luni, ianuarie 30, 2012

Scrisori deschise

Resboiul continua


Domnule ministru al apărării,

Increderea în lideri constituie coloana vertebrală a oricărei armate, iar elementul esenţial prin care un lider poate câştiga încrederea celor pe care îi conduce este atitudinea acestuia faţă de regulile pe care pretinde ca toţi ceilalţi să le respecte. Exemplul personal în această privinţă este determinant. Atunci când coloana vertebrală cedează, ca urmare a unei osteoporoze avansate, ca şi în cazul oamenilor, armata se prăbuşeşte. Nici nu este nevoie să apelăm la exemplele răspândite pe tot parcursul istoriei, fiind suficient să aruncăm o privire peste propriul umăr, în urmă cu nu prea mulţi ani.

Imi place să cred că nu v-am spus o noutate dumneavoastră personal, dar ar fi extraordinar dacă aţi aduce acest truism şi la cunoştinţa colaboratorilor şi consilierilor dumneavoastră. Si, mai ales, dacă aţi reuşi să îl inoculaţi în felul lor de a gândi şi a acţiona, nu numai să-l aibă notat în caietul de studiu individual! Când mă refer la consilieri, nu-i am în vedere pe cei încadraţi pe funcţiile purtătoare ale acestei denumiri, ci la cei cu care vă sfătuiţi, la cei care vă consiliază, indiferent cum se numesc funcţiile pe care sunt încadraţi în statul de organizare.

In 2006, cineva a implantat în organismul armatei germenii “osteoporozei” şi de atunci încoace o mulţime de oameni care roiesc pe lângă dumneavoastră depun eforturi inimaginabile pentru a contribui la dezvoltarea acestui germen. Si o fac sub oblăduirea dumneavoastră, îndrăznesc a afirma, din moment ce nu interveniţi de nici un fel, ba dimpotrivă.

Căci nu poate fi altfel catalogat efortul consilierilor dumneavoastră de a dovedi că Legea 80/95, lege care nu a fost întâmplător iniţiată de ministerul pe care îl conduceţi, nu are decât importanţă secundară în raport cu orice altă lege şi că această lege poate fi siluită şi interpretată după toanele oricui, cu excepţia militarilor cărora le fusese dedicată. Sincer, nu m-ar surpinde ca, într-o bună zi, militarii care se duc la poligonul de tragere cu autobuze închiriate de la RATB, să plătească biletul de călătorie până la poligonul unde trebuie să se pregătească, întrucât instructiunile RATB nu prevăd militarii în categoria celor exceptaţi de la plata transportului, iar aceste instrucţiuni sunt prioritare în raport cu Legea 80/95. Si mai frumos ar fi să le percepeţi taxă celor ce se duc cu avionul în Irak, căci, nu-i aşa, toate reglementările companiilor de transport aerian prevăd plata biletului de transport aerian şi chiar există legi care nu permit călătoria fără bilet!



Domnule ministru,

Minciuna este un element esenţial care corodează încrederea. In momentul de faţă, prin eforturile neprecupeţite ale colaboratorilor dumneavoastră, cu acordul dumneavoastră, s-a statuat faptul că Legea 80/95 este o lege mincinoasă şi, în consecinţă, nedemnă de crezare şi, pe cale de consecinţă, nedemnă a fi respectată. V-am prezentat argumentele care susţin această afirmaţie atunci când am fost în audienţă la dumneavoastră. Ati lăsat privirea în jos, deşi până atunci fuseseţi foarte ferm în a susţine că nu am dreptate. Sunteţi diplomat şi ştiţi, mai bine şi decât mine, că gesturile sunt mai grăitoare decât vorbele.



Domnule ministru,

In mod evident, prin acţiunile dumneavoastră şi ale colaboratorilor dumneavoastră, aţi transmis semnalul că militarii NU se mai diferenţiază de restul cetăţenilor, aşa cum încerca legea 80/95 să-i diferenţieze. Iar Legea 80/95 îi diferenţia nu de dragul lor, ci pentru a le putea pretinde să se supună interdicţiilor care nu acţionează în cazul celorlalţi cetăţeni. Aţi transmis semnalul că, indiferent cât îi diferenţiază Legea 80/95, ei sunt “uniformizaţi” de orice altă lege apare în România. Stiţi, desigur, că acest demers este chiar împotriva voinţei legiuitorului care nu a lăsat niciodată Legea 80/95 sub influenţa altor legi, care au apărut după 1995, ci, de câte ori a considerat necesar, a modificat această lege. După ştiinţa mea, a modificat-o de 7(şapte) ori până în prezent, deşi din 1995 până în 2006 au apărut cu mult mai multe legi, ordonanţe, decrete, instrucţiuni, regulamente şi orice doriţi dumneavoastră să mai consideraţi prioritar faţă de Legea 80/95.

