duminică, mai 18, 2014

CCR a motivat de ce nu s-a aplicat art.180 alin (7) al Legii 19/2000- cuantumul mai avantajos- la recalcularea pensiilor militare



DECIZIA Nr.149
din 18 martie 2014

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și ale art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la această ordonanță de urgență

Publicată în Monitorul Oficial nr.343 din 09.05.2014



Augustin Zegrean    — președinte      
Valer Dorneanu    — judecător      
Toni Greblă    — judecător      
Petre Lăzăroiu    — judecător      
Mircea Ștefan Minea    — judecător      
Daniel Marius Morar    — judecător      
Mona-Maria Pivniceru    — judecător      
Puskás Valentin Zoltán    — judecător      
Tudorel Toader    — judecător      
Ioana Marilena Chiorean    — magistrat-asistent   

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și ale art.3 alin.(1) din anexa nr.
3 la această ordonanță de urgență, excepție ridicată de Laurențiu Măcinic în Dosarul nr.4.637/63/2013 al Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.710D/2013.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr.4.637/63/2013, Tribunalul Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și ale art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la această ordonanță de urgență.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Laurențiu Măcinic într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art.15 alin.(2) și art.16 alin.(1), precum și dispozițiilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest sens, arată următoarele:
1. Dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 „sunt neconstituționale în măsura în care de prevederile art.180 alin.(6) din Legea nr.19/2000 pot beneficia și beneficiază în continuare numai cei care au obținut o pensie din sistemul public de pensii”.
În acest sens, arată că art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 și art.180 alin.(6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale contravin prevederilor art.16 alin.(1) din Constituție și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, dreptul la nediscriminare protejează persoanele fizice aflate în situații asemănătoare împotriva aplicării unui tratament diferit. În speță, discriminarea se referă la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de asigurări sociale au o rezolvare diferită a situației lor, lipsind justificarea obiectivă și rezonabilă. Așadar, dacă cuantumul pensiei unui beneficiar din sistemul public de pensie rezultat prin recalculare ar fi ieșit mai mic, acestuia i s-ar menține în plată cuantumul mai avantajos dacă el a rezultat din reglementarea mai veche.
De asemenea, apare o discriminare și între beneficiarii Legii nr.119/2010. Astfel, dacă unuia dintre acești beneficiari i s-a putut calcula pensia existând documentele doveditoare ale drepturilor bănești înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011, acesta poate beneficia de prevederile art.7 alin.(1) ale Legii nr.119/2010, având ca rezultat păstrarea în plată a cuantumului avantajos. În schimb, un beneficiar al Legii nr.119/2010, căruia nu i s-au găsit documentele doveditoare ale drepturilor bănești — situație care s-a dorit a fi reparată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
1/2011, „nu ar putea beneficia de cuantumul mai avantajos în accepțiunea Casei de pensii pe considerentul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 nu mai prevede cuantumul mai avantajos”. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr.120/2007 și Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele Saieva împotriva Caisse de compensation des allocations familiales și Mario Viva împotriva Fonds National de Retraite des Ouvriers Mineurs.
2. Dispozițiile art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 sunt neconstituționale în condițiile în care prin sintagma „vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare” nu se înțelege vechimea luată în calculul pensiei (valorificată) în ultima decizie de pensie.
În acest sens, arată că principiul neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate sunt încălcate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 în condițiile în care prin decizia de recalculare și prin hotărârea contestată se consideră că vechimea care se ia în calcul la stabilirea cuantumului pensiei este de 32 ani, 8 luni și 24 zile, iar decizia anterioară stabilea că vechimea este de 33 ani. Astfel, noua lege nu poate interveni prin modificarea acestei vechimi, fără încălcarea principiului neretroactivității legii și a principiului drepturilor câștigate.
De altfel, din reglementarea art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 reiese că vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie constituie vechimea în muncă, iar o altă interpretare este neconstituțională.
Arată că măsura privind revizuirea și recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii. Invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr.9/1994, nr.830/2008, nr.
375/2005, nr.57/2006 și nr.120/2007.
