, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 24. - Abrogat.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost abrogat prin art. 37 lit. c) din O.G. nr. 87/2003, şi prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 81/2003.
Art. 25. - În termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora norme metodologice de aplicare, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 26. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:
a) cap. II din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
b) alin. (11) al art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Ordonanţa Guvernului nr. 6/2003 privind acordarea unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 24 ianuarie 2003.
Art. 27. - (1) Pentru sezonul rece noiembrie 2005 - martie 2006 bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică furnizată în sistem centralizat pentru familiile şi persoanele singure care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) se acordă după cum urmează:
a) până la data de 31 octombrie 2005, bonurile aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2005;
b) până la data de 31 decembrie 2005, bonurile aferente lunilor ianuarie, februarie şi martie 2006.
(2) Bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu energie termică furnizată în sistem centralizat pentru familiile şi persoanele singure care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) se acordă integral până la data de 31 octombrie 2005.
(3) Pentru familiile şi persoanele singure, beneficiare ale ajutorului pentru încălzirea locuinţei, care au optat pentru modalitatea de facturare şi plată în sistem binom a energiei termice furnizate în sistem centralizat, bonurile valorice reprezentând ajutorul pentru încălzirea locuinţei se acordă după cum urmează:
a) până la data de 31 octombrie 2005, bonurile valorice aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2005;
b) până la data de 31 decembrie 2005, bonurile valorice aferente perioadei ianuarie-octombrie 2006.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 143/2005.
Art. 28. - (1) Pentru lunile noiembrie şi decembrie 2007 din perioada sezonului rece 1 noiembrie 2007-31 martie 2008 prevederile art. 163 referitoare la obligaţia beneficiarilor de a comunica modificările intervenite în veniturile familiei sau persoanei singure nu se aplică.
(2) Modificările intervenite până la data de 31 ianuarie 2008 în veniturile familiei sau ale persoanei singure se comunică de către titularul ajutorului pentru încălzirea locuinţei în luna ianuarie 2008, potrivit art. 163 alin. (2), în vederea aplicării prevederilor art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 privind corectarea limitelor de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi a nivelurilor acestuia în perioada sezonului rece noiembrie 2007-martie 2008. Cererile pentru acordarea drepturilor se reanalizează numai pentru perioada ianuarie-martie 2008.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. unic pct. 2 din O.U.G. nr. 121/2007.
Art. 29. - În cazul încălzirii locuinţei cu lemne, cărbuni, combustibili petrolieri, majorarea limitelor de venituri prevăzută la art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 se aplică numai pentru persoanele singure şi familiile care îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei începând cu luna ianuarie 2008. Pentru drepturile de ajutor pentru încălzirea locuinţei, stabilite până la 31 decembrie 2007, prevederile art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.197/2007 nu se aplică.Nota Indaco
__________
Nota IndacoArticolul a fost introdus prin art. unic pct. 2 din O.U.G. nr. 121/2007.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
───────────────
Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
Marian Sârbu
Ministrul administraţiei publice,
Octav Cozmâncă
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Ministrul industriei şi resurselor,
Dan Ioan Popescu
Bucureşti, 20 februarie 2003.
Nr. 5.
Anexa nr. 11)Nota Indaco
___________
1) Anexa este reprodusă în facsimil.
Nota IndacoAnexa a fost introdusă prin art. I pct. 3 din O.G. nr. 55/2004.
IMAGINE
IMAGINE
Anexa nr. 2Nota Indaco
__________
Nota IndacoAnexa nr. 2 a fost introdusă prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 143/2005.
Tariful binom tip B1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Componenta Componenta Componenta
Locuinţa apă caldă încălzire variabilă
[numărul de camere] de consum B1CI B1CV
B1CA
─────────────────────────────────────────────────────
[lei/zi] [lei/zi/m2] [lei/Gcal]
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 cameră 0,17 0,01 76,5
2 camere 0,25 0,01 76,5
3 camere 0,35 0,01 76,5
4 camere*) 0,5 0,01 76,5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Pentru locuinţele cu mai mult de 4 camere se aplică valorile de la 4 camere.
Pentru o perioadă de facturare valoarea facturii, V, exprimată în lei, se determină cu formula următoare:
V = [B1CA+B1CI x S] x N+Q x B1CV,
unde:
S = suprafaţa utilă a locuinţei, exprimată în m2;
N = numărul de zile din perioada de facturare;
Q = energia termică consumată în perioada de facturare, exprimată în Gcal.
Tariful binom tip B2
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Componenta Componenta Componenta
Locuinţa apă caldă încălzire variabilă
[numărul de camere] de consum B2CI B2CV
B2CA
─────────────────────────────────────────────────────
[lei/zi] [lei/zi/m2] [lei/Gcal]
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 cameră 0,25 0,02 54,5
2 camere 0,36 0,02 54,5
3 camere 0,52 0,02 54,5
4 camere*) 0,7 0,02 54,5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Pentru locuinţele cu mai mult de 4 camere se aplică valorile de la 4 camere.
Pentru o perioadă de facturare valoarea facturii, V, exprimată în lei, se determină cu formula următoare:
V = [B2CA+B2CI x S] x N+Q x B2CV,
unde:
S = suprafaţa utilă a locuinţei, exprimată în m2;
N = numărul de zile din perioada de facturare;
Q = energia termică consumată în perioada de facturare, exprimată în Gcal.
<
joi, 1 octombrie 2009
Libertatea de asociere a cetatenilor in uniforma
În esenţă, „cetăţenii în uniformă” care îşi desfăşoară activitatea în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale au aceleaşi drepturi universale ca toţi cetăţenii obişnuiţi, cu unele limitări sau restricţii în exercitare, diferenţiate de la ţară la ţară, îndeosebi în situaţii excepţionale.
Libertatea de asociere este un drept fundamental al tuturor persoanelor, pentru toate categoriile sau grupurile din societate.
Acest drept universal este stipulat în instrumentele juridice internaţionale şi regionale privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.
Semnificative sunt prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.11 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art.5 şi 6 din Carta Socială Europeană revizuită, art.2 şi 9 din Convenţia nr.87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Toate aceste reglementări sunt ratificate de România.
Referiri la libertatea de asociere sunt şi în Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa (art.II – 72) sau în unele recomandări ori rezoluţii ale Adunării Parlamentare sau a altor organisme europene.
Din examinarea acestor instrumente juridice se desprind următoarele:
• orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;
• nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie;
• exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora;
• în exercitarea acestor drepturi, pot fi impuse unele restrângeri membrilor forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat;
• garanţiile în exercitarea acestor drepturi de către persoanele din forţele armate şi poliţiei, precum şi eventualele restrângeri impuse acestora se stabilesc prin legislaţia naţională;
• exercitarea libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe este reglementată, de regulă, pentru activitatea din cazărmi şi unităţi pe timpul stării de normalitate. Pe timpul misiunilor de luptă, crizelor, situaţiilor de urgenţă sau pe durata misiunilor internaţionale desfăşurate în alte ţări, pot interveni restrângeri sau limitări suplimentare;
• măsurile de restrângere sau limitare a exerciţiului libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au determinat măsurile respective, să fie aplicate nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii;
Din cuprinsul unui studiu efectuat în 39 de ţări europene privind dreptul de asociere al membrilor forţelor armate, a reieşit că dreptul de asociere este garantat în forţele armate din 22 de ţări, însă nivelul de libertate acordat diferă de la ţară la ţară.
Dreptul de asociere al militarilor este refuzat însă în 17 ţări. Dreptul la negociere colectivă pentru militari este admis numai în 7 ţări.
Unele drepturi pot fi limitate, cum sunt: libertatea de conştiinţă şi religie; libertatatea de exprimare; dreptul la viaţă privată şi intimitate; dreptul de asociere, inclusiv de negociere a salariului; dreptul de a fi membri ai unor partide. De asemenea, pot fi impuse anumite restricţii la dreptul de asociere, dar acest drept nu poate fi abolit. Renunţarea la recrutarea generală în multe ţări a creat un moment critic.
Constituite legal, asociaţiile militare nu subminează lanţul de comandă, ordinea şi disciplina militară.
Aspectele particulare în exercitarea libertăţii de asociere, a cetăţenilor în uniformă din unele ţări, sunt: garantarea dreptului prin legea naţională, dar neasigurarea ori împiedicarea de către autorităţi a exercitării lui; existenţa unor asociaţii ale militarilor cu o vechime de peste 100 de ani; constituirea de asociaţii ale diferiţilor pensionari ori a soţiilor unor ofiţeri; nerecunoaşterea oficială de către autorităţi a asociaţiilor constituite, deşi funcţionează; prezenţa unor lideri sindicali militari în autorităţile publice; încheierea de acorduri între sindicatele cetăţenilor în uniformă sau între acestea şi sindicate civile; interzicerea dreptului la grevă sau a afilierii la alte sindicate; greutăţi în asigurarea independenţei financiare; exemple de cazuri favorabile sindicatelor din jurisprudenţa unor ţări, etc.
În vederea exercitării libertăţii de asociere, în ţările europene se întâlnesc următoarele forme organizatorice: organizaţii sindicale; asociaţii profesionale, tehnico-ştiinţifice; organisme de reprezentare ori consultative, sau grupuri de lucru constituite pe lângă diferite eşaloane (unităţi, mari unităţi, categorii de forţe, ministere de profil).
În ceea ce priveşte situaţia din România, în Constituţia revizuită în anul 2003, la art.40 alin.(1) se precizează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.
Prevederile alin.(3) interzic însă membrilor activi ai armatei şi poliţiştilor să facă parte din partide politice. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege şi numai dacă se impune în cazurile prevăzute la art.53.
Măsura de restrângere nu trebuie să aducă atingere dreptului sau libertăţii.
De asemenea, la art.20 se stipulează că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”. Totodată, se precizează că în cazul existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele amintite şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia când dispoziţiile interne sunt mai favorabile.
Legea sindicatelor nr.53/2003 nu permite personalului militar din MAp, MAI, Ministerul Justiţiei, SRI, SIE, STS, SPP să constituie sindicate (art.41).
Principalele categorii de ,,cetăţeni în uniformă” din România sunt: cadrele militare active, funcţionarii publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, funcţionarii publici civili în uniformă.
Din prima categorie fac parte cadrele militare în activitate din armată, jandarmerie, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (pompieri şi cadre de protecţie civilă) şi din serviciile de informaţii (SRI, SIE), de protecţie (SPP) şi de telecomunicaţii speciale (STS).
Acestor cadre militare le sunt aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările ulterioare şi cu unele diferenţieri prevăzute în legile specifice.
Astfel, la art.7 din Statutul cadrelor militare se stipulează că „îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite în Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii”.
Prin statut, cadrelor militare în activitate le este interzis „să declare sau să participe la grevă” (art.28 lit.c.) şi să „participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical” (art.29 lit.y).
Totodată, le este permisă ,,constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.” (art.29 lit.e).
Referitor la asocierea militarilor în organizatii cu caracter profesional, tehnico-stiintific, cultural, sportiv si recreativ, caritabil nu exista interdictii specifice in statutele si regulamentele militare, motiv pentru care personalul militar activ si-a exercitat acest drept fie prin constituirea, fie prin aderarea la diferite asociatii ale aviatorilor si marinarilor, diplomatilor, medicilor, inginerilor ori juristilor militari; astfel de forme de organizare exista si pentru militarii in rezerva ori in retragere, ori pentru veteranii de razboi, unele din acestea militand pentru promovarea intereselor sociale ale categoriilor respective.
În acest cadru, au fost înfiinţate următoarele asociaţii: Asociaţia Absolvenţilor Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” , Asociaţia de Prietenie a Militarilor Creştini din România ,,Cornelius” (www.asociatiacornelius.ro), Asociaţia de Caritate din Armata României ,,Camarazii”.
O altă dovadă a existenţei dreptului de asociere pe criterii profesionale este Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” (www.ajura.ro) care s-a constituit prin liberă exprimare a voinţei de asociere a consilierilor juridici, în conformitate cu prevederile art. 9 şi 40 din Constituţia României, republicată, art. 5 şi 25 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, art. 7 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” este organizaţia profesională şi ştiinţifică a consilierilor juridici ce activează în interesul persoanelor juridice de drept public şi privat, fiind persoană juridică român fără scop lucrativ, autonomă, apolitică, non-guvernamentală şi non-profit.
Se observă că potrivit statutului, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate nu au libertatea de asociere în sindicate şi nici dreptul de a declara grevă sau de a participa la grevă, deşi dispoziţiile constituţionale nu le interzic expres aceste drepturi.
În cadrul Ministerului Apărării s-au făcut propuneri pentru modificarea statutului cadrelor militare în sensul lărgirii libertăţii de asociere a cetăţenilor în uniformă care urmează să fie definitivate şi au fost înaintate spre aprobare.
În plus, se prevede expres ca personalul militar în activitate se poate constitui în asociaţii care să le reprezinte interesele economice (art. 32 din proiect) si ca asociaţiile socioprofesionale ale militarilor în activitate, înfiinţate la nivel local si central, constituie partenerul de dialog social, care îi reprezintă pe aceştia în relaţiile cu autorităţile statului, inclusiv cu Ministerul Apărării, pe probleme de ordin social, profesional sau în legătură cu acesta (art. 36 din proiect); proiectul noului statut al militarilor arată ca sunt considerate reprezentative asociaţiile socioprofesionale constituite pe corpuri de cadre sau mixte ori federaţiile formate din astfel de asociaţii, care au cel puţin 300 de membri, asociaţiile respective putând desfăşura activităţi specifice potrivit regulilor interne, pe baza mandatului acordat de membrii acestora, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului apărării.
Aceste noi reglementari ale statutului militarilor ar putea asigura, în măsura în care vor fi aprobate de legiuitor, libertatea de reuniune si de asociere paşnică a personalului profesionist al armatei, reprezentând un exemplu elocvent de armonizare a legislaţiei militare româneşti cu cea europeană.
Bineînţeles că în acest context, ar trebui avută în vedere şi amendarea Legii sindicatelor.
Din categoria funcţionarilor publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, ponderea o reprezintă poliţiştii, poliţiştii de frontieră, personalul în uniformă din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative şi poliţiştii din unele servicii publice comunitare (permise şi înmatriculări vehicule, evidenţa populaţiei etc.).
Aceşti funcţionari publici se supun prevederilor statutului poliţistului aprobat prin Legea nr.360/2002.
La art.45 din statutul poliţistului se prevede că „poliţistului îi este interzis să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii şi procesiuni cu caracter politic”.
Privind formele de asociere, la art.49 din acelaşi statut se stipulează că „se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor care promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora”.
Acest Corp constituit în anul 2004 este o formă de organizare a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie pe criteriu profesional, autonomă, apolitică şi non profit, având o structură unitară şi reprezentare pe trei nivele: teritorial, departamental şi central.
Regulamentul de organizare şi funcţionare este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1305/2002 cu modificările ulterioare. Corpul respectiv nu are dreptul să declare sau să participe la grevă şi nici să se afilieze la sindicate.
Totodată, în anul 2005 a fost constituit şi funcţionează Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex”, care a întreprins demersuri pentru afilierea la Consiliul Europei al Sindicatelor de Poliţie, din care mai fac parte sindicate ale poliţiştilor din 17 ţări europene, cu aproximativ 300.000 de membri. În acest scop, sindicatul respectiv în ziua de 27 octombrie 2006 a avut o şedinţă extraordinară la care au participat preşedintele şi secretarul general al CESP.
Expresie a libertăţii de asociere şi de religie este înfiinţarea în anul 2000 a Asociaţiei Poliţiştilor Creştini din România (www.cparo.ro).
Ofiţerii şi agenţii din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor art.35 din Legea nr.293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din ANP „au drept de asociere sindicală sau în alte organizaţii profesionale, precum şi la libertatea întrunirilor, în condiţiile legii”.
În ceea ce priveşte libertatea de asociere a altor funcţionari publici în uniformă (poliţişti comunitari, vameşi etc.) se aplică prevederile statutului funcţionarilor publici şi ale legilor de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective. Ei se pot constitui în sindicate şi în alte forme de asociere.
Magistraţii care, potrivit statutului au o ţinută vestimentară obligatorie în instanţe, nu pot constitui decât asociaţii profesionale.
Din cele de mai sus reiese faptul că există diferenţe de abordare a problematicii libertăţii de asociere pentru cetăţenii români în uniformă.
Trebuie remarcat faptul că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în acceptarea acestei libertăţi în legislaţia internă şi în diminuarea restrângerilor şi limitărilor.
Trebuie menţionat faptul că la nivel european nu există cerinţe de uniformitate în abordarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor europeni în uniformă şi că în atitudinea unor state membre se manifestă rezerve şi se insistă pe particularizări la specificul naţional.
O primă etapă pentru România a fost adoptarea unui statut special pentru ofiţerii de informaţii, aprobat prin lege.
A doua etapă preconizată va fi modificarea Statutului cadrelor militare în sensul reducerii restricţiilor şi limitărilor. În acelaşi timp, se vor fundamenta şi elabora noi propuneri de îmbunătăţire a Statutului poliţistului şi a altor statute ale cetăţenilor în uniformă.
Cheia problemei o reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale şi europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.
Bibliografie:
http://www.presamil.ro/SMM/2005/3/06-10.htm
http://www.oado.ro/index.php?unde=rev&id=106&art=722&phpsessid=532a1603b614b832c30f3ac73db905da
Libertatea de asociere este un drept fundamental al tuturor persoanelor, pentru toate categoriile sau grupurile din societate.
Acest drept universal este stipulat în instrumentele juridice internaţionale şi regionale privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.
Semnificative sunt prevederile art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.11 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, art.5 şi 6 din Carta Socială Europeană revizuită, art.2 şi 9 din Convenţia nr.87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Toate aceste reglementări sunt ratificate de România.
Referiri la libertatea de asociere sunt şi în Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa (art.II – 72) sau în unele recomandări ori rezoluţii ale Adunării Parlamentare sau a altor organisme europene.
Din examinarea acestor instrumente juridice se desprind următoarele:
• orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;
• nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie;
• exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora;
• în exercitarea acestor drepturi, pot fi impuse unele restrângeri membrilor forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat;
• garanţiile în exercitarea acestor drepturi de către persoanele din forţele armate şi poliţiei, precum şi eventualele restrângeri impuse acestora se stabilesc prin legislaţia naţională;
• exercitarea libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe este reglementată, de regulă, pentru activitatea din cazărmi şi unităţi pe timpul stării de normalitate. Pe timpul misiunilor de luptă, crizelor, situaţiilor de urgenţă sau pe durata misiunilor internaţionale desfăşurate în alte ţări, pot interveni restrângeri sau limitări suplimentare;
• măsurile de restrângere sau limitare a exerciţiului libertăţii de asociere şi a drepturilor conexe trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care au determinat măsurile respective, să fie aplicate nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii;
Din cuprinsul unui studiu efectuat în 39 de ţări europene privind dreptul de asociere al membrilor forţelor armate, a reieşit că dreptul de asociere este garantat în forţele armate din 22 de ţări, însă nivelul de libertate acordat diferă de la ţară la ţară.
Dreptul de asociere al militarilor este refuzat însă în 17 ţări. Dreptul la negociere colectivă pentru militari este admis numai în 7 ţări.
Unele drepturi pot fi limitate, cum sunt: libertatea de conştiinţă şi religie; libertatatea de exprimare; dreptul la viaţă privată şi intimitate; dreptul de asociere, inclusiv de negociere a salariului; dreptul de a fi membri ai unor partide. De asemenea, pot fi impuse anumite restricţii la dreptul de asociere, dar acest drept nu poate fi abolit. Renunţarea la recrutarea generală în multe ţări a creat un moment critic.
Constituite legal, asociaţiile militare nu subminează lanţul de comandă, ordinea şi disciplina militară.
Aspectele particulare în exercitarea libertăţii de asociere, a cetăţenilor în uniformă din unele ţări, sunt: garantarea dreptului prin legea naţională, dar neasigurarea ori împiedicarea de către autorităţi a exercitării lui; existenţa unor asociaţii ale militarilor cu o vechime de peste 100 de ani; constituirea de asociaţii ale diferiţilor pensionari ori a soţiilor unor ofiţeri; nerecunoaşterea oficială de către autorităţi a asociaţiilor constituite, deşi funcţionează; prezenţa unor lideri sindicali militari în autorităţile publice; încheierea de acorduri între sindicatele cetăţenilor în uniformă sau între acestea şi sindicate civile; interzicerea dreptului la grevă sau a afilierii la alte sindicate; greutăţi în asigurarea independenţei financiare; exemple de cazuri favorabile sindicatelor din jurisprudenţa unor ţări, etc.
În vederea exercitării libertăţii de asociere, în ţările europene se întâlnesc următoarele forme organizatorice: organizaţii sindicale; asociaţii profesionale, tehnico-ştiinţifice; organisme de reprezentare ori consultative, sau grupuri de lucru constituite pe lângă diferite eşaloane (unităţi, mari unităţi, categorii de forţe, ministere de profil).
În ceea ce priveşte situaţia din România, în Constituţia revizuită în anul 2003, la art.40 alin.(1) se precizează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.
Prevederile alin.(3) interzic însă membrilor activi ai armatei şi poliţiştilor să facă parte din partide politice. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege şi numai dacă se impune în cazurile prevăzute la art.53.
Măsura de restrângere nu trebuie să aducă atingere dreptului sau libertăţii.
De asemenea, la art.20 se stipulează că „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”. Totodată, se precizează că în cazul existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele amintite şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia când dispoziţiile interne sunt mai favorabile.
Legea sindicatelor nr.53/2003 nu permite personalului militar din MAp, MAI, Ministerul Justiţiei, SRI, SIE, STS, SPP să constituie sindicate (art.41).
Principalele categorii de ,,cetăţeni în uniformă” din România sunt: cadrele militare active, funcţionarii publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, funcţionarii publici civili în uniformă.
Din prima categorie fac parte cadrele militare în activitate din armată, jandarmerie, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (pompieri şi cadre de protecţie civilă) şi din serviciile de informaţii (SRI, SIE), de protecţie (SPP) şi de telecomunicaţii speciale (STS).
Acestor cadre militare le sunt aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările ulterioare şi cu unele diferenţieri prevăzute în legile specifice.
Astfel, la art.7 din Statutul cadrelor militare se stipulează că „îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite în Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut. Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii”.
Prin statut, cadrelor militare în activitate le este interzis „să declare sau să participe la grevă” (art.28 lit.c.) şi să „participe la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical” (art.29 lit.y).
Totodată, le este permisă ,,constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.” (art.29 lit.e).
Referitor la asocierea militarilor în organizatii cu caracter profesional, tehnico-stiintific, cultural, sportiv si recreativ, caritabil nu exista interdictii specifice in statutele si regulamentele militare, motiv pentru care personalul militar activ si-a exercitat acest drept fie prin constituirea, fie prin aderarea la diferite asociatii ale aviatorilor si marinarilor, diplomatilor, medicilor, inginerilor ori juristilor militari; astfel de forme de organizare exista si pentru militarii in rezerva ori in retragere, ori pentru veteranii de razboi, unele din acestea militand pentru promovarea intereselor sociale ale categoriilor respective.
În acest cadru, au fost înfiinţate următoarele asociaţii: Asociaţia Absolvenţilor Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” , Asociaţia de Prietenie a Militarilor Creştini din România ,,Cornelius” (www.asociatiacornelius.ro), Asociaţia de Caritate din Armata României ,,Camarazii”.
O altă dovadă a existenţei dreptului de asociere pe criterii profesionale este Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” (www.ajura.ro) care s-a constituit prin liberă exprimare a voinţei de asociere a consilierilor juridici, în conformitate cu prevederile art. 9 şi 40 din Constituţia României, republicată, art. 5 şi 25 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, art. 7 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Asociaţia Consilierilor Juridici ,,Fidelis Legis” este organizaţia profesională şi ştiinţifică a consilierilor juridici ce activează în interesul persoanelor juridice de drept public şi privat, fiind persoană juridică român fără scop lucrativ, autonomă, apolitică, non-guvernamentală şi non-profit.
Se observă că potrivit statutului, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate nu au libertatea de asociere în sindicate şi nici dreptul de a declara grevă sau de a participa la grevă, deşi dispoziţiile constituţionale nu le interzic expres aceste drepturi.
În cadrul Ministerului Apărării s-au făcut propuneri pentru modificarea statutului cadrelor militare în sensul lărgirii libertăţii de asociere a cetăţenilor în uniformă care urmează să fie definitivate şi au fost înaintate spre aprobare.
În plus, se prevede expres ca personalul militar în activitate se poate constitui în asociaţii care să le reprezinte interesele economice (art. 32 din proiect) si ca asociaţiile socioprofesionale ale militarilor în activitate, înfiinţate la nivel local si central, constituie partenerul de dialog social, care îi reprezintă pe aceştia în relaţiile cu autorităţile statului, inclusiv cu Ministerul Apărării, pe probleme de ordin social, profesional sau în legătură cu acesta (art. 36 din proiect); proiectul noului statut al militarilor arată ca sunt considerate reprezentative asociaţiile socioprofesionale constituite pe corpuri de cadre sau mixte ori federaţiile formate din astfel de asociaţii, care au cel puţin 300 de membri, asociaţiile respective putând desfăşura activităţi specifice potrivit regulilor interne, pe baza mandatului acordat de membrii acestora, cu respectarea condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului apărării.
Aceste noi reglementari ale statutului militarilor ar putea asigura, în măsura în care vor fi aprobate de legiuitor, libertatea de reuniune si de asociere paşnică a personalului profesionist al armatei, reprezentând un exemplu elocvent de armonizare a legislaţiei militare româneşti cu cea europeană.
Bineînţeles că în acest context, ar trebui avută în vedere şi amendarea Legii sindicatelor.
Din categoria funcţionarilor publici civili cu statut special având grade profesionale echivalente gradelor militare, ponderea o reprezintă poliţiştii, poliţiştii de frontieră, personalul în uniformă din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative şi poliţiştii din unele servicii publice comunitare (permise şi înmatriculări vehicule, evidenţa populaţiei etc.).
Aceşti funcţionari publici se supun prevederilor statutului poliţistului aprobat prin Legea nr.360/2002.
La art.45 din statutul poliţistului se prevede că „poliţistului îi este interzis să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii şi procesiuni cu caracter politic”.
Privind formele de asociere, la art.49 din acelaşi statut se stipulează că „se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor care promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora”.
Acest Corp constituit în anul 2004 este o formă de organizare a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie pe criteriu profesional, autonomă, apolitică şi non profit, având o structură unitară şi reprezentare pe trei nivele: teritorial, departamental şi central.
Regulamentul de organizare şi funcţionare este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1305/2002 cu modificările ulterioare. Corpul respectiv nu are dreptul să declare sau să participe la grevă şi nici să se afilieze la sindicate.