V-aş mai sublinia un aspect, printre altele şi pentru că sunt sigur că vă plac jocurile de cuvinte. Cu condiţia să nu fie involuntare, aşa cum se întâmplă la colaboratorii dumneavoastră! In limba română, conform dicţionarelor elaborate de Academia Română, cuvântul “gratuit” are 2(două) semnificaţii, corespunzătoare celor 2(două) funcţii pe care le poate îndeplini, astfel:

1. Ca adverb, înseamnă “Fără plată”. NU înseamnă “cu decontare”, NU înseamnă altceva, ci înseamnă, simplu, FARA PLATA.

2. Ca adjectiv, înseamnă “Nejustificat”.

Prin demersurile colaboratorilor dumneavoastră, pe care le susţineţi, se sugerează că legiuitorul, atunci când a acordat militarilor prin Legea 80/95 un drept GRATUIT la asistenţă medicală, ar fi acordat, de fapt, un drept nejustificat. Căci cum altminteri se poate intepreta faptul că dumneavoastră consideraţi că militarii trebuie să plătească pentru a beneficia de asistenţă medicală…gratuită? Poate mă ajutaţi dumneavoastră, în calitate şi de parlamentar, să aduc la cunoştinţa legiuitorului această constatare.



Domnule ministru,

Nu contaţi pe faptul că România nu va fi nevoită, pe durata mandatului dumneavoastră, să apeleze la armată pentru a se apăra ea însăşi, iară nu pentru a-i apăra pe afgani, kosovari sau ciadieni! Si nu vă imaginaţi că, dacă va fi nevoie, veţi mai putea oferi nu ştiu câte mii de dolari pe lună celor ce se vor oferi « voluntar » să apere România ! Dacă armata asta se va prăbuşi din cauza pierderii încrederii în conducători, indiferent când s-ar întâmpla, dumneavoastră nu veţi fi şters de pe lista celor din cauza cărora s-a produs acea prăbuşire. Dumneavoastră sunteţi primul îndreptăţit şi primul obligat să intervină şi să impună respectarea legilor care stau la baza funcţionării armatei. De către toată lumea, nu numai de către cei mici, şi sub toate aspectele, nu numai cele care convin unora. Nu vă derobaţi de la această responsabilitate şi nu o pasaţi instanţelor de judecată! Ce aţi zice dacă, într-o zi, subordonaţii unui comandant militar ar încălca prevederile Legii 80/95 (v-am dat exemple posibile când am fost în audienţă, dar vă mai pot da, dacă nu au fost suficiente) iar acel comandant, în loc să ia măsuri pentru respectarea legii v-ar spune, cam aşa cum mi-aţi spus dumneavoastră mie: ” Domnule ministru, sunteţi îndreptăţit să vă adresaţi instanţei şi, dacă instanţa vă dă dreptate, vă asigur că eu voi lua toate măsurile ce se impun”?



Domnule ministru,

Orice om care citeşte adresa nr. P10186/17.01.2007, care mi-a fost mie trimisă în urma unei audienţe la ministrul apărării, înţelege din conţinutul ei că, la nivelul ministerului, s-a luat act de faptul că este ceva în neregulă în ceea ce priveşte aspectele prezentate în raportul scris pe care l-am predat cu prilejul acelei audienţe. Că este o contradicţie între prevdereile Legii 80/95 iniţiată de M.Ap şi cele ale Legii 95/2006, iniţiată de Ministerul Sănătăţii. Mai înţelege că, pentru a soluţiona acele probleme, s-a făcut un demers pe lângă Ministerul Sănătăţii pentru a se amenda Legea 95/2006. Las deoparte aspectul anecdotic că, pentru a se apăra nişte prevederi ale unei legi iniţiate de M.Ap, respectiv Legea 80/95, cei angajaţi chiar în acest scop speră ca acest lucru să fie făcut de Ministerul Sănătăţii! Mi se promitea, însă, în finalul acelei adrese, că voi fi ţinut la curent cu rezultatul acelui demers. Astăzi, când redactez această scrisoare, este 25.03.2008 şi până la această dată nu m-a informat nimeni. Asta spune foarte mult despre interesul cu care colaboratorii dumneavoastră tratează chestiunile privitoare la legislaţia specifică M.Ap şi problemele ridicate de militari, fie ei chiar şi în rezervă. Am luat, în schimb, act de faptul că, între timp, trimişii dumneavoastră continuă să lupte pentru a demonstra că legea 80/95 este nerelevantă în raport cu alte legi. Sincer să fiu, dacă teleportarea ar fi devenit posibilă, în acest moment m-aş fi teleportat în vremea lui nenea Iancu, numai pentru a putea adăuga « halal apărători ai armatei! ».