3. Dispozițiile art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 contravin dispozițiilor art.16 alin.(1) din Constituție și ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în situația în care s-ar identifica pentru un beneficiar al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 venituri lunare pentru perioade care constituie vechimea în muncă, dar acestea sunt sub cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut conform anexei nr.1 și aceasta nu beneficiază de prevederile art.1 alin.(4) din ordonanță, se creează o situație discriminatorie față de alte persoane cărora nu le-au fost identificate niciun venit. Or, aceste venituri nu sunt reale, pentru că persoana respectivă nu putea avea venituri mai mici decât cuantumul minim al soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut.
De altfel, chiar spiritul reglementării a fost de a corecta prevederile anterioare care prevedeau calculul pensiei raportat la salariul mediu/brut pe economie, iar art.1 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 stipulează tocmai acest lucru. Astfel, neaplicarea textului de lege criticat și în situația invocată ar crea o situație discriminatorie.
Tribunalul Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, criticile vizează o diferență de tratament juridic instituită între cadrele militare titulare ale dreptului la pensie de serviciu și ceilalți beneficiari ai pensiei de asigurări sociale de stat, numai aceștia din urmă beneficiind de menținerea în plată a cuantumului mai avantajos. Instanța apreciază că în realitate este vorba de critici legate de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor art.7 alin.(1) din Legea nr.
119/2010. Cât privește criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, instanța consideră că acestea sunt neîntemeiate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr.919/2011 și nr.192/2013.
Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 nu reglementează competența instanței în litigiile privind stabilirea pensiilor, ci instituie doar o normă de trimitere către prevederile Legii nr.19/2000. Cu privire la art.180 alin.(6) din Legea nr.19/2000, invocă Decizia Curții Constituționale nr.
70/2003. Referitor la dispozițiile art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, apreciază că acestea nu conțin prevederi care să indice aplicarea retroactivă a legii. Cu privire la art.1 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, invocă Decizia Curții Constituționale nr.107/2013.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr.47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit.d) din Constituție, precum și ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 și 29 din Legea nr.
47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.441 din 30 iunie 2010, ale art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr.
165/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr.511 din 19 iulie 2011, precum și ale art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la această ordonanță de urgență — „Metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională”.
Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
— Art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010: „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.”;
— Art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011:
„(1) Pensiile prevăzute la art.1 lit.a) și b) din Legea nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.(4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
[...]
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin.(1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr.1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.”;
— Art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011: „(1) Constituie stagiu de cotizare vechimea în serviciu și, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare, respectiv perioadele în care beneficiarul:
a) a avut calitatea de cadru militar în activitate;
b) a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și în sistemul administrației penitenciare;
c) a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ pentru formarea cadrelor militare, respectiv elev sau student al unei instituții de învățământ pentru formarea cadrelor militare/polițiștilor sau funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare;
d) a fost concentrat sau mobilizat ca rezervist;
e) a fost în captivitate;
f) a realizat vechime în muncă recunoscută în condițiile legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) a realizat perioade asimilate vechimii în muncă, conform legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
h) a realizat perioade de vechime în muncă recunoscute în baza Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat;
i) a realizat vechime în muncă, ca timp util, în fostele unități agricole cooperatiste, calculat potrivit Legii nr.80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
j) a urmat, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cursurile de zi ale învățământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora, potrivit legii.”
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art.15 alin.(2) privind principiul neretroactivității legii și art.
16 alin.(1) privind egalitatea în fața legii, precum și dispozițiilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr.446 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.770 din 10 decembrie 2013, s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate din perspectiva acelorași prevederi constituționale invocate și în cauza de față, constatând constituționalitatea acestora, pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 și celor ale art.
180 alin.(7) din Legea nr.19/2000, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr.1.268 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.826 din 22 noiembrie 2011, reținând că dreptul ca, în urma recalculării, să fie păstrat în plată cuantumul pensiei cel mai avantajos „a fost prevăzut de Legea nr.19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat”. Prin urmare, Curtea a reținut că „nu se poate vorbi despre o identitate de situații între prevederile Legii nr.19/2000 și dispozițiile de lege criticate ale Legii nr.119/2010, astfel că tratamentul juridic diferit nu poate dobândi semnificația unei încălcări a principiului egalității în drepturi a cetățenilor ori a principiului neretroactivității legii civile”.
De asemenea, referitor la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art.1 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, Curtea, prin Decizia nr.192 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.353 din 14 iunie 2013, a arătat că procedura reglementată de aceste texte de lege „nu poate fi interpretată, însă, ca reprezentând o piedică pentru persoana interesată de a solicita instituțiilor în care și-a desfășurat activitatea date care privesc situația sa personală. În plus, corectitudinea datelor avute în vedere în procesul de revizuire a pensiei poate fi verificată și contestată ulterior stabilirii pensiei revizuite la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, după caz, și apoi în justiție, după cum dispune art.22 din anexa nr.3 la Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.1/2011”.
Prin aceeași decizie, referindu-se la actele doveditoare ce sunt avute în vedere la stabilirea pensiei, Curtea a reținut că dispozițiile art.19 din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 nu disting între natura documentelor care fac dovada veniturilor realizate de cadrele militare în activitatea profesională.
Analizând în continuare critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, Curtea a constatat că, în realitate, autorul excepției solicită ca instanța de contencios constituțional să confirme ceea ce textul de lege arată în mod expres, și anume că vechimea în muncă ce va fi luată în calcul la stabilirea pensiei este cea stabilită prin decizia de pensionare emisă până la data încheierii procesului de recalculare prevăzut de Legea nr.119/2010, cu alte cuvinte acea vechime stabilită anterior finalizării procedurii stabilite de această lege.
În sfârșit, referitor la criticile care vizează dispozițiile art.1 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011, Curtea a constatat că autorul excepției dorește, în realitate, extinderea acestor dispoziții și asupra persoanelor pentru care s-au identificat veniturile realizate, dar pentru anumite perioade acestea sunt mai mici decât cuantumul soldei de grad și de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut. Or, ipoteza acestui text de lege se referă doar la persoanele pentru care nu au putut fi identificate veniturile realizate în timpul activității și pentru care legiuitorul a înțeles să stabilească un nivel al veniturilor care va fi luat în calcul la stabilirea pensiei. Aceste persoane, în mod evident, nu se află în aceeași situație cu persoanele ale căror venituri au putut fi identificate și a căror pensie se stabilește, în conformitate cu principiul contributivității, în funcție de aceste venituri. Așadar, nu există niciun temei constituțional pentru care Curtea ar putea reține existența vreunei discriminări generate de textul de lege criticat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Cu privire la celelalte critici aduse de autorul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege criticate, ceea ce intră în competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.
În final, Curtea observă că, potrivit art.1 din Legea nr.
241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.441 din 19 iulie 2013, „(1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
(2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin.(1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.
(3) În cazul în care beneficiarii pensiilor prevăzute la alin.(1) au realizat stagii de cotizare după data înscrierii la pensie, cuantumul aferent acestora se adaugă la cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, calculat conform alin.(1).
(4) Cuantumul pensiei cuvenite pentru luna decembrie 2010, prevăzut la alin.(1), se menține în plată până când cuantumul pensiei rezultat din înmulțirea valorii punctului de pensie cu punctajul mediu anual acordat ca urmare a recalculării sau revizuirii, conform prevederilor Legii nr.119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.”
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) și al art.147 alin.(4) din Constituție, precum și al art.1—3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
Decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Măcinic în Dosarul nr.4.637/63/2013 al Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art.1 alin.(1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și ale art.3 alin.(1) din anexa nr.3 la această ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu  criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 martie 2014.

14.05.14
Trimiteți un comentariu