joi, februarie 26, 2015

STRATEGIA ANTICORUPŢIE ÎN EDUCAŢIE

            


România, ca stat democratic european, promoveazã o politicã publicã integratã în materia consolidãrii integritãţii instituţionale, bazatã pe o atitudine proactivã orientatã spre reducerea costurilor corupţiei, dezvoltarea mediului de afaceri bazat pe concurenţã, creşterea încrederii publicului în justiţie şi administraţie, precum şi implicarea societãţii civile în procesele decizionale.

La nivel guvernamental, a fost adoptată Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015. Strategia Naţională Anticorupţie[1] 2012 – 2015, a fost publicată  în Monitorul Oficial nr. 202 din 27 martie 2012.

            SNA are ca premise asumate politic importanţa asigurãrii stabilitãţii cadrului legislativ şi instituţional anticorupţie şi alocarea resurselor adecvate pentru o funcţionare eficientã a instituţiilor publice în serviciul cetãţeanului. Sectorul educaţional prezintã, alãturi de celelalte sectoare de activitate din România, unele vulnerabilitãţi la fenomenul de corupţie.

            SNA are ca premise anticorupţie  asumate politic importanţa asigurãrii stabilitãţii cadrului legislativ şi instituţional şi alocarea resurselor adecvate pentru o funcţionare eficientã a instituţiilor publice în serviciul cetãţeanului.

SNA privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010 situa educaţia în lista sectoarelor vulnerabile.

Ulterior, în cadrul Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015  s-a renunţat la abordarea sectorialã, responsabilitatea implementãrii mãsurilor vizate de SNA 2012-2015 fiind în acest moment în sarcina tuturor instituţiilor din sectorul public, inclusiv a celor din sectorul educaţional.

Cu privire la  Creşterea gradului de educaţie anticorupţie, la Obiectivul specific 2- Creşterea gradului de informare a publicului cu  privire la impactul fenomenului de corupţie, SNA prevede următoarele măsuri:       
a)      organizarea la nivel naţional şi local a dezbaterilor publice anticorupţie;
b)      introducerea tematicii anticorupţie în cadrul activitãţilor extracurriculare şi programelor şcolare (promovarea unei discipline opţionale în cadrul CDŞ - curriculum la decizia şcolii - din ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare);
c)      desfãşurarea de campanii naţionale şi locale pentru promovarea unui comportament de recunoaştere şi respingere a corupţiei, inclusiv prin parteneriate şcoalã - comunitate - familie;
d)     iniţierea şi derularea de proiecte comune cu organizaţii neguvernamentale specializate în domeniul anticorupţie;
e)      elaborarea de ghiduri metodologice privind prevenirea corupţiei în educaţie;
f)       realizarea unui portal şi a unei baze de date pentru sesizãri on-line şi mecanisme instituţionale de verificare;
g)      formarea de cadre didactice şi personal din administraţia publicã în domeniul anticorupţie în educaţie.

            SNA  numește ca responsabili   MECTS, în cooperare cu instituţiile cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei, conducãtorii instituţiilor şi autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, cei din cadrul sistemului judiciar şi Parlament.

Ministerul Educaţiei Naţionale a emis  Ordinul  nr.  5144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţie,  care a fost publicat în  Monitorul Oficial nr. 714 din 20 noiembrie 2013.

Potrivit Strategiei anticorupţie în educaţie, instituţiile din sectorul educaţional au responsabilitatea asigurãrii condiţiilor necesare pentru punerea în aplicare a cadrului normativ la nivelul sectorului educaţional, cât şi a monitorizãrii şi evaluãrii periodice a eficienţei mãsurilor adoptate.

În contextul eforturilor României de prevenire şi combatere a corupţiei din ultimii ani, dar şi al necesitãţii adecvãrii acestor eforturi în vederea adoptãrii unei abordãri bine planificate şi sustenabile pe termen mediu şi lung în domeniul prevenirii corupţiei, rolul sectorului educaţional se contureazã a fi unul fundamental pentru asigurarea succesului acestor demersuri.

  În sectorul educaţiei au fost introduse câteva mãsuri-pilot de prevenire, cum ar fi propunerile Centrului Naţional de Integritate (de exemplu, supravegherea video la examenele de bacalaureat), şi este în curs de elaborare o strategie sectorialã în contextul unui proiect anticorupţie finanţat