Domnule ministru,

Ministerul se confruntă cu dificultăti financiare, după cum rezultă din semnalele care apar în presă. Vă sugerez o cale sigură de a mai diminua din cheltuieli. Având în vedere profunda aplecare a juriştilor şi finanţiştilor din M.Ap spre implementarea legilor promovate de alte ministere, în detrimentul celor promovate de M.Ap, vă sugerez să-i “civilizaţi” pe toţi. De ce să le daţi soldă de grad, indemnizaţie de dispozitiv şi alte tipuri de indemnizaţii specifice militarilor? In fond, dacă nici măcar apărarea legilor armatei nu constituie preocupare de bază a lor, ce altceva ar putea necesita grade şi funcţii militare? Căci, dacă ceilalţi lucrători din minister, ca să poată coordona activitatea militarilor, trebuie să aibă pregătire militară şi experienţa vieţii de militar, în cazul celor două categorii pe care vi le-am propus realitatea demonstrează că nici nu au nevoie şi nici nu doresc să înţeleagă specificul vieţii şi activităţii militarilor.



Domnule ministru,

Nu fac un secret din faptul că această scrisoare va ajunge şi la mass-media. Promit că nu va ajunge decât după ce primesc confirmarea de la poştă că a ajuns la dumneavoastră.

Deşi în ultimii doi ani mi s-a cultivat de către dumneavoastră şi colaboratorii dumneavostră sentimentul că, în sfârşit, s-a transpus în practică bancul cazon potrivit căruia «santinela de la poarta armatei are misiunea de a interzice accesul logicii în unităţi», colegii care mi s-au alăturat şi care m-au împuternicit să semnez această scrisoare, mă îndeamnă să mai sper. In numele meu şi al colegilor enumeraţi în continuare, vă rog să primiţi expresia respectului pe care îl acordăm poziţiei pe care o ocupaţi, împreună cu speranţa că nu vom regreta.



P.S.

Domnule ministru,

Nu vă bazaţi pe tăcerea celor care tac! Cei care tac atunci când ar trebui să vorbească sunt primii care vor acuza atunci când ar trebui să tacă !



10.04.2008

Contraamiral de flotilă în retragere

Inginer Marian IOAN






Terorism juridic împotriva militarilor români









Există o lege prin care a fost adoptat statutul cadrelor militare. Este Legea 80/1995. A fost iniţiată, firesc, de Ministerul Apărării. Este o lege organică. Asta înseamnă că ea nu poate fi modificată prin alte legi ordinare, şi că, atunci când între ea şi o lege obişnuită apar contradicţii, ea, legea organică, are prioritate. De la apariţia acestei legi şi până în prezent, multe alte legi au mai apărut. Legi care reglementează diverse domenii ale vieţii sociale, politice, economice. Aşa cum, de altminteri, reglementează şi legea 80 în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea cadrelor militare. Căci viaţa de militar nu se rezumă la a bate pas de defilare. Ce bine ar fi fost să se rezume la atât! Nerezumându-se la atât viaţa de militar, acel statut adoptat prin legea 80 reglementează aspecte dintre cele mai variate ale vieţii şi activităţii cadrelor militare, inclusiv de natură educaţională, financiară, sanitară, până şi matrimonială, căci, nu-i aşa, militarii ăştia, cât or fi ei de militari, se mai şi căsătoresc, mai şi studiază, mai şi trăiesc, mai fac şi copii, mai sunt şi mutaţi de colo colo, se mai şi îmbolnăvesc, mai ies şi la pensie, ş.a.m.d. Si, deşi după apariţia legii 80/95, multe legi au apărut, legiuitorul nu a abrogat niciodată legea 80 printr-o altă lege şi nici nu a lăsat-o a fi modificată, interpretată, completată, sau adăugită de vreuna dintre celelalte legi adoptate după ea ci, de fiecare dată când a vrut să modifice această lege, a modificat-o, iar lucrul ăsta s-a întâmplat de mai multe ori, după ştiinţa mea de 7 (şapte) ori, din 1995 până în 2007, inclusiv. Acesta este un prim aspect.

In acel statut al cadrelor militare apar o serie de obligaţii, o serie de interdicţii şi de îngrădiri de libertăţi cărora cadrele militare sunt supuse, precum şi nişte drepturi ale cadrelor militare. Prin aceste prevederi, cadrele militare sunt diferenţiate de ceilalţi cetăţeni ai Patriei, în primul rând prin îngrădirile de libertăţi, libertăţi care, de altminteri, sunt garantate prin Constituţie pentru toţi ceilalţi cetăţeni. Odată făcută această diferenţiere, devine evident faptul că aceste cadre militare nu mai pot fi judecate în mod similar cu ceilalţi cetăţeni ai Patriei, cărora nimeni şi nimic nu le îngrădeşte nici un drept, şi că acestor cadre militare, în aspectele care sunt reglementate de legea 80, nu le poţi aplica prevederile altor legi ci numai pe cele din legea 80. Acesta este un al doilea aspect.

Cadrele militare nefiind chiar stat în stat şi nefiind ele decât tot nişte cetăţeni ai acestei ţări, legiuitorul a găsit de cuviinţă că anumite aspecte ale vieţii lor, deşi sunt prevăzute în acest statut, trebuie, totuşi, să se desfăşoare potrivit legilor care reglementează domeniile corespunzătoare acelor aspecte, astfel că, în acel statut, anumite prevederi sunt urmate de trimiteri la alte legi, ceea ce înseamnă că acele prevederi se interpretează şi se aplică prin corelare cu legile la care se face trimitere. De exemplu, în statut se prevede că, printre altele, "cadrele militare în activitate au dreptul la reduceri de impozit pe venit şi ..... , potrivit reglementărilor în vigoare", ceea ce înseamnă că acest drept îl primesc după cum sună reglementările referitoare la reducerile de impozit. Sau, "femeile cadre militare au dreptul la concediu de maternitate şi la......, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile pe plan naţional", ceea ce înseamnă că acest drept se acordă în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la acest aspect. Sau "încheierea căsătoriei este liberă în condiţiile legii", ceea ce înseamnă că această problemă se judecă pe baza legilor referitoare la căsătorii, nu pe baza prevederilor din statutul cadrelor militare. Aş putea continua exemplele, dar mă gândesc că acest material va fi citit şi de alte categorii de cititori, nu numai de jurişti, şi atunci nu e nevoie să insist, întrucât celelalte categorii au înţeles deja esenţialul. Anume că, întrucât la anumite prevederi din statut, legiuitorul a făcut trimitere la alte legi, înseamnă că, acolo unde nu a făcut trimiteri, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să fie respectate ad literam, fără corelare cu alte legi. Acesta este al treilea aspect.

Printre altele, în statutul cadrelor militare, adoptat după cum am menţionat, printr-o lege organică, este prevăzut că "pensionarii militari au dreptul gratuit la asistenţă sanitară şi medicamente în reţeaua sanitară a M.Ap sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister". Conform DEX şi manualelor editate de Academia Română, cuvântul "gratuit" poate avea două semnificaţii. Una, ca adverb, înseamnă FARA PLATA, adică fără să se dea nici un ban. A doua, ca adjectiv, înseamnă NEJUSTIFICAT. Intrucât este de neacceptat ideea că legiuitorul, în urma dezbaterilor din Parlament-căci aşa a fost adoptată legea 80/95, nu prin asumarea răspunderii guvernului sau prin alte proceduri, tot legale dar care eludează dezbaterile din Parlament-ar fi putut adopta o lege care consfinţeşte un drept nejustificat, este limpede că legiuitorul a acordat pensionarilor militari dreptul la asistenţă medicală şi medicamente fără ca aceştia să fie nevoiţi să plătească vreun ban. Acesta ar fi al patrulea aspect.

Dar iată cum este interpretată această lege iniţiată de MApN, chiar de unii jurişti din MApN, adică de nişte oameni plătiţi să vegheze la respectarea zisei legi. Citez din documente elaborate de acei jurişti, atunci când m-am adresat ministrului apărării, căruia i-am semnalat faptul că se încalcă legea prin oprirea din pensie a unei sume cu titlul „asigurări de sănătate":

1. "Faptul că, potrivit art.9 alin.1lit.b şi art.23 alin.1 din legea 80/95 cadrele militare şi...beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, nu scuteşte această categorie de personal de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate".

2. "Potrivit art.185 din Codul muncii, drepturile şi obligaţiile militarilor sunt prevăzute prin acte normative speciale, iar acestea nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate".

3. "Ipoteza că legea 80/95 constituie, în raport cu legea 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06, o lege specială ce stabileşte un regim juridic distinct în ceea ce priveşte asistenţa medicală şi medicamentele pentru cadrelel militare, nu poate fi acceptată, având în vedere principiul potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. In această situaţie, lege 145/97, OUG 150/02 şi legea 95/06 ar fi trebuit să prevadă în mod expres faptul că militarii, mai precis cadrele militare, sunt exceptaţi de la obligaţia de plată a contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate".

4. „Facem precizarea că aceasta este şi interpretarea dată textelor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale de sănătate de I.C.C.J care, prin decizia nr.3/2006 .... A stabilit ca militarii beneficiază de asitenţă medicală gratuită în condiţiile achitării acestei contribuţii".

Dincolo de faptul că acei jurişti s-au constituit în luptători împotriva rezerviştilor militari care cereau să se respecte legea, în loc ca ei să fi fost primii care să sesizeze încălcarea acesteia, în documentele citate există şi inadvertenţe care nu pot fi puse decât fie pe seama indolenţei, fie pe seama incapacităţii profesionale, fie pe seama relelor intenţii. Voi începe cu documentul nr.4, care este extrem de sugestiv pentru calitatea profesională a acelor jurişti. Căci, deşi au invocat acel document într-un proces în care ei luptă împotriva unor pensionari miltari, adică cei numiţi "cadre militare în rezervă şi retragere", respectivii jurişti invocă un document în care I.C.C.J a tranşat o problemă referitoare la cadrele militare active! Citez din decizia nr.3/2006 invocată: "...Atât cadrele militare active cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală gratuită...numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în......privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate...".

Ce rezultă de aici? Nu voi aborda problematica inadevertenţelor din cuprinsul acelei decizii I.C.C.J, nici faptul că decizia invocă prevederi care NU sunt formulate aşa în legile pe care le citează, ci mă voi rezuma la a constata ceea ce juriştii M.Ap.N. nu au vrut să constate. Anume, că decizia pe care ei o invocă NU se referă la pensionarii miltari. Căci, nu-i aşa, a fi pensionar este cam cu totul altceva decât a fi cadru militar activ. Alte obligaţii, alte drepturi, alte posibilităţi, deci altă speţă.

Să analizăm, acuma, afirmaţia nr.1. E chiar jenant să constaţi că în mintea unui jurist poate sălăşui ideea că acordarea unui drept gratuit, adicătelea pentru care nu trebuie să plăteşti nimic, nu te scuteşte de plată. E jenant să şi analizezi o asemenea abordare.

Afirmaţia nr.2 începe printr-o greşeală pe care ei o comit fără să-şi dea seama. Anume, ei recunosc că drepturile cadrelor militare sunt prevăzute în legi speciale. Cu alte cuvinte, ce drepturi are un militar este prevăzut în legea 80, iară nu în legea 95, sau legea 150, sau legea cadastrului sau legea cimitirelor sau instrucţiunile METROREX. In continuare, însă, adăugă că acele legi speciale nu prevăd scutirea de la plata contribuţiei pentru asigurări de sănătate. Pentru ei, explicaţia ştiinţifică a cuvântului "gratuit", prevăzut neîntâmplător în legea specială 80/95, nu face doi bani.

Afirmaţia de la nr.3 pune capac tuturor. Deci, ce impută ei în această afirmaţie? Nici mai mult nici mai puţin decât faptul că legiuitorul nu a specificat că cei cărora li se acordă un drept gratuit sunt scutiţi de plată pentru acel drept. Si uite aşa aflăm noi, dacă nu am ştiut până acum, că atunci când o lege prevede un drept gratuit, degeaba îl prevede dacă nu scrie că pentru acel drept gratuit nu trebuie să plăteşti! Mă întreb cum să procedez pentru a aduce la cunoştinţa legiuitorului că aceşti juriştii îl acuză, în esenţă, că ar fi acordat un drept nejustificat. Căci din moment ce trebuie plătit pentru acel drept, înseamnă că termenul „gratuit" nu a fost folosit cu semnificaţia „fără plată" ci cu cealaltă semnificaţie, cea de „nejustificat".

Ce rezultă din toate abordările celor ce erau „suspectaţi pe nedrept" că veghează la respectarea legii? Rezultă clar că, după opinia lor, prevederile acelei legi speciale, nu se interpretează aşa cum sunt prevăzute în lege, ci după cu totul alte considerente. Adicătelea, chiar şi acolo unde legea nu face trimitere la alte legi sau norme, ei o fac. Nu există altă explicaţie a faptului că, deşi la prevederea privind dreptul gratuit la asistenţă medicală legiuitorul nu a făcut trimitere la alte legi, aşa cum am arătat că a făcut în cazul altor prevederi, ei ţin morţiş să interpreteze această prevedere prin corelare cu alte legi.

Si acum să vedem ce ar însemna dacă s-ar accepta opinia celor pe nedrept numiţi jurişti.

In acest statut al cadrelor militare există nişte prevederi referitoare la nişte îngrădiri de libertăţi. Redau din statut:

„Cadrelor militare le este interzisă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

a) să facă parte din partide ...ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora.....

c) să declare sau să participe la grevă".

Sau „Cadrelor militare le este restrânsă execrcitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

....b) exprimarea în public a unor opinii contrarea intereselor României şi forţelor armate nu este permisă".

La aceste îngrădiri şi interdicţii de libertăţi, în lege nu se face trimitere la alte legi, ceea ce înseamnă că ele ar trebui respectate ad-literam. Dar ce au făcut „nevinovaţii" prin ceea ce au susţinut ei mai devreme? Au susţinut ideea că şi acele prevederi din lege care nu conţin trimiteri la alte legi pot fi interpretate prin corelare cu alte legi. Adică, ţineţi-vă bine, pot să fac miting electoral în unitate, sau grevă şi pot să înjur armata în gura mare îmbrăcat în uniformă cu eghileţi, eventual chiar în timpul defilării militare de Ziua Naţională, încălcând astfel prevederile legii 80, întrucât corelez aceste prevederi cu prevederile din Constituţie, care îmi dau voie să săvârşesc acele acţiuni.. Si, vorba aia, Constituţia e mai presus de legea 95 şi altele la care fac trimitere cei pe nedrept suspectaţi că ar fi jurişti. Imaginaţi-vă că într-o zi cineva încalcă aceste restricţii. Ce va face M.Ap.N.? Ii va acuza . Cui îi va cere acel minister argumentaţia pentru acuzare? Juriştilor, nu? Si ce vor zice ei atunci? Nu mai contează ce vor zice atunci, pentru că au avut grijă să dărâme până atunci. Pentru că cei ce ar fi, eventual, acuzaţi, se vor apăra cu argumentele invocate chiar de ei. De unde le vor lua? LE DAU EU, că am documentele emanate chiar de acei jurişti, semnate şi parafate de ei!

Cineva m-a întrebat de unde atâta virulenţă în poziţia mea. Il voi lămuri acum.

Sunt aproape doi ani de când am semnalat că, după opinia mea, se săvârşeşte un abuz prin oprirea forţată de bani din pensie pentru ca pensionarii militari să poată beneficia de asistenţă medicală, în condiţiile în care legea 80/95 le acordă dreptul gratuit la asistenţă medicală. Am semnalat această problemă tuturor celor cu atribuţiuni pe această linie, de la Secţia Pensii militare care opreşte abuziv banii, până la miniştri ai apărării. Spun miniştri, întrucât m-am adresat mai multora, nu doar unuia. Unul dintre ei chiar s-a mirat întrebându-şi asistenţii "Cum adică, gratuit dacă plătesc?!?". Pe parcursul tuturor demersurilor mele nu am vâzut nici un jurist zicând măcar "da, dom'le, cel puţin aparent este o neconcordanţă, vom încerca să o lămurim, dar până atunci vi se opresc aceşti bani pentru că aşa s-a decis". Niciodată! De fiecare dată au ţinut-o langă cu prostiile pe care li le-am demontat. Ba mai mult, la întrebarea mea insistentă „Cine a abrogat legea 80/95?", mi s-au dat tot felul de răspunsuri, care mai de care mai ridicole, inclusiv de genul „a fost abrogată implicit de legea 95". Am pretenţia că am un coeficient de inteligenţă care-mi permite să înţeleg câte ceva şi din domenii în care nu sunt specializat. Imi confirmă această pretenţie toate rezultatele testelor la care am fost supus timp de peste 40 de ani cât am purtat haina militară şi modul în care mi-am îndeplinit responsabilităţile, adeseori în domenii pentru care nici măcar nu existau specializări. Cu această credinţă, am analizat legea 95 şi am constatat că legea respectivă abrogă explicit numeroase prevederi şi legi anterioare, dar nu pomeneşte nimic în acest sens despre legea 80. Nici nu ar fi avut cum!

Totuşi, m-am adresat Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, instituţii în care este de presupus că lucrează oameni pricepuţi în domeniu, întrebând dacă există instituţia abrogării implicite. Suspiciunea mea mi s-a confirmat şi, astfel, am aflat că nu există prostie mai mare decât afirmaţia că o lege ar putea abroga vreo prevedere anterioară altfel decât explicit. Ceea ce mi-a spus mie că acei oameni care mi-au aruncat această afirmaţie în faţă m-au considerat debil mintal, căci altminteri nu şi-ar fi putut permite să invoce un astfel de argument.

Un alt motiv al "furiei" mele provine din modul tendenţios şi perfid în care sunt redate în documentele pe care le întocmesc acei răuvoitori, sau incompetenţi, diverse extrase din legi. Astfel, ei induc ideea că legea 95/06, atunci când se referă la beneficiarii prevederii din legea 80/95 privind dreptul gratuit la asitenţă medicală, ar face vorbire despre faptul că acei oameni primesc asistenţă medicală gratuit doar "dacă plătesc contribuţia pentru asigurări de sănătate" când, de fapt, legea 95/06 spune despre această categorie că "beneficiază de asistenţă medicală gratuită...în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate". Ei nu înţeleg faptul că această formulă, "în condiţiile plăţii", nu este univoc determinată ca însemnând "dacă plătesc". Ea ar putea însemna, de exemplu, că acei oameni, deşi nu trebuie să plătească, beneficiază de asistenţă medicală gratuită în aceleaşi condiţii ca şi cei ce plătesc acele contribuţii. De ce spun asta? Pentru că însăşi legea 95 operează cu noţiunea de "condiţii" când descrie în ce anume constă asistenţa medicală ce se acordă plătitorilor de contribuţii, iar pentru cei care nu plătesc acele contribuţii legea prevede că primesc numai asistenţă medicală de urgenţă. Era firesc şi obligatoriu ca legea să prevadă faptul că cei ce beneficiază de dreptul la gratuitatea asistenţei medicale, acordat de legea 80/95, deci care nu trebuie să plătească asigurări de sănătate, beneficiază, totuşi, de asistenţă medicală completă, ca şi când ar plăti, adică "în condiţiile plăţii", iară nu doar de asistenţă în cazuri de urgenţă, aşa cum primesc ceilalţi neplătitori de asigurări.

Le-am sugerat să se uite să vadă cum este în alte armate reglementată această problemă. Stiindu-i îndărătnici în a se lumina, le-am spus eu. In soldele militarilor din alte armate este inclusă o "indemnizaţie pentru asigurări de sănătate". Adică, armata le dă banii cu care să-şi plătească asigurarea de sănătate, având în vedere că sistemul sanitar le pretinde să fie asiguraţi, iar armata le pretinde să fie sănătoşi. Iar oamenii ăia îşi plătesc asigurările de sănătate acolo unde cred ei că este mai bine pentru ei. Ei bine, atunci când s-a stabilit modul de calculare a soldelor miltarilor români, această indemnizaţie NU a fost introdusă pe motiv că militarilor români li se asigură asistenţă medicală gratuit. Iar acuma, acei anti-jurişti susţin că militarilor români trebuie să li se mai ia încă o dată nişte bani care li s-au mai luat o dată.

Cineva poate să zică "da ce, dom'le, nu-i mai bine să-mi oprească ei banii din pensie decât să mă duc eu să plătesc asigurarea sanitară?". Dincolo de faptul că un e nromal să-mi oprească banii pe care un mi i-a dat, nu e mai bine aşa, şi am să spun de ce.

1. Dacă nu vreau să mă asigur, nu mă asigur. Desigur, îmi asum riscul de a plăti sume uriaşe la nevoie, dar e treaba mea, e viaţa mea, e sănătatea mea şi nimeni altcineva nu poate hotărâ ce am eu voie să fac cu ele. Imi asum şi riscul de a fi dat afară din armată, dacă nu pot să-mi îndeplinesc atribuţiile din motive de sănătate netratată. In acele ţări, omul nu este mai prejos decât colacul de la WC.

2. Dacă plătesc eu asigurarea, o plătesc eu, cui vreau eu şi în condiţiile pe care le convin eu cu acel asigurator. Nu îmi stabileşte nimeni altcineva aceste condiţii. Sau îşi închipuie cineva că e pe post de Dumnezeu şi îmi dictează mie ce să fac cu sănătatea mea!?

In fine, un alt motiv al "furiei" mele este generat de modul impardonabil în care au găsit de cuviinţă să răspundă la solicitările mele, rezumându-se la a-mi trimite extrase din lege care erau înscrise şi pe talonul meu de pensie, ca şi când eu nu aş fi ştiut să-l citesc, şi lăsându-mă fără răspuns la întrebări timp de peste un an de zile. La insitenţele mele şi din dispoziţia unuia dintre miniştri, au catadicsit să se adreseze Ministerului Sănătăţii, iniţiatorul legii 95 pentru a cărei apărare se zbat ei, de fapt, cu preţul încălcării legii 80/95 care a fost iniţiată de ministerul de unde iau bani. Ei bine, timp de peste un an de zile, ei nu au "îndrăznit" să ceară răspuns la sesizarea pe care au trimis-o celor de la sănătate! Sau, dacă l-au primit, mie nu mi l-au adus la cunoştinţă, deşi aşa se angajaseră atunci când m-au informat despre demersul pe care l-au făcut. Vă daţi seama cât de înteresaţi au fost! Cât suflet au pus ei întru lămurirea acestei probleme care ţine de competenţa lor! Pardon, ţine de responsabilitatea lor, că de unde competenţă?!

Si ca totul să fie „impardonabil de impardonabil", impricinaţii se fac că nu observă că a fost încălcată însăşi legea cea mai dragă lor, legea 95. Căci cei ne opresc banii ca şi când ni i-ar da din buzunarele lor, nu au respectat nici una din prevederile acelei legi. Ei nu ne-au întrebat la ce casă de asigurări dorim să ne asigurăm, aşa cum prevede legea, ei nu au un contract semnat de noi cu acea casă de asigurări, căci, nu-i aşa, nici maşinile nu se asigură fără să se încheie un contract în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor. Ei ne-au tratat pe noi mai rău ca pe nişte maşini. Asta au vrut, asta au. Maşinile se prăvălesc peste ei! Si acum e târziu să le mai oprească. Au avut atâţia ani la dispoziţie in care şi-au imaginat că se pot c__a pe militarii români. Vor vedea că ceea ce au încercat să facă pe noi le-a reuşit perfect, dar...pe ei!

Nu pot încheia fără să le împărtăşesc nepricepuţilor un gând juridic de care, probabil, nu au auzit, ei fiind absolut neinteresaţi de judecăţi de această natură. Iată-l: „Orice lege poate fi intepretată în mutliple feluri, dar cu o condiţie-aceea de a nu i se denatura spiritul în care a fost gândită". Iar spiritul legii 80/95, în materia care ne priveşte, era acela de a asigura militarilor asistenţă medicală FARA CA ACESTIA SA PLATEASCA CEVA. Căci atunci când li s-au interzis nişte drepturi cetăţeneşti, nu li s-au dat despăgubiri şi nici ei nu au cerut, ci s-au supus.

Probabil, se vor fi găsind destui care să interpreteze peroraţia mea ca pe pretenţie nejustificată, că aşa e la noi-vinovat este mai întotdeauna ăla care respectă regulile şi care pretinde respectarea lor. Le voi preciza şi acestora, dacă sunt interesaţi, că, atunci când s-a fundamentat acea lege 80/95 şi când s-a introdus acea prevedere privind gratuitatea asistenţei medicale pentru militari, au fost avute în vedere 2 (două) categorii de argumente. Unu l-am expus deja, cel referitor la neacordarea indemnizaţiei pentru asistenţă medicală pe motiv că militarilor li se acordă gratuit această asistenţă. Al doilea este şi mai interesant, dar nu mă aştept să-l priceapă şi indolenţii. Capacitatea de asistenţă medicală a armatei nu se poate întreţine fără pacienţi, sau cu pacienţi care nu respectă regulile specifice armatei, pe de o parte, iar pe de altă parte armata are nevoie de oameni sănătoşi, şi dacă vor ei să-şi facă asigurări de sănătate şi dacă nu vor. Adică, militarii nu trebuie să ajungă în situaţia de a nu fi apţi medical din indiferent ce motive. Auzit-au cârcotaşii că, pentru a-şi menţine luptătorii capacitatea de luptă prin trageri asupra lor, ţintele dau bani trăgătorilor, nu dă armata bani pe ţinte?! Militarii erau "ţintele" sistemului medical al armatei.

Celor ce ar fi tentaţi să zică: „Dom'le, ăsta e nebun! Fiindcă ăia nu sunt de acord cu el, îi face cum îi vine la gură!" le reamintesc că "ăia" sunt justiţiabili, nu cizmari (iertare cizmari, pentru comparaţia nefericită!) şi un principiu de drept zice că dreptatea s-a făcut atunci când şi cel condamnat, sau care pierde procesul, ascultând spusele justiţiabililor îşi zice "măi, oamenii ăştia au dreptate; aşa este, nu înţelesesem eu până acum". Ii invit pe cei dispuşi la a mă combate, să o facă. Dar în aşa fel încât să înţeleg şi eu, nu numai ei.

***

P.S. În structura militară în care am lucrat peste 20 de ani, până la ieşirea la pensie, dacă cineva ar fi acţionat precum aceşti, adică atât de incompetent, atât de indolent, atât de dezinteresat, ar fi fost mătrăşit imediat pentru că nu ne puteam permite să tragem concluzii idioate din informaţiile la care aveam acces, sau să le interpretăm ca nişte râme. Pe ei nu-i mătrăşeşte nimeni. Bag seama că, într-adevăr, ei au fost implantaţi acolo ca să contribuie la dărâmarea armatei, iar liderii actuali pentru asta îi ţin şi la asta îi folosesc.

Iar pentru cei ce nu au înţeles nici acum gravitatea acţiunii lor, le-o spun eu. Prin mârşava interpretare a legilor militare, seamănă neîncredere în rândul militarilor, cu posibile consecinţe grave. Dacă văd că o lege clară ca lumina zilei este înterpretată în fel şi chip, militarii se vor întreba dacă să mai lupte, în caz de nevoie. Pentru că nu vor şti dacă nu cumva, interpretând legea care i-ar fi obligat să lupte împotriva inamicului, prin corelare cu legea viermilor de mătase, nevolnicii jurişti vor sugera celor ce i-au implantat acolo să îi bage în puşcărie pe acei miltari pentru că... au încălcat drepturile universale ale inamicului, în loc să le mulţumească.

Contraamiral de flotilă în retragere

Inginer Marian IOAN
Trimiteți un comentariu