Totodată, în anul 2005 a fost constituit şi funcţionează Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex”, care a întreprins demersuri pentru afilierea la Consiliul Europei al Sindicatelor de Poliţie, din care mai fac parte sindicate ale poliţiştilor din 17 ţări europene, cu aproximativ 300.000 de membri. În acest scop, sindicatul respectiv în ziua de 27 octombrie 2006 a avut o şedinţă extraordinară la care au participat preşedintele şi secretarul general al CESP.
Expresie a libertăţii de asociere şi de religie este înfiinţarea în anul 2000 a Asociaţiei Poliţiştilor Creştini din România (www.cparo.ro).
Ofiţerii şi agenţii din sistemul administraţiei penitenciare, potrivit prevederilor art.35 din Legea nr.293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din ANP „au drept de asociere sindicală sau în alte organizaţii profesionale, precum şi la libertatea întrunirilor, în condiţiile legii”.
În ceea ce priveşte libertatea de asociere a altor funcţionari publici în uniformă (poliţişti comunitari, vameşi etc.) se aplică prevederile statutului funcţionarilor publici şi ale legilor de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective. Ei se pot constitui în sindicate şi în alte forme de asociere.
Magistraţii care, potrivit statutului au o ţinută vestimentară obligatorie în instanţe, nu pot constitui decât asociaţii profesionale.
Din cele de mai sus reiese faptul că există diferenţe de abordare a problematicii libertăţii de asociere pentru cetăţenii români în uniformă.
Trebuie remarcat faptul că în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în acceptarea acestei libertăţi în legislaţia internă şi în diminuarea restrângerilor şi limitărilor.
Trebuie menţionat faptul că la nivel european nu există cerinţe de uniformitate în abordarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor europeni în uniformă şi că în atitudinea unor state membre se manifestă rezerve şi se insistă pe particularizări la specificul naţional.
O primă etapă pentru România a fost adoptarea unui statut special pentru ofiţerii de informaţii, aprobat prin lege.
A doua etapă preconizată va fi modificarea Statutului cadrelor militare în sensul reducerii restricţiilor şi limitărilor. În acelaşi timp, se vor fundamenta şi elabora noi propuneri de îmbunătăţire a Statutului poliţistului şi a altor statute ale cetăţenilor în uniformă.
Cheia problemei o reprezintă armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale şi europene privind drepturile omului şi libertăţile fundamentale.
Bibliografie:
http://www.presamil.ro/SMM/2005/3/06-10.htm
http://www.oado.ro/index.php?unde=rev&id=106&art=722&phpsessid=532a1603b614b832c30f3ac73db905da
marți, 4 august 2009
Circulaţia în intersecţiile cu sens giratoriu
Intersecţiile cu sens giratoriu sunt intersecţii cu circulaţia dirijată unde se aplică regula priorităţii de stânga. Prin urmare vehiculele care circulă în sensul giratoriu au prioritate faţă de cele care pătrund într-o astfel de intersecţie.
În intersecţiile cu sens giratoriu singurul indicator care îl găsim instalat este indicatorul cu aceeaşi semnificaţie „Intersecţie cu sens giratoriu”.
În situaţia când apar indicatoare de reglementare a priorităţii „Cedează trecerea”, „Oprire”, „Drum cu prioritate” intersecţia respectivă se transformă în intersecţie cu circulaţia dirijată de piaţă gen sens giratoriu.
În situaţia de faţă autocamionul şi motociclistul beneficiază de prioritate de trecere.
Dacă ne apropiem de o astfel de intersecţie şi dorim să virăm pe prima stradă la dreapta ( poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de acostament, semnalizăm dreapta, acordăm prioritate vehiculelor care circulă din partea stângă (motociclistului) după care executăm virajul la dreapta.
Dacă dorim să virăm pe cea de-a doua stradă ( din poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de axul drumului, semnalizăm stânga, acordăm prioritate vehiculelor care circulă prin intersecţie din partea stânga şi ocolim prin dreapta insula, menţinând în funcţiune semnalul stânga( traseul marcat cu albastru).
După ce am trecut de axa penultimului drum unde dorim să virăm, semnalizăm dreapta ( traseul marcat cu roşu ) şi ne încadrăm pe banda de lângă axul drumului.
Dacă semnalizăm dreapta înainte de a trece de axul penultimului drum, cel care circulă pe drumul respectiv subînţelege că dorim să virăm la dreapta pe drumul care circulă şi poate să-şi continue deplasarea creând astfel premiza unui accident.
Chestionar:
Care maşină are prioritate?
În intersecţiile cu sens giratoriu singurul indicator care îl găsim instalat este indicatorul cu aceeaşi semnificaţie „Intersecţie cu sens giratoriu”.
În situaţia când apar indicatoare de reglementare a priorităţii „Cedează trecerea”, „Oprire”, „Drum cu prioritate” intersecţia respectivă se transformă în intersecţie cu circulaţia dirijată de piaţă gen sens giratoriu.
În situaţia de faţă autocamionul şi motociclistul beneficiază de prioritate de trecere.
Dacă ne apropiem de o astfel de intersecţie şi dorim să virăm pe prima stradă la dreapta ( poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de acostament, semnalizăm dreapta, acordăm prioritate vehiculelor care circulă din partea stângă (motociclistului) după care executăm virajul la dreapta.
Dacă dorim să virăm pe cea de-a doua stradă ( din poziţia autoturismului), ne încadrăm cât mai aproape de axul drumului, semnalizăm stânga, acordăm prioritate vehiculelor care circulă prin intersecţie din partea stânga şi ocolim prin dreapta insula, menţinând în funcţiune semnalul stânga( traseul marcat cu albastru).
După ce am trecut de axa penultimului drum unde dorim să virăm, semnalizăm dreapta ( traseul marcat cu roşu ) şi ne încadrăm pe banda de lângă axul drumului.
Dacă semnalizăm dreapta înainte de a trece de axul penultimului drum, cel care circulă pe drumul respectiv subînţelege că dorim să virăm la dreapta pe drumul care circulă şi poate să-şi continue deplasarea creând astfel premiza unui accident.
Chestionar:
Care maşină are prioritate?
luni, 27 iulie 2009
Normă metodologică din 16/01/2009
Normă metodologică din 16/01/2009
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 19/05/2009
de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001
CAPITOLUL I
Măsuri referitoare la cadrele militare
SECŢIUNEA 1
Modul de soluţionare a situaţiei cadrelor militare din structurile
militare - comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi
formaţiuni - din compunerea armatei, în timp de pace, care se
desfiinţează, transformă sau se redimensionează, precum şi cele care
se redislocă în alte localităţi la o distanţă mai mare de 50 km
Art. 1. - Comandanţii/Şefii structurilor militare - comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni -, care se desfiinţează, transformă sau se redimensionează, cât şi cele care se redislocă în alte localităţi la o distanţă mai mare de 50 km, denumite în continuare structuri militare, vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor stat de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
Art. 2. - (1) În cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare sau a unor modificări ale celor actuale, prevăzute la art. 1, comandanţii/şefii structurilor militare desfăşoară următoarele activităţi:
a) le aduc la cunoştinţă cadrelor militare ale căror funcţii nu se reduc faptul că vor fi menţinute/numite în aceleaşi funcţii prin aplicarea prevederilor art. 259 din "M.R.U.1, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2002*), cu modificările şi completările ulterioare;
b) analizează posibilitatea încadrării cadrelor militare ale căror funcţii se reduc în funcţii vacante, potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut;
c) le aduc la cunoştinţă cadrelor militare prevăzute la lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare, în situaţia în care există posibilităţi de încadrare, şi le solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora;
d) solicită, pe cale ierarhică, numai în situaţia în care în structura militară respectivă nu sunt posibilităţi de încadrare pentru toate cadrele militare prevăzute la lit. b), până la nivelul structurii centrale căreia i se subordonează şi, la nevoie, aceasta de la celelalte structuri centrale, liste cu funcţiile vacante ce ar putea fi încadrate cu ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri ale căror funcţii se reduc.
(2) Structurile militare cărora li s-au solicitat funcţii vacante vor transmite, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, lista cu funcţiile vacante, fişele posturilor şi tabelele cu cerinţele de personal structurilor militare solicitante, iar acestea structurilor militare supuse restructurării, în cel mult două zile lucrătoare de la primirea acestor liste.
(3) Comandanţii/şefii structurilor militare aduc la cunoştinţa cadrelor militare prevăzute la alin. (1) lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare şi cele primite conform alin. (2), în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii listelor cu funcţiile vacante, şi solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora.
___________
*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 3. - Rapoartele cu opţiunile cadrelor militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b), listele cu funcţiile vacante, memoriile originale, fişele posturilor, tabelele cu cerinţele de personal şi alte date suplimentare vor fi trimise în termen de 3 zile lucrătoare de la data prevăzută la art. 2 alin. (3) secretariatelor tehnice ale comisiilor de selecţie care au în competenţă analizarea funcţiilor pentru care au optat.
Art. 4. - Cadrele militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b) vor fi analizate, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea documentelor, de comisiile de selecţie, ierarhizate pe baza punctajului obţinut potrivit criteriilor, standardelor, principiilor şi regulilor prevăzute în anexa nr. 4 la "M.R.U.3/4-Norme privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării", aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.179/2007**), modificate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.221/2007**), şi vor fi propuse, pentru a fi încadrate, în ordinea descrescătoare a numărului de puncte obţinute, în limitele statelor de organizare, în aceeaşi unitate sau în alte unităţi.
___________
**) Ordinul ministrului apărării nr. M.179/2007 şi Ordinul ministrului apărării nr. M.221/2007 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece au ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 5. - (1) Preşedintele comisiei de selecţie va transmite, în cel mult două zile lucrătoare de la desfăşurarea şedinţei, comandanţilor/şefilor care au competenţe de numire în funcţii, propunerile de încadrare pe funcţii vacante.
(2) În termen de două zile lucrătoare de la data înregistrării documentelor cu propunerile comisiilor de selecţie, comandanţii/şefii care, prin ordin al ministrului apărării naţionale, au stabilite competenţe de a aproba aceste propuneri vor dispune ca deciziile luate să fie comunicate secretariatelor tehnice.
Art. 6. - (1) În termen de două zile lucrătoare de la primirea deciziilor comandanţilor/şefilor menţionaţi la art. 5 alin. (2), secretariatele tehnice ale comisiilor de selecţie vor transmite structurilor militare supuse restructurării modul de soluţionare şi memoriile originale ale fiecărui cadru militar analizat.
(2) Comandanţii/şefii structurilor militare vor aduce la cunoştinţă, în scris, cadrelor militare în cauză deciziile comandanţilor/şefilor menţionaţi la art. 5 alin. (2), în termen de două zile lucrătoare de la primirea acestora.
Art. 7. - (1) Cadrelor militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b), care nu au fost numite în funcţii potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut, li se aduc la cunoştinţă funcţiile care au rămas vacante după propunerile de numire iniţiale ale comisiilor de selecţie.
(2) Acestea optează, din nou, pentru funcţiile rămase, urmând a fi reluate încă o dată procedurile de analizare, ierarhizare, propunere pentru încadrare şi numire, menţionate la art. 3-6.
(3) În situaţia în care şi după reluarea procedurilor prevăzute la alin. (2) cadrele militare care nu au reuşit să fie încadrate în funcţiile pentru care au optat vor fi numite în funcţiile disponibile potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut.
(4) Cadrele militare prevăzute la alin. (3), pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numite, prevăzute cu grad cel puţin egal cu cel pe care îl au, precum şi cele care iniţial au optat pentru a fi menţinute în funcţii cu drepturi echivalente celei îndeplinite cu grad egal sau superior gradului deţinut, dar nu a existat această posibilitate, pot prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare, în maximum două zile lucrătoare de la înştiinţare, rapoarte de trecere în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, în care vor preciza articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează, în condiţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, iar cele care nu optează pentru trecerea în rezervă vor fi puse la dispoziţie în vederea încadrării.
Art. 8. - Cadrele militare ale căror funcţii se reduc şi nu solicită, prin rapoarte personale, numirea în mai multe funcţii vacante în aceeaşi unitate, potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut, vor fi analizate, ierarhizate de comisiile de selecţie şi propuse pentru încadrare numai pe locurile rămase vacante după numirea tuturor cadrelor militare menţionate la art. 2, care au solicitat, prin raport, încadrarea în funcţii.
Art. 9. - În situaţia în care pentru cadrele militare menţionate la art. 8 nu au fost identificate funcţii în care să fie numite, acestea pot prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare, în maximum două zile lucrătoare de la înştiinţare, rapoarte de trecere în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, în care vor preciza articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează, în condiţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, iar cele care nu optează pentru trecerea în rezervă vor fi puse la dispoziţie în vederea încadrării.
Art. 10. - La expirarea perioadei de punere la dispoziţie prevăzute de lege, cadrele militare pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numite vor fi trecute în rezervă prin aplicarea art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
Art. 11. - (1) Propunerile privind trecerile în rezervă ale cadrelor militare menţionate la art. 7 alin. (4) şi art. 9 vor fi înaintate ierarhic de către structurile militare din care fac parte comandanţilor/şefilor care au stabilite competenţe în acest sens, în maximum 3 zile lucrătoare.
(2) La rapoartele cu propunerile de trecere în rezervă a cadrelor militare, menţionate la art. 7 alin. (4), art. 9 şi 10, se vor anexa tabelele cu principalele date de evidenţă, întocmite conform modelului cuprins în anexa nr. 1, Nota de fundamentare a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, întocmită conform modelului din anexa nr. 2, şi memoriile originale ale cadrelor militare.
(3) Rapoartele cu propunerile de trecere în rezervă, însoţite de nota de fundamentare, centralizată, a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, înainte de a fi supuse aprobării comandanţilor/şefilor care au competenţe de trecere în rezervă, vor fi trimise Direcţiei financiar-contabile, pentru avizare, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de soluţionare a situaţiei cadrelor militare din structuri
militare nesupuse restructurării
Art. 12. - (1) În funcţie de necesarul de personal şi de fondurile alocate, cadrele militare din unităţile care nu sunt supuse restructurării pot opta pentru trecerea în rezervă în condiţiile prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, doar în limita procentajelor pe corpuri de cadre, categorii de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, grade militare şi pe baza criteriilor aprobate anual, în ultima decadă a lunii martie, de Consiliul de Planificare a Apărării, la propunerile structurilor centrale prezentate centralizat, de Direcţia management resurse umane, numai în situaţia în care se constată că la unele categorii de cadre militare şi grade militare, în mod deosebit la cele superioare, există un excedent care ar conduce la imposibilitatea de promovare în funcţie şi înaintare în grad a cadrelor militare aflate la baza ierarhiei militare.
(2) Procentajele anuale aprobate, prevăzute la alin. (1), vor fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei din luna aprilie.
(3) În acest sens, cadrele militare vor prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare rapoarte personale scrise, în care vor menţiona şi articolele din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează să li se aplice la trecerea în rezervă.
Art. 13. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor înainta comisiei unice, aprobată în acest scop de către ministrul apărării naţionale, rapoartele cadrelor militare.
(2) Situaţia cadrelor militare menţionate la alin. (1) va fi analizată în decada a doua a ultimei luni din fiecare semestru de către comisia unică, care, pe baza criteriilor prevăzute la art. 12 alin. (1), va propune, după caz, trecerea cadrelor militare în rezervă sau menţinerea în activitate.
(3) Numărul cadrelor militare rezultat din procentajele anuale aprobate ce pot trece în rezervă se distribuie egal pentru cele două sesiuni ale comisiei unice prevăzute la alin. (1), fracţiunile rotunjindu-se în plus.
(4) Propunerile comisiei unice se supun aprobării ministrului apărării naţionale, iar hotărârea se comunică comandanţilor/şefilor structurilor centrale de care aparţin, în scopul iniţierii demersurilor de punere în aplicare a acesteia.
Art. 14. - (1) Procentajele pe corpuri de cadre, categorii de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, grade militare, precum şi criteriile în baza cărora vor fi analizate cadrele militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate vor fi aprobate de ministrul apărării naţionale, la propunerea directorului general al acestei direcţii, şi nu vor fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei.
(2) Solicitările privind trecerea în rezervă în condiţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, a cadrelor militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate acesteia vor fi analizate şi soluţionate de către comisia de selecţie a acestei direcţii generale pentru funcţiile de ofiţeri cu grade de până la colonel/similar, inclusiv, şi pentru funcţiile de maiştri militari şi subofiţeri.
(3) Propunerile comisiei de selecţie privind trecerea în rezervă a cadrelor militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate vor fi înaintate spre aprobare conform competenţelor privind trecerea în rezervă a cadrelor militare stabilite prin "M.R.U.-1/2, competenţe exercitate în domeniul resurselor umane de conducătorii, comandanţii şi şefii structurilor din Ministerul Apărării", aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.63/2007*), cu modificările şi completările ulterioare.
___________
*) Ordinul ministrului apărării nr. M.63/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare şi securitate naţională.
Art. 15. - Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică cadrelor militare care sunt în curs de executare a unui angajament/contract de 8 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar, a primului angajament/contract de 4 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar ca urmare a trecerii în rândul cadrelor militare în activitate pe filiera indirectă sau a unui contract încheiat pe o durată mai mică, în urma participării la un curs de perfecţionare a pregătirii.
CAPITOLUL II
Măsuri referitoare la soldaţii şi gradaţii voluntari
Art. 16. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare sau a unor modificări ale celor actuale, prevăzute la art. 1, comandanţii/şefii structurilor militare desfăşoară următoarele activităţi:
a) le aduc la cunoştinţă soldaţilor şi gradaţilor voluntari ale căror funcţii nu se reduc faptul că vor fi menţinuţi în aceleaşi funcţii;
b) analizează posibilitatea încadrării soldaţilor şi gradaţilor voluntari ale căror funcţii se reduc, în funcţii vacante, potrivit pregătirii profesionale;
c) le aduc la cunoştinţă soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevăzuţi la lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare, în situaţia în care există posibilităţi de încadrare, şi le solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora;
d) solicită, pe cale ierarhică, numai în situaţia în care în structura militară respectivă nu sunt posibilităţi de încadrare pentru toţi soldaţii şi gradaţii voluntari prevăzuţi la lit. b), până la nivelul structurii centrale căreia i se subordonează şi, la nevoie, aceasta de la celelalte structuri centrale, liste cu funcţiile vacante ce ar putea fi încadrate cu soldaţii şi gradaţii voluntari ale căror funcţii se reduc.
(3) Structurile militare cărora li s-au solicitat funcţii vacante vor transmite, în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, lista cu funcţiile vacante, fişele posturilor şi tabelele cu cerinţele de personal structurilor militare solicitante, iar acestea structurilor militare supuse restructurării, în cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea acestor liste.
(4) Comandanţii/şefii structurilor militare aduc la cunoştinţa soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevăzuţi la alin. (2) lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare şi cele primite conform alin. (3), în cel mult 3 zile lucrătoare de la data primirii listelor cu funcţiile vacante, şi solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora de încadrare.
(5) În funcţie de opţiunea exprimată în raport şi de funcţiile vacante, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data exprimării opţiunilor prin rapoarte scrise, aceştia vor fi numiţi în funcţii sau mutaţi în interesul serviciului, conform instrucţiunilor în vigoare.
Art. 17. - (1) Situaţia nominală a soldaţilor şi gradaţilor voluntari pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numiţi, însoţită de nota de fundamentare, centralizată, a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se va înainta pe cale ierarhică Direcţiei financiar-contabile, pentru avizare, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
(2) După primirea avizului, soldaţii şi gradaţii voluntari pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numiţi vor fi trecuţi în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, iar comandanţii/şefii structurilor militare din care aceştia fac parte le vor elibera adeverinţe, din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, şi care constituie baza plăţii drepturilor băneşti cuvenite.
CAPITOLUL III
Măsuri referitoare la personalul civil
SECŢIUNEA 1
Modul de soluţionare a situaţiei funcţionarilor publici
Art. 18. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, dar nu cu mai puţin de 30 de zile calendaristice înainte de data intrării în vigoare a noului stat de organizare, comandanţii/şefii structurilor militare analizează şi aduc la cunoştinţă funcţionarilor publici modificările intervenite în situaţia funcţiilor publice, în vederea menţinerii funcţionarilor publici în funcţii, renumirii acestora în noi funcţii publice sau eliberării din funcţii, după caz, în termenele legale.
Art. 19. - (1) În cazul în care asupra funcţiilor publice au intervenit în statul de organizare anumite modificări dintre cele prevăzute în mod expres la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, dacă "se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%", "sunt reduse atribuţiile" unei microstructuri, "este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice" sau "este schimbată structura"/componenţa microstructurii, funcţionarii publici de execuţie vor fi renumiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile microstructuri, prin emiterea unui nou ordin de numire în funcţia publică, începând cu data intrării în vigoare a noului stat de organizare.
(2) Numirea funcţionarilor publici în aceste cazuri se face respectându-se criteriile prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică, pregătirea profesională a funcţionarului public, precum şi desfăşurarea unor activităţi similare de către funcţionarul public în cauză.
Art. 20. - (1) Desfiinţarea/radierea/transformarea în funcţii militare sau în funcţii de personal civil contractual a funcţiilor publice se justifică în cazul în care atribuţiile aferente acestora se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a posturilor, respectiv cele referitoare la studii, potrivit art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Structura militară angajatoare nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, conform prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 21. - (1) În situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1), comandantul/şeful structurii militare angajatoare va dispune eliberarea din funcţia publică pentru motive neimputabile funcţionarilor publici prin ordin de eliberare din funcţia publică, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare. Ordinul de eliberare din funcţia publică, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, cuprinde informaţii privind:
a) data începând cu care funcţia publică în care funcţionarul public a fost numit este supusă reorganizării/restructurării;
b) temeiul legal prin care s-a dispus eliberarea funcţionarului public din funcţia publică;
c) motivul pentru care s-a dispus eliberarea din funcţia publică;
d) perioada de preaviz acordată funcţionarului public, care este de 30 de zile calendaristice, conform prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare;
e) posibilitatea contestării Ordinului de eliberare din funcţie la instanţa de contencios administrativ;
f) lista funcţiilor publice vacante existente în structura militară, care corespund cu pregătirea şi experienţa profesională ale funcţionarului public, şi termenul până la care acesta poate opta pentru numirea în una dintre acestea;
g) menţiunea că au fost solicitate expres funcţiile publice vacante din celelalte structuri centrale ale ministerului, precum şi de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care vor fi puse la dispoziţia funcţionarului public de îndată ce vor fi primite.
(2) Ordinul se încheie în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte, şi este semnat de către comandantul/şeful structurii militare angajatoare, consilierul juridic şi funcţionarul public în cauză.
(3) Comandantul/şeful structurii militare are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit prevederilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, prin Direcţia management resurse umane, lista funcţiilor publice vacante, în interiorul celor 30 de zile calendaristice de preaviz acordat funcţionarului public a cărui funcţie publică se desfiinţează.
(4) În perioada de preaviz, comandantul/şeful structurii militare angajatoare poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite, conform prevederilor art. 99 alin. (4) din aceeaşi lege.
(5) În situaţia în care în termenul de 30 de zile calendaristice de preaviz funcţionarii publici nu au fost numiţi prin mutare sau transfer într-o altă funcţie publică, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici încetează. Funcţionarii publici sunt eliberaţi din funcţia publică, în baza art. 97 lit. c) şi a art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, fapt ce se consemnează în finalul ordinului de numire în funcţia publică a persoanei în cauză.
(6) Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie vor fi incluşi în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, gestionat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Structura militară angajatoare are obligaţia de a comunica Direcţiei management resurse umane, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării din funcţie, o copie de pe ordinul de eliberare din funcţia publică, precum şi detaliile de contact ale funcţionarului public în cauză pentru a fi comunicate Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(7) Redistribuirea funcţionarilor publici de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici se poate face fie într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public, fie într-o funcţie publică inferioară celei deţinute de funcţionarul public, dar numai cu acordul scris al acestuia, conform art. 104 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(8) Structura militară angajatoare are obligaţia de a întocmi şi de a înainta documentaţia necesară pentru ca funcţionarii publici eliberaţi din funcţie să beneficieze de măsurile de protecţie socială, reprezentate de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj care sunt acordate în baza art. 103 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plăţi compensatorii, acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
Art. 22. - (1) În cazul existenţei unor funcţii publice vacante în statul de organizare din cadrul aceleiaşi structuri militare, funcţionarul public care a ocupat o funcţie publică de conducere desfiinţată are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante de nivel inferior, dacă solicită aceasta, potrivit art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici de conducere dintre cei menţionaţi la alin. (1), care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numiţi pe aceeaşi funcţie publică de conducere sau de execuţie, se organizează examen, la care participă numai funcţionarii publici ale căror funcţii publice se desfiinţează potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Termenul menţionat la art. 21 alin. (1) lit. f), până la care funcţionarii publici trebuie să opteze pentru una dintre funcţiile publice vacante, se stabileşte astfel încât să permită structurii militare angajatoare organizarea unor eventuale examene până la finalizarea perioadei de preaviz.
(4) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici de execuţie ale căror funcţii se desfiinţează şi care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numiţi pe aceeaşi funcţie, se organizează examen, la care participă numai funcţionarii publici ale căror funcţii publice se desfiinţează potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(5) În cazul în care după examenele menţionate la alin. (2) şi
(4) mai există funcţii publice vacante, acestea se pot ocupa prin transfer în interesul serviciului sau la cererea funcţionarilor publici din alte structuri centrale ale ministerului. Astfel, în acord cu prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, în interiorul celor 30 de zile de preaviz acordat funcţionarului public, comandanţii/şefii structurilor militare solicită şefilor celorlalte structuri centrale lista conţinând funcţiile publice vacante care pot fi ocupate prin transfer.
Art. 23. - În cazul în care se desfiinţează funcţiile unor persoane ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, în condiţiile legii, funcţiile respective se păstrează pe un stat-anexă până la data revenirii titularilor pe posturi, urmând ca aceştia să beneficieze de drepturile de şomaj şi plăţi compensatorii.
Art. 24. - Nu beneficiază de sumele cu titlu de plată compensatorie funcţionarii publici numiţi pe perioadă determinată în funcţii publice devenite temporar vacante.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de soluţionare a situaţiei personalului civil contractual
Art. 25. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, dar nu cu mai puţin de 15 zile lucrătoare înainte de data intrării în vigoare a noului stat de organizare, comandanţii/şefii structurilor militare analizează şi aduc la cunoştinţă personalului civil contractual modificările intervenite în situaţia funcţiilor de personal civil contractual, în vederea menţinerii acestuia în funcţii, reîncadrării în noi funcţii prin examen/concurs sau concedierii din motive neimputabile, după caz, în termenele legale.
Art. 26. - În cazul în care asupra funcţiilor de personal civil contractual din statul de organizare au intervenit anumite modificări, în sensul schimbării denumirii acestor funcţii, fără a se modifica nivelul/natura studiilor prevăzute în fişele posturilor, precum şi salarizarea persoanelor încadrate pe funcţiile iniţiale, pentru persoanele respective nu se emit decizii de concediere, ci acestea vor fi menţinute cu acelaşi salariu pe funcţiile prevăzute cu noua denumire, încheindu-se act adiţional la contractul individual de muncă, începând cu data intrării în vigoare a noului stat de organizare, potrivit art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 27. - (1) În cazul în care unele microstructuri sau funcţii de personal civil contractual sunt preluate de la o structură militară care a fost supusă reorganizării sau restructurării la o altă structură militară, transferul structurii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar, în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Preluarea se consemnează în carnetul de muncă, succesiv, de către ambele structuri militare.
(2) Pentru persoanele aflate pe funcţiile menţionate la alin. (1) nu se emit decizii de concediere, ci acestea îşi păstrează încadrarea şi salarizarea, dacă este posibil, potrivit art. 169 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă nivelul salariului personalului civil din structura militară preluată este mai mare decât nivelul maxim al salariului prevăzut pentru acelaşi tip de funcţie din structura militară care preia, civililor preluaţi li se va asigura maximul salariului prevăzut pentru treapta/gradul funcţiei corespunzătoare din noua structură.
(3) Dacă sunt preluate mai puţine funcţii decât cele existente iniţial în structura supusă reorganizării/restructurării, persoanele care ocupă posturile ce se preiau vor fi testate în scopul selectării, în ordinea punctajelor obţinute.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), salariaţilor civili din structura militară care preia funcţiile altei structuri şi ale căror funcţii nu au fost modificate nu li se emit decizii de concediere. Ei nu vor fi examinaţi, ci vor fi menţinuţi pe aceleaşi funcţii, cu păstrarea încadrării şi salarizării avute anterior modificării statului de organizare.
Art. 28. - În cazul în care numărul de funcţii de acelaşi tip, prevăzute în noul stat de organizare, este egal sau mai mare cu numărul unor astfel de funcţii ocupate din statul anterior, personalului civil contractual nu i se emite decizie de concediere şi va rămâne pe post, cu menţinerea contractului individual de muncă şi a salariului.
Art. 29. - (1) Desfiinţarea/radierea/transformarea în funcţii militare a funcţiilor de personal civil contractual trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, în baza art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul în care se reduc numeric funcţii de acelaşi tip fără a putea fi identificate, în perioada premergătoare emiterii deciziei de concediere se va organiza o testare a persoanelor care ocupă aceste posturi.
(3) Prin funcţii care nu pot fi identificate se înţelege acelaşi tip de funcţii, cu aceeaşi denumire, pentru care sunt prevăzute aceleaşi atribuţii şi salarizare, precum şi acelaşi/aceeaşi nivel/natură al/a studiilor.
(4) Testarea se desfăşoară în perioada cuprinsă între data înregistrării statului de organizare la compartimentul documente clasificate, aceasta fiind data oficială de luare la cunoştinţă despre eventualele funcţii desfiinţate de către comandantul/şeful structurii militare angajatoare, după analiza şi comunicarea prevederilor noului stat de organizare menţionate la art. 25, şi data emiterii deciziei de concediere. Componenţa comisiei de testare va fi cea prevăzută în Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale nr. M-29/1999*) pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare la specificul Ministerului Apărării Naţionale a Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 749/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) În limita numărului de funcţii prevăzute în noul stat de organizare, cei selectaţi prin testare sunt menţinuţi pe posturi, cu păstrarea salarizării avute anterior. Selecţia se face în ordinea punctajelor obţinute la testare. Cei neselectaţi şi rămaşi neîncadraţi beneficiază de dreptul de preaviz, consemnat în decizia de concediere, iar data încetării contractului individual de muncă trebuie să coincidă cu data intrării în vigoare a statului de organizare, potrivit prevederilor art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Pentru persoanele care nu pot fi reîncadrate sau menţinute pe posturi, comandantul/şeful structurii militare are obligaţia de a emite decizia de concediere, în conformitate cu prevederile art. 74 şi 75 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 58 şi anexa nr. 4 la "M.R.U. -6/3, Regulamentul de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării", aprobat prin Ordinul ministrului apărării nr. M.127/2007**).
(7) Decizia de concediere se comunică în scris salariatului şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
a) data începând cu care funcţia de personal civil contractual este desfiinţată prin reorganizarea/restructurarea structurii militare angajatoare;
b) motivele şi baza legală în temeiul căreia se dispune concedierea;
c) durata preavizului care nu poate fi mai mică de 15 zile lucrătoare, cu menţionarea expresă a perioadei corespunzătoare;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în structura militară angajatoare şi precizarea termenului în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa o funcţie de personal civil contractual vacantă dintre cele aflate pe listă. Personalul civil contractual are la dispoziţie un termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei de concediere, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locurile de muncă oferite, situaţie în care se întocmeşte act adiţional la contractul individual de muncă, în condiţiile legii. Dacă există mai multe persoane dintre cele care primesc decizie de concediere care optează pentru aceleaşi locuri de muncă se organizează examen/concurs, după caz. În situaţia în care aceşti salariaţi nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul legal sau refuză locurile de muncă oferite, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante;
e) termenul şi instanţa judecătorească competentă la care cel care urmează a fi concediat poate contesta decizia de concediere, potrivit prevederilor legale în vigoare.
(8) Structura militară angajatoare are obligaţia de a solicita funcţiile de personal civil contractual vacante structurilor militare dislocate în aceeaşi garnizoană, care vor răspunde, în cel mult 10 zile calendaristice de la primirea solicitării acestora, posturile de personal civil contractual vacante, în vederea ocupării prin concurs/examen a acestora, respectându-se reglementările în domeniu.
(9) Structura militară angajatoare are obligaţia de a întocmi şi de a înainta documentaţia necesară pentru ca personalul civil contractual disponibilizat să beneficieze de măsurile de protecţie socială, reprezentate de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, care sunt acordate în baza art. 67 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plăţi compensatorii acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
___________
*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M-29/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
**) Ordinul ministrului apărării nr. M.127/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 30. - În cazul în care se desfiinţează funcţiile de personal civil contractual ale căror raporturi de muncă sunt suspendate, în condiţiile legii, funcţiile respective se păstrează pe un stat-anexă până la data revenirii titularilor pe post, urmând ca aceştia să beneficieze de drepturile de şomaj şi de plăţi compensatorii.
Art. 31. - Nu beneficiază de sumele cu titlu de plată compensatorie personalul civil încadrat cu contract de muncă pe perioadă determinată pe posturi devenite temporar vacante.
CAPITOLUL IV
Măsuri cu caracter financiar
Art. 32. - Sumele reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se stabilesc în raport cu solda lunară netă.
Art. 33. - Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade impozitul prevăzut de lege, fără a se deduce contribuţiile obligatorii şi deducerea personală.
Art. 34. - (1) Solda lunară brută din ultima lună de activitate se compune din solda de funcţie, solda de grad, indemnizaţia de dispozitiv şi, după caz, gradaţii, solda de merit şi indemnizaţia de comandă.
(2) Ultima lună de activitate este luna schimbării poziţiei de activitate, stabilită prin ordinul de trecere în rezervă.
(3) În cazul în care în ultima lună de activitate au avut loc modificări ale soldelor de funcţie şi/sau de grad ori, după caz, alte schimbări ale elementelor soldei lunare, solda lunară brută se calculează ca medie a soldei zilnice corespunzătoare situaţiei avute în ultima lună de activitate.
(4) Solda zilnică se calculează raportându-se solda lunară brută, corespunzătoare situaţiilor prevăzute la alin. (3), la numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
(5) Soldele de funcţie şi de grad se calculează pe baza coeficienţilor de ierarhizare ai acestora şi a valorii de referinţă sectorială, în vigoare la data trecerii în rezervă.
Art. 35. - (1) Plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se stabilesc pentru ani întregi.
(2) Numărul de ani întregi se determină ca diferenţă între vârsta de 55 de ani şi vârsta persoanei în cauză, avută la data trecerii în rezervă, exprimată în ani, luni şi zile. Din diferenţa rezultată fracţiunile de ani se neglijează.
Art. 36. - (1) Alocarea la plata drepturilor băneşti corespunzătoare sumelor reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se face prin ordin de zi pe unitate de către structura care gestionează documentele de evidenţă a personalului.
(2) Proiectul ordinului de zi pe unitate este supus controlului financiar preventiv propriu.
Art. 37. - (1) Vechimea în serviciu care se ia în calcul la stabilirea numărului de plăţi compensatorii este perioada în care o persoană s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;
b) a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract, precum şi de soldat sau gradat voluntar;
c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen sau, după caz, ca militar cu termen redus;
d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;
e) a avut calitatea de elev (student) în instituţiile militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor (mai puţin în liceele militare);
f) a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă/raport de serviciu încheiat cu structuri din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
g) a urmat, potrivit legii, programul de instruire pentru formarea soldaţilor şi gradaţilor voluntari;
h) a participat la cursuri de formare a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pe filieră indirectă.
(2) Dovada privind vechimea în serviciu se face cu carnetul de muncă, livretul militar sau cu alte acte doveditoare legale.
Art. 38. - (1) Plăţile compensatorii acordate cadrelor militare şi soldaţilor şi gradaţilor voluntari se suportă, conform reglementărilor legale în vigoare la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, de la capitolul 68.01, subcapitolul 08, articolul 57.01 "Plăţi compensatorii".
(2) Drepturile cuvenite cadrelor militare şi soldaţilor şi gradaţilor voluntari disponibilizaţi pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se plătesc de structurile financiar-contabile ale unităţilor militare în cauză, iar pentru cele desfiinţate, de unităţile militare prin care se asigură lichidarea gestiunilor şi preluarea obligaţiilor financiare.
(3) Fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, şi a prezentelor norme metodologice se solicită prin cererea de credite de către unităţile militare prin care se fac plăţile, potrivit reglementărilor în vigoare.
Art. 39. - (1) Personalul disponibilizat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, beneficiază de plăţi compensatorii o singură dată.
(2) Plăţile compensatorii se acordă, de regulă, în termen de 60 de zile de la data schimbării poziţiei de activitate, cu încadrarea în fondurile aprobate prin buget cu această destinaţie.
Art. 40. - Fişele de pensie care se transmit Direcţiei financiar-contabile vor cuprinde următoarele menţiuni:
a) la baza legală pentru trecerea în rezervă se va adăuga şi articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, în temeiul căruia s-a deschis dreptul la pensie;
b) numărul de solde şi suma reprezentând plăţile compensatorii.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 41. - Cadrele militare trecute în rezervă în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, înainte de expirarea angajamentului/contractului de 8 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar sau a contractelor încheiate pe o durată mai mică, în urma participării la un curs de perfecţionare a pregătirii, nu vor suporta plata cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Art. 42. - (1) Anumite funcţii vacante din unităţile supuse restructurării, în raport de complexitatea şi specificul lor, la propunerea comandanţilor/şefilor acestora sau a celor ierarhic superiori, pot fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei, în scopul încadrării posturilor respective cu cadre militare care dispun de un înalt nivel de pregătire şi experienţă profesională, prin evaluarea şi a altor candidaţi decât a celor din unitatea respectivă.
(2) Cadrele militare pot opta pentru funcţiile vacante din unitatea respectivă, pentru cele prevăzute pe listele primite de la alte structuri sau pentru cele publicate în Buletinul Informativ al Armatei, iar comandanţii sunt obligaţi să înainteze ierarhic, în timp util, la secretariatele tehnice ale comisiilor care au în competenţă analizarea funcţiilor respective solicitările acestora.
Art. 43. - La propunerea structurilor centrale, cu avizul Direcţiei management resurse umane, în situaţii deosebite, temeinic justificate, care impun astfel de măsuri, ministrul apărării naţionale poate aproba trecerea în rezervă a cadrelor militare în condiţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, prin excepţie de la prevederile cap. I secţiunea a 2-a.
Art. 44. - Structurile militare vor primi statele de organizare sau modificări ale celor actuale în situaţiile prevăzute la art. 1, de regulă, cu cel puţin 60 de zile, iar când situaţiile impun şi există posibilitatea menţinerii/încadrării întregului personal în noua structură, cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a acestora.
Art. 45. - Prevederile prezentelor norme metodologice se completează cu dispoziţiile "M.R.U.3/4-Norme privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării", în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii contrare.
Art. 46. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
...................................................
(denumirea unităţii în clar)
- MODEL -
TABEL
cu ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care se propun să fie
trecuţi în rezervă în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001,
cu modificările ulterioare
┌────┬─────────────────────────────────┬───────────┬──────────┬──────────────┬──────────┬────────────┐
│ │- Gradul, arma/serviciul │ │ │ │ │ │
│ │şi specialitatea militară │ │ │Calificativele│ │ │
│Nr. │- Vechimea în grad │ Funcţia2) │Motivarea │ aprecierilor │Cheltuieli│ │
│crt.│- Numele şi prenumele, codul │şi unitatea│propunerii│de serviciu pe│bugetare3)│Observaţii4)│
│ │- Vechimea în serviciu1) │ │ │ultimii 5 ani │ │ │
│ │- Vechimea în serviciul militar1)│ │ │ │ │ │
│ │- Data naşterii │ │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
└────┴─────────────────────────────────┴───────────┴──────────┴──────────────┴──────────┴────────────┘
Comandantul (şeful) .........................................
(denumirea unităţii în clar)
Ofiţer cu personalul,
..................................
NOTĂ:
Tabelele se întocmesc separat pe corpuri de cadre militare, atât în ordinea gradelor, cât şi în ordine alfabetică. De asemenea, cadrele militare în cauză vor fi grupate potrivit opţiunii acestora, menţionate în rapoartele personale, specificându-se dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6, 8 sau 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, după caz.
___________
1) Vechimea se va înscrie în ani şi luni împlinite.
2) Se înscriu prevederile din statul de organizare.
3) Se va completa de către compartimentul financiar capitolul de cheltuieli bugetare de la care se finanţează postul.
4) Se vor face propuneri privind acordarea dreptului de a purta uniforma militară, pentru cei care îndeplinesc condiţiile potrivit reglementărilor în vigoare.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE .......................................
(denumirea unităţii în clar)
NOTA DE FUNDAMENTARE
a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001,
cu modificările ulterioare
în luna ........................
┌────┬────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ Categorii de personal │
│Nr. │ ├───────┬────────┬──────────┬──────────┬────────┬─────────┤
│crt.│ Detalii │ │Maiştri │ │Soldaţi şi│ Total │Salariaţi│
│ │ │Ofiţeri│militari│Subofiţeri│ gradaţi │personal│ civili │
│ │ │ │ │ │voluntari │militar │ │
├────┼──────────────────────────────────┬─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 1. │Număr de persoane disponibilizate │Total, din care: │ │ │ │ │ │ │
│ │în baza Ordonanţei Guvernului ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │nr. 7/1998, aprobată cu modificări│cf. art. 6 │ │ │ │ * │ │ * │
│ │prin Legea nr. 37/2001, ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │cu modificările ulterioare │cf. art. 8 │ │ │ │ * │ │ * │
│ │ ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │ │cf. art. 27 │ │ │ │ * │ │ * │
├────┼──────────────────────────────────┴─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 2. │Plăţi compensatorii conform Ordonanţei Guvernului │ │ │ │ │ │ * │
│ │nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea │ │ │ │ │ │ │
│ │nr. 37/2001, cu modificările ulterioare - mii lei │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 3. │Ajutoare la trecerea în rezervă, conform Legii │ │ │ │ │ │ * │
│ │nr. 138/1999 - mii lei
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 19/05/2009
de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001
CAPITOLUL I
Măsuri referitoare la cadrele militare
SECŢIUNEA 1
Modul de soluţionare a situaţiei cadrelor militare din structurile
militare - comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi
formaţiuni - din compunerea armatei, în timp de pace, care se
desfiinţează, transformă sau se redimensionează, precum şi cele care
se redislocă în alte localităţi la o distanţă mai mare de 50 km
Art. 1. - Comandanţii/Şefii structurilor militare - comandamente, mari unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni -, care se desfiinţează, transformă sau se redimensionează, cât şi cele care se redislocă în alte localităţi la o distanţă mai mare de 50 km, denumite în continuare structuri militare, vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor stat de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
Art. 2. - (1) În cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare sau a unor modificări ale celor actuale, prevăzute la art. 1, comandanţii/şefii structurilor militare desfăşoară următoarele activităţi:
a) le aduc la cunoştinţă cadrelor militare ale căror funcţii nu se reduc faptul că vor fi menţinute/numite în aceleaşi funcţii prin aplicarea prevederilor art. 259 din "M.R.U.1, Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2002*), cu modificările şi completările ulterioare;
b) analizează posibilitatea încadrării cadrelor militare ale căror funcţii se reduc în funcţii vacante, potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut;
c) le aduc la cunoştinţă cadrelor militare prevăzute la lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare, în situaţia în care există posibilităţi de încadrare, şi le solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora;
d) solicită, pe cale ierarhică, numai în situaţia în care în structura militară respectivă nu sunt posibilităţi de încadrare pentru toate cadrele militare prevăzute la lit. b), până la nivelul structurii centrale căreia i se subordonează şi, la nevoie, aceasta de la celelalte structuri centrale, liste cu funcţiile vacante ce ar putea fi încadrate cu ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri ale căror funcţii se reduc.
(2) Structurile militare cărora li s-au solicitat funcţii vacante vor transmite, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, lista cu funcţiile vacante, fişele posturilor şi tabelele cu cerinţele de personal structurilor militare solicitante, iar acestea structurilor militare supuse restructurării, în cel mult două zile lucrătoare de la primirea acestor liste.
(3) Comandanţii/şefii structurilor militare aduc la cunoştinţa cadrelor militare prevăzute la alin. (1) lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare şi cele primite conform alin. (2), în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii listelor cu funcţiile vacante, şi solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora.
___________
*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.105/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 3. - Rapoartele cu opţiunile cadrelor militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b), listele cu funcţiile vacante, memoriile originale, fişele posturilor, tabelele cu cerinţele de personal şi alte date suplimentare vor fi trimise în termen de 3 zile lucrătoare de la data prevăzută la art. 2 alin. (3) secretariatelor tehnice ale comisiilor de selecţie care au în competenţă analizarea funcţiilor pentru care au optat.
Art. 4. - Cadrele militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b) vor fi analizate, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea documentelor, de comisiile de selecţie, ierarhizate pe baza punctajului obţinut potrivit criteriilor, standardelor, principiilor şi regulilor prevăzute în anexa nr. 4 la "M.R.U.3/4-Norme privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării", aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.179/2007**), modificate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.221/2007**), şi vor fi propuse, pentru a fi încadrate, în ordinea descrescătoare a numărului de puncte obţinute, în limitele statelor de organizare, în aceeaşi unitate sau în alte unităţi.
___________
**) Ordinul ministrului apărării nr. M.179/2007 şi Ordinul ministrului apărării nr. M.221/2007 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece au ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 5. - (1) Preşedintele comisiei de selecţie va transmite, în cel mult două zile lucrătoare de la desfăşurarea şedinţei, comandanţilor/şefilor care au competenţe de numire în funcţii, propunerile de încadrare pe funcţii vacante.
(2) În termen de două zile lucrătoare de la data înregistrării documentelor cu propunerile comisiilor de selecţie, comandanţii/şefii care, prin ordin al ministrului apărării naţionale, au stabilite competenţe de a aproba aceste propuneri vor dispune ca deciziile luate să fie comunicate secretariatelor tehnice.
Art. 6. - (1) În termen de două zile lucrătoare de la primirea deciziilor comandanţilor/şefilor menţionaţi la art. 5 alin. (2), secretariatele tehnice ale comisiilor de selecţie vor transmite structurilor militare supuse restructurării modul de soluţionare şi memoriile originale ale fiecărui cadru militar analizat.
(2) Comandanţii/şefii structurilor militare vor aduce la cunoştinţă, în scris, cadrelor militare în cauză deciziile comandanţilor/şefilor menţionaţi la art. 5 alin. (2), în termen de două zile lucrătoare de la primirea acestora.
Art. 7. - (1) Cadrelor militare menţionate la art. 2 alin. (1) lit. b), care nu au fost numite în funcţii potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut, li se aduc la cunoştinţă funcţiile care au rămas vacante după propunerile de numire iniţiale ale comisiilor de selecţie.
(2) Acestea optează, din nou, pentru funcţiile rămase, urmând a fi reluate încă o dată procedurile de analizare, ierarhizare, propunere pentru încadrare şi numire, menţionate la art. 3-6.
(3) În situaţia în care şi după reluarea procedurilor prevăzute la alin. (2) cadrele militare care nu au reuşit să fie încadrate în funcţiile pentru care au optat vor fi numite în funcţiile disponibile potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut.
(4) Cadrele militare prevăzute la alin. (3), pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numite, prevăzute cu grad cel puţin egal cu cel pe care îl au, precum şi cele care iniţial au optat pentru a fi menţinute în funcţii cu drepturi echivalente celei îndeplinite cu grad egal sau superior gradului deţinut, dar nu a existat această posibilitate, pot prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare, în maximum două zile lucrătoare de la înştiinţare, rapoarte de trecere în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, în care vor preciza articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează, în condiţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, iar cele care nu optează pentru trecerea în rezervă vor fi puse la dispoziţie în vederea încadrării.
Art. 8. - Cadrele militare ale căror funcţii se reduc şi nu solicită, prin rapoarte personale, numirea în mai multe funcţii vacante în aceeaşi unitate, potrivit pregătirii profesionale, cu gradul cel puţin corespunzător gradului deţinut, vor fi analizate, ierarhizate de comisiile de selecţie şi propuse pentru încadrare numai pe locurile rămase vacante după numirea tuturor cadrelor militare menţionate la art. 2, care au solicitat, prin raport, încadrarea în funcţii.
Art. 9. - În situaţia în care pentru cadrele militare menţionate la art. 8 nu au fost identificate funcţii în care să fie numite, acestea pot prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare, în maximum două zile lucrătoare de la înştiinţare, rapoarte de trecere în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, în care vor preciza articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează, în condiţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, iar cele care nu optează pentru trecerea în rezervă vor fi puse la dispoziţie în vederea încadrării.
Art. 10. - La expirarea perioadei de punere la dispoziţie prevăzute de lege, cadrele militare pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numite vor fi trecute în rezervă prin aplicarea art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
Art. 11. - (1) Propunerile privind trecerile în rezervă ale cadrelor militare menţionate la art. 7 alin. (4) şi art. 9 vor fi înaintate ierarhic de către structurile militare din care fac parte comandanţilor/şefilor care au stabilite competenţe în acest sens, în maximum 3 zile lucrătoare.
(2) La rapoartele cu propunerile de trecere în rezervă a cadrelor militare, menţionate la art. 7 alin. (4), art. 9 şi 10, se vor anexa tabelele cu principalele date de evidenţă, întocmite conform modelului cuprins în anexa nr. 1, Nota de fundamentare a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, întocmită conform modelului din anexa nr. 2, şi memoriile originale ale cadrelor militare.
(3) Rapoartele cu propunerile de trecere în rezervă, însoţite de nota de fundamentare, centralizată, a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, înainte de a fi supuse aprobării comandanţilor/şefilor care au competenţe de trecere în rezervă, vor fi trimise Direcţiei financiar-contabile, pentru avizare, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de soluţionare a situaţiei cadrelor militare din structuri
militare nesupuse restructurării
Art. 12. - (1) În funcţie de necesarul de personal şi de fondurile alocate, cadrele militare din unităţile care nu sunt supuse restructurării pot opta pentru trecerea în rezervă în condiţiile prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, doar în limita procentajelor pe corpuri de cadre, categorii de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, grade militare şi pe baza criteriilor aprobate anual, în ultima decadă a lunii martie, de Consiliul de Planificare a Apărării, la propunerile structurilor centrale prezentate centralizat, de Direcţia management resurse umane, numai în situaţia în care se constată că la unele categorii de cadre militare şi grade militare, în mod deosebit la cele superioare, există un excedent care ar conduce la imposibilitatea de promovare în funcţie şi înaintare în grad a cadrelor militare aflate la baza ierarhiei militare.
(2) Procentajele anuale aprobate, prevăzute la alin. (1), vor fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei din luna aprilie.
(3) În acest sens, cadrele militare vor prezenta comandanţilor/şefilor structurilor militare rapoarte personale scrise, în care vor menţiona şi articolele din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, pentru care optează să li se aplice la trecerea în rezervă.
Art. 13. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor înainta comisiei unice, aprobată în acest scop de către ministrul apărării naţionale, rapoartele cadrelor militare.
(2) Situaţia cadrelor militare menţionate la alin. (1) va fi analizată în decada a doua a ultimei luni din fiecare semestru de către comisia unică, care, pe baza criteriilor prevăzute la art. 12 alin. (1), va propune, după caz, trecerea cadrelor militare în rezervă sau menţinerea în activitate.
(3) Numărul cadrelor militare rezultat din procentajele anuale aprobate ce pot trece în rezervă se distribuie egal pentru cele două sesiuni ale comisiei unice prevăzute la alin. (1), fracţiunile rotunjindu-se în plus.
(4) Propunerile comisiei unice se supun aprobării ministrului apărării naţionale, iar hotărârea se comunică comandanţilor/şefilor structurilor centrale de care aparţin, în scopul iniţierii demersurilor de punere în aplicare a acesteia.
Art. 14. - (1) Procentajele pe corpuri de cadre, categorii de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, grade militare, precum şi criteriile în baza cărora vor fi analizate cadrele militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate vor fi aprobate de ministrul apărării naţionale, la propunerea directorului general al acestei direcţii, şi nu vor fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei.
(2) Solicitările privind trecerea în rezervă în condiţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, a cadrelor militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate acesteia vor fi analizate şi soluţionate de către comisia de selecţie a acestei direcţii generale pentru funcţiile de ofiţeri cu grade de până la colonel/similar, inclusiv, şi pentru funcţiile de maiştri militari şi subofiţeri.
(3) Propunerile comisiei de selecţie privind trecerea în rezervă a cadrelor militare din Direcţia generală de informaţii a apărării şi structurile subordonate vor fi înaintate spre aprobare conform competenţelor privind trecerea în rezervă a cadrelor militare stabilite prin "M.R.U.-1/2, competenţe exercitate în domeniul resurselor umane de conducătorii, comandanţii şi şefii structurilor din Ministerul Apărării", aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M.63/2007*), cu modificările şi completările ulterioare.
___________
*) Ordinul ministrului apărării nr. M.63/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare şi securitate naţională.
Art. 15. - Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică cadrelor militare care sunt în curs de executare a unui angajament/contract de 8 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar, a primului angajament/contract de 4 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar ca urmare a trecerii în rândul cadrelor militare în activitate pe filiera indirectă sau a unui contract încheiat pe o durată mai mică, în urma participării la un curs de perfecţionare a pregătirii.
CAPITOLUL II
Măsuri referitoare la soldaţii şi gradaţii voluntari
Art. 16. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare sau a unor modificări ale celor actuale, prevăzute la art. 1, comandanţii/şefii structurilor militare desfăşoară următoarele activităţi:
a) le aduc la cunoştinţă soldaţilor şi gradaţilor voluntari ale căror funcţii nu se reduc faptul că vor fi menţinuţi în aceleaşi funcţii;
b) analizează posibilitatea încadrării soldaţilor şi gradaţilor voluntari ale căror funcţii se reduc, în funcţii vacante, potrivit pregătirii profesionale;
c) le aduc la cunoştinţă soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevăzuţi la lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare, în situaţia în care există posibilităţi de încadrare, şi le solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora;
d) solicită, pe cale ierarhică, numai în situaţia în care în structura militară respectivă nu sunt posibilităţi de încadrare pentru toţi soldaţii şi gradaţii voluntari prevăzuţi la lit. b), până la nivelul structurii centrale căreia i se subordonează şi, la nevoie, aceasta de la celelalte structuri centrale, liste cu funcţiile vacante ce ar putea fi încadrate cu soldaţii şi gradaţii voluntari ale căror funcţii se reduc.
(3) Structurile militare cărora li s-au solicitat funcţii vacante vor transmite, în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, lista cu funcţiile vacante, fişele posturilor şi tabelele cu cerinţele de personal structurilor militare solicitante, iar acestea structurilor militare supuse restructurării, în cel mult 3 zile lucrătoare de la primirea acestor liste.
(4) Comandanţii/şefii structurilor militare aduc la cunoştinţa soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevăzuţi la alin. (2) lit. b) funcţiile vacante din noile state de organizare şi cele primite conform alin. (3), în cel mult 3 zile lucrătoare de la data primirii listelor cu funcţiile vacante, şi solicită rapoarte scrise cu opţiunile acestora de încadrare.
(5) În funcţie de opţiunea exprimată în raport şi de funcţiile vacante, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data exprimării opţiunilor prin rapoarte scrise, aceştia vor fi numiţi în funcţii sau mutaţi în interesul serviciului, conform instrucţiunilor în vigoare.
Art. 17. - (1) Situaţia nominală a soldaţilor şi gradaţilor voluntari pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numiţi, însoţită de nota de fundamentare, centralizată, a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se va înainta pe cale ierarhică Direcţiei financiar-contabile, pentru avizare, în conformitate cu legislaţia în domeniu.
(2) După primirea avizului, soldaţii şi gradaţii voluntari pentru care nu au fost identificate funcţii în care să fie numiţi vor fi trecuţi în rezervă cu data intrării în vigoare a statelor de organizare, iar comandanţii/şefii structurilor militare din care aceştia fac parte le vor elibera adeverinţe, din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, şi care constituie baza plăţii drepturilor băneşti cuvenite.
CAPITOLUL III
Măsuri referitoare la personalul civil
SECŢIUNEA 1
Modul de soluţionare a situaţiei funcţionarilor publici
Art. 18. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, dar nu cu mai puţin de 30 de zile calendaristice înainte de data intrării în vigoare a noului stat de organizare, comandanţii/şefii structurilor militare analizează şi aduc la cunoştinţă funcţionarilor publici modificările intervenite în situaţia funcţiilor publice, în vederea menţinerii funcţionarilor publici în funcţii, renumirii acestora în noi funcţii publice sau eliberării din funcţii, după caz, în termenele legale.
Art. 19. - (1) În cazul în care asupra funcţiilor publice au intervenit în statul de organizare anumite modificări dintre cele prevăzute în mod expres la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, dacă "se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%", "sunt reduse atribuţiile" unei microstructuri, "este schimbată denumirea fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice" sau "este schimbată structura"/componenţa microstructurii, funcţionarii publici de execuţie vor fi renumiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile microstructuri, prin emiterea unui nou ordin de numire în funcţia publică, începând cu data intrării în vigoare a noului stat de organizare.
(2) Numirea funcţionarilor publici în aceste cazuri se face respectându-se criteriile prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică, pregătirea profesională a funcţionarului public, precum şi desfăşurarea unor activităţi similare de către funcţionarul public în cauză.
Art. 20. - (1) Desfiinţarea/radierea/transformarea în funcţii militare sau în funcţii de personal civil contractual a funcţiilor publice se justifică în cazul în care atribuţiile aferente acestora se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a posturilor, respectiv cele referitoare la studii, potrivit art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Structura militară angajatoare nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, conform prevederilor art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 21. - (1) În situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1), comandantul/şeful structurii militare angajatoare va dispune eliberarea din funcţia publică pentru motive neimputabile funcţionarilor publici prin ordin de eliberare din funcţia publică, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare. Ordinul de eliberare din funcţia publică, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, cuprinde informaţii privind:
a) data începând cu care funcţia publică în care funcţionarul public a fost numit este supusă reorganizării/restructurării;
b) temeiul legal prin care s-a dispus eliberarea funcţionarului public din funcţia publică;
c) motivul pentru care s-a dispus eliberarea din funcţia publică;
d) perioada de preaviz acordată funcţionarului public, care este de 30 de zile calendaristice, conform prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare;
e) posibilitatea contestării Ordinului de eliberare din funcţie la instanţa de contencios administrativ;
f) lista funcţiilor publice vacante existente în structura militară, care corespund cu pregătirea şi experienţa profesională ale funcţionarului public, şi termenul până la care acesta poate opta pentru numirea în una dintre acestea;
g) menţiunea că au fost solicitate expres funcţiile publice vacante din celelalte structuri centrale ale ministerului, precum şi de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care vor fi puse la dispoziţia funcţionarului public de îndată ce vor fi primite.
(2) Ordinul se încheie în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte, şi este semnat de către comandantul/şeful structurii militare angajatoare, consilierul juridic şi funcţionarul public în cauză.
(3) Comandantul/şeful structurii militare are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit prevederilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, prin Direcţia management resurse umane, lista funcţiilor publice vacante, în interiorul celor 30 de zile calendaristice de preaviz acordat funcţionarului public a cărui funcţie publică se desfiinţează.
(4) În perioada de preaviz, comandantul/şeful structurii militare angajatoare poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite, conform prevederilor art. 99 alin. (4) din aceeaşi lege.
(5) În situaţia în care în termenul de 30 de zile calendaristice de preaviz funcţionarii publici nu au fost numiţi prin mutare sau transfer într-o altă funcţie publică, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici încetează. Funcţionarii publici sunt eliberaţi din funcţia publică, în baza art. 97 lit. c) şi a art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, fapt ce se consemnează în finalul ordinului de numire în funcţia publică a persoanei în cauză.
(6) Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie vor fi incluşi în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, gestionat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Structura militară angajatoare are obligaţia de a comunica Direcţiei management resurse umane, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării din funcţie, o copie de pe ordinul de eliberare din funcţia publică, precum şi detaliile de contact ale funcţionarului public în cauză pentru a fi comunicate Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(7) Redistribuirea funcţionarilor publici de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici se poate face fie într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public, fie într-o funcţie publică inferioară celei deţinute de funcţionarul public, dar numai cu acordul scris al acestuia, conform art. 104 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(8) Structura militară angajatoare are obligaţia de a întocmi şi de a înainta documentaţia necesară pentru ca funcţionarii publici eliberaţi din funcţie să beneficieze de măsurile de protecţie socială, reprezentate de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj care sunt acordate în baza art. 103 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, şi a prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plăţi compensatorii, acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
Art. 22. - (1) În cazul existenţei unor funcţii publice vacante în statul de organizare din cadrul aceleiaşi structuri militare, funcţionarul public care a ocupat o funcţie publică de conducere desfiinţată are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante de nivel inferior, dacă solicită aceasta, potrivit art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici de conducere dintre cei menţionaţi la alin. (1), care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numiţi pe aceeaşi funcţie publică de conducere sau de execuţie, se organizează examen, la care participă numai funcţionarii publici ale căror funcţii publice se desfiinţează potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Termenul menţionat la art. 21 alin. (1) lit. f), până la care funcţionarii publici trebuie să opteze pentru una dintre funcţiile publice vacante, se stabileşte astfel încât să permită structurii militare angajatoare organizarea unor eventuale examene până la finalizarea perioadei de preaviz.
(4) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici de execuţie ale căror funcţii se desfiinţează şi care îndeplinesc condiţiile pentru a fi numiţi pe aceeaşi funcţie, se organizează examen, la care participă numai funcţionarii publici ale căror funcţii publice se desfiinţează potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
(5) În cazul în care după examenele menţionate la alin. (2) şi
(4) mai există funcţii publice vacante, acestea se pot ocupa prin transfer în interesul serviciului sau la cererea funcţionarilor publici din alte structuri centrale ale ministerului. Astfel, în acord cu prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, în interiorul celor 30 de zile de preaviz acordat funcţionarului public, comandanţii/şefii structurilor militare solicită şefilor celorlalte structuri centrale lista conţinând funcţiile publice vacante care pot fi ocupate prin transfer.
Art. 23. - În cazul în care se desfiinţează funcţiile unor persoane ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, în condiţiile legii, funcţiile respective se păstrează pe un stat-anexă până la data revenirii titularilor pe posturi, urmând ca aceştia să beneficieze de drepturile de şomaj şi plăţi compensatorii.
Art. 24. - Nu beneficiază de sumele cu titlu de plată compensatorie funcţionarii publici numiţi pe perioadă determinată în funcţii publice devenite temporar vacante.
SECŢIUNEA a 2-a
Modul de soluţionare a situaţiei personalului civil contractual
Art. 25. - (1) Comandanţii/şefii structurilor militare vor anunţa, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, personalul din subordine despre modificările survenite.
(2) În cel mult două zile lucrătoare de la primirea noilor state de organizare, dar nu cu mai puţin de 15 zile lucrătoare înainte de data intrării în vigoare a noului stat de organizare, comandanţii/şefii structurilor militare analizează şi aduc la cunoştinţă personalului civil contractual modificările intervenite în situaţia funcţiilor de personal civil contractual, în vederea menţinerii acestuia în funcţii, reîncadrării în noi funcţii prin examen/concurs sau concedierii din motive neimputabile, după caz, în termenele legale.
Art. 26. - În cazul în care asupra funcţiilor de personal civil contractual din statul de organizare au intervenit anumite modificări, în sensul schimbării denumirii acestor funcţii, fără a se modifica nivelul/natura studiilor prevăzute în fişele posturilor, precum şi salarizarea persoanelor încadrate pe funcţiile iniţiale, pentru persoanele respective nu se emit decizii de concediere, ci acestea vor fi menţinute cu acelaşi salariu pe funcţiile prevăzute cu noua denumire, încheindu-se act adiţional la contractul individual de muncă, începând cu data intrării în vigoare a noului stat de organizare, potrivit art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 27. - (1) În cazul în care unele microstructuri sau funcţii de personal civil contractual sunt preluate de la o structură militară care a fost supusă reorganizării sau restructurării la o altă structură militară, transferul structurii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar, în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Preluarea se consemnează în carnetul de muncă, succesiv, de către ambele structuri militare.
(2) Pentru persoanele aflate pe funcţiile menţionate la alin. (1) nu se emit decizii de concediere, ci acestea îşi păstrează încadrarea şi salarizarea, dacă este posibil, potrivit art. 169 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă nivelul salariului personalului civil din structura militară preluată este mai mare decât nivelul maxim al salariului prevăzut pentru acelaşi tip de funcţie din structura militară care preia, civililor preluaţi li se va asigura maximul salariului prevăzut pentru treapta/gradul funcţiei corespunzătoare din noua structură.
(3) Dacă sunt preluate mai puţine funcţii decât cele existente iniţial în structura supusă reorganizării/restructurării, persoanele care ocupă posturile ce se preiau vor fi testate în scopul selectării, în ordinea punctajelor obţinute.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), salariaţilor civili din structura militară care preia funcţiile altei structuri şi ale căror funcţii nu au fost modificate nu li se emit decizii de concediere. Ei nu vor fi examinaţi, ci vor fi menţinuţi pe aceleaşi funcţii, cu păstrarea încadrării şi salarizării avute anterior modificării statului de organizare.
Art. 28. - În cazul în care numărul de funcţii de acelaşi tip, prevăzute în noul stat de organizare, este egal sau mai mare cu numărul unor astfel de funcţii ocupate din statul anterior, personalului civil contractual nu i se emite decizie de concediere şi va rămâne pe post, cu menţinerea contractului individual de muncă şi a salariului.
Art. 29. - (1) Desfiinţarea/radierea/transformarea în funcţii militare a funcţiilor de personal civil contractual trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, în baza art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul în care se reduc numeric funcţii de acelaşi tip fără a putea fi identificate, în perioada premergătoare emiterii deciziei de concediere se va organiza o testare a persoanelor care ocupă aceste posturi.
(3) Prin funcţii care nu pot fi identificate se înţelege acelaşi tip de funcţii, cu aceeaşi denumire, pentru care sunt prevăzute aceleaşi atribuţii şi salarizare, precum şi acelaşi/aceeaşi nivel/natură al/a studiilor.
(4) Testarea se desfăşoară în perioada cuprinsă între data înregistrării statului de organizare la compartimentul documente clasificate, aceasta fiind data oficială de luare la cunoştinţă despre eventualele funcţii desfiinţate de către comandantul/şeful structurii militare angajatoare, după analiza şi comunicarea prevederilor noului stat de organizare menţionate la art. 25, şi data emiterii deciziei de concediere. Componenţa comisiei de testare va fi cea prevăzută în Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale nr. M-29/1999*) pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare la specificul Ministerului Apărării Naţionale a Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 749/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) În limita numărului de funcţii prevăzute în noul stat de organizare, cei selectaţi prin testare sunt menţinuţi pe posturi, cu păstrarea salarizării avute anterior. Selecţia se face în ordinea punctajelor obţinute la testare. Cei neselectaţi şi rămaşi neîncadraţi beneficiază de dreptul de preaviz, consemnat în decizia de concediere, iar data încetării contractului individual de muncă trebuie să coincidă cu data intrării în vigoare a statului de organizare, potrivit prevederilor art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Pentru persoanele care nu pot fi reîncadrate sau menţinute pe posturi, comandantul/şeful structurii militare are obligaţia de a emite decizia de concediere, în conformitate cu prevederile art. 74 şi 75 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 58 şi anexa nr. 4 la "M.R.U. -6/3, Regulamentul de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării", aprobat prin Ordinul ministrului apărării nr. M.127/2007**).
(7) Decizia de concediere se comunică în scris salariatului şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
a) data începând cu care funcţia de personal civil contractual este desfiinţată prin reorganizarea/restructurarea structurii militare angajatoare;
b) motivele şi baza legală în temeiul căreia se dispune concedierea;
c) durata preavizului care nu poate fi mai mică de 15 zile lucrătoare, cu menţionarea expresă a perioadei corespunzătoare;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în structura militară angajatoare şi precizarea termenului în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa o funcţie de personal civil contractual vacantă dintre cele aflate pe listă. Personalul civil contractual are la dispoziţie un termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei de concediere, pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locurile de muncă oferite, situaţie în care se întocmeşte act adiţional la contractul individual de muncă, în condiţiile legii. Dacă există mai multe persoane dintre cele care primesc decizie de concediere care optează pentru aceleaşi locuri de muncă se organizează examen/concurs, după caz. În situaţia în care aceşti salariaţi nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul legal sau refuză locurile de muncă oferite, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante;
e) termenul şi instanţa judecătorească competentă la care cel care urmează a fi concediat poate contesta decizia de concediere, potrivit prevederilor legale în vigoare.
(8) Structura militară angajatoare are obligaţia de a solicita funcţiile de personal civil contractual vacante structurilor militare dislocate în aceeaşi garnizoană, care vor răspunde, în cel mult 10 zile calendaristice de la primirea solicitării acestora, posturile de personal civil contractual vacante, în vederea ocupării prin concurs/examen a acestora, respectându-se reglementările în domeniu.
(9) Structura militară angajatoare are obligaţia de a întocmi şi de a înainta documentaţia necesară pentru ca personalul civil contractual disponibilizat să beneficieze de măsurile de protecţie socială, reprezentate de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, care sunt acordate în baza art. 67 din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plăţi compensatorii acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare.
___________
*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M-29/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
**) Ordinul ministrului apărării nr. M.127/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
Art. 30. - În cazul în care se desfiinţează funcţiile de personal civil contractual ale căror raporturi de muncă sunt suspendate, în condiţiile legii, funcţiile respective se păstrează pe un stat-anexă până la data revenirii titularilor pe post, urmând ca aceştia să beneficieze de drepturile de şomaj şi de plăţi compensatorii.
Art. 31. - Nu beneficiază de sumele cu titlu de plată compensatorie personalul civil încadrat cu contract de muncă pe perioadă determinată pe posturi devenite temporar vacante.
CAPITOLUL IV
Măsuri cu caracter financiar
Art. 32. - Sumele reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se stabilesc în raport cu solda lunară netă.
Art. 33. - Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară brută din ultima lună de activitate, din care se scade impozitul prevăzut de lege, fără a se deduce contribuţiile obligatorii şi deducerea personală.
Art. 34. - (1) Solda lunară brută din ultima lună de activitate se compune din solda de funcţie, solda de grad, indemnizaţia de dispozitiv şi, după caz, gradaţii, solda de merit şi indemnizaţia de comandă.
(2) Ultima lună de activitate este luna schimbării poziţiei de activitate, stabilită prin ordinul de trecere în rezervă.
(3) În cazul în care în ultima lună de activitate au avut loc modificări ale soldelor de funcţie şi/sau de grad ori, după caz, alte schimbări ale elementelor soldei lunare, solda lunară brută se calculează ca medie a soldei zilnice corespunzătoare situaţiei avute în ultima lună de activitate.
(4) Solda zilnică se calculează raportându-se solda lunară brută, corespunzătoare situaţiilor prevăzute la alin. (3), la numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
(5) Soldele de funcţie şi de grad se calculează pe baza coeficienţilor de ierarhizare ai acestora şi a valorii de referinţă sectorială, în vigoare la data trecerii în rezervă.
Art. 35. - (1) Plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se stabilesc pentru ani întregi.
(2) Numărul de ani întregi se determină ca diferenţă între vârsta de 55 de ani şi vârsta persoanei în cauză, avută la data trecerii în rezervă, exprimată în ani, luni şi zile. Din diferenţa rezultată fracţiunile de ani se neglijează.
Art. 36. - (1) Alocarea la plata drepturilor băneşti corespunzătoare sumelor reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se face prin ordin de zi pe unitate de către structura care gestionează documentele de evidenţă a personalului.
(2) Proiectul ordinului de zi pe unitate este supus controlului financiar preventiv propriu.
Art. 37. - (1) Vechimea în serviciu care se ia în calcul la stabilirea numărului de plăţi compensatorii este perioada în care o persoană s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;
b) a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract, precum şi de soldat sau gradat voluntar;
c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen sau, după caz, ca militar cu termen redus;
d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;
e) a avut calitatea de elev (student) în instituţiile militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor (mai puţin în liceele militare);
f) a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă/raport de serviciu încheiat cu structuri din instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
g) a urmat, potrivit legii, programul de instruire pentru formarea soldaţilor şi gradaţilor voluntari;
h) a participat la cursuri de formare a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pe filieră indirectă.
(2) Dovada privind vechimea în serviciu se face cu carnetul de muncă, livretul militar sau cu alte acte doveditoare legale.
Art. 38. - (1) Plăţile compensatorii acordate cadrelor militare şi soldaţilor şi gradaţilor voluntari se suportă, conform reglementărilor legale în vigoare la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, de la capitolul 68.01, subcapitolul 08, articolul 57.01 "Plăţi compensatorii".
(2) Drepturile cuvenite cadrelor militare şi soldaţilor şi gradaţilor voluntari disponibilizaţi pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, se plătesc de structurile financiar-contabile ale unităţilor militare în cauză, iar pentru cele desfiinţate, de unităţile militare prin care se asigură lichidarea gestiunilor şi preluarea obligaţiilor financiare.
(3) Fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, şi a prezentelor norme metodologice se solicită prin cererea de credite de către unităţile militare prin care se fac plăţile, potrivit reglementărilor în vigoare.
Art. 39. - (1) Personalul disponibilizat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, beneficiază de plăţi compensatorii o singură dată.
(2) Plăţile compensatorii se acordă, de regulă, în termen de 60 de zile de la data schimbării poziţiei de activitate, cu încadrarea în fondurile aprobate prin buget cu această destinaţie.
Art. 40. - Fişele de pensie care se transmit Direcţiei financiar-contabile vor cuprinde următoarele menţiuni:
a) la baza legală pentru trecerea în rezervă se va adăuga şi articolul din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, în temeiul căruia s-a deschis dreptul la pensie;
b) numărul de solde şi suma reprezentând plăţile compensatorii.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale
Art. 41. - Cadrele militare trecute în rezervă în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, înainte de expirarea angajamentului/contractului de 8 ani încheiat cu Ministerul Apărării Naţionale pentru a îndeplini serviciul militar sau a contractelor încheiate pe o durată mai mică, în urma participării la un curs de perfecţionare a pregătirii, nu vor suporta plata cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Art. 42. - (1) Anumite funcţii vacante din unităţile supuse restructurării, în raport de complexitatea şi specificul lor, la propunerea comandanţilor/şefilor acestora sau a celor ierarhic superiori, pot fi publicate în Buletinul Informativ al Armatei, în scopul încadrării posturilor respective cu cadre militare care dispun de un înalt nivel de pregătire şi experienţă profesională, prin evaluarea şi a altor candidaţi decât a celor din unitatea respectivă.
(2) Cadrele militare pot opta pentru funcţiile vacante din unitatea respectivă, pentru cele prevăzute pe listele primite de la alte structuri sau pentru cele publicate în Buletinul Informativ al Armatei, iar comandanţii sunt obligaţi să înainteze ierarhic, în timp util, la secretariatele tehnice ale comisiilor care au în competenţă analizarea funcţiilor respective solicitările acestora.
Art. 43. - La propunerea structurilor centrale, cu avizul Direcţiei management resurse umane, în situaţii deosebite, temeinic justificate, care impun astfel de măsuri, ministrul apărării naţionale poate aproba trecerea în rezervă a cadrelor militare în condiţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, prin excepţie de la prevederile cap. I secţiunea a 2-a.
Art. 44. - Structurile militare vor primi statele de organizare sau modificări ale celor actuale în situaţiile prevăzute la art. 1, de regulă, cu cel puţin 60 de zile, iar când situaţiile impun şi există posibilitatea menţinerii/încadrării întregului personal în noua structură, cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a acestora.
Art. 45. - Prevederile prezentelor norme metodologice se completează cu dispoziţiile "M.R.U.3/4-Norme privind organizarea şi funcţionarea sistemului de selecţie şi ierarhizare în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării", în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii contrare.
Art. 46. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
...................................................
(denumirea unităţii în clar)
- MODEL -
TABEL
cu ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care se propun să fie
trecuţi în rezervă în baza Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001,
cu modificările ulterioare
┌────┬─────────────────────────────────┬───────────┬──────────┬──────────────┬──────────┬────────────┐
│ │- Gradul, arma/serviciul │ │ │ │ │ │
│ │şi specialitatea militară │ │ │Calificativele│ │ │
│Nr. │- Vechimea în grad │ Funcţia2) │Motivarea │ aprecierilor │Cheltuieli│ │
│crt.│- Numele şi prenumele, codul │şi unitatea│propunerii│de serviciu pe│bugetare3)│Observaţii4)│
│ │- Vechimea în serviciu1) │ │ │ultimii 5 ani │ │ │
│ │- Vechimea în serviciul militar1)│ │ │ │ │ │
│ │- Data naşterii │ │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
├────┼─────────────────────────────────┼───────────┼──────────┼──────────────┼──────────┼────────────┤
└────┴─────────────────────────────────┴───────────┴──────────┴──────────────┴──────────┴────────────┘
Comandantul (şeful) .........................................
(denumirea unităţii în clar)
Ofiţer cu personalul,
..................................
NOTĂ:
Tabelele se întocmesc separat pe corpuri de cadre militare, atât în ordinea gradelor, cât şi în ordine alfabetică. De asemenea, cadrele militare în cauză vor fi grupate potrivit opţiunii acestora, menţionate în rapoartele personale, specificându-se dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6, 8 sau 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare, după caz.
___________
1) Vechimea se va înscrie în ani şi luni împlinite.
2) Se înscriu prevederile din statul de organizare.
3) Se va completa de către compartimentul financiar capitolul de cheltuieli bugetare de la care se finanţează postul.
4) Se vor face propuneri privind acordarea dreptului de a purta uniforma militară, pentru cei care îndeplinesc condiţiile potrivit reglementărilor în vigoare.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE .......................................
(denumirea unităţii în clar)
NOTA DE FUNDAMENTARE
a fondurilor necesare aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001,
cu modificările ulterioare
în luna ........................
┌────┬────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │ Categorii de personal │
│Nr. │ ├───────┬────────┬──────────┬──────────┬────────┬─────────┤
│crt.│ Detalii │ │Maiştri │ │Soldaţi şi│ Total │Salariaţi│
│ │ │Ofiţeri│militari│Subofiţeri│ gradaţi │personal│ civili │
│ │ │ │ │ │voluntari │militar │ │
├────┼──────────────────────────────────┬─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 1. │Număr de persoane disponibilizate │Total, din care: │ │ │ │ │ │ │
│ │în baza Ordonanţei Guvernului ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │nr. 7/1998, aprobată cu modificări│cf. art. 6 │ │ │ │ * │ │ * │
│ │prin Legea nr. 37/2001, ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │cu modificările ulterioare │cf. art. 8 │ │ │ │ * │ │ * │
│ │ ├─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ │ │cf. art. 27 │ │ │ │ * │ │ * │
├────┼──────────────────────────────────┴─────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 2. │Plăţi compensatorii conform Ordonanţei Guvernului │ │ │ │ │ │ * │
│ │nr. 7/1998, aprobată cu modificări prin Legea │ │ │ │ │ │ │
│ │nr. 37/2001, cu modificările ulterioare - mii lei │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────┼───────┼────────┼──────────┼──────────┼────────┼─────────┤
│ 3. │Ajutoare la trecerea în rezervă, conform Legii │ │ │ │ │ │ * │
│ │nr. 138/1999 - mii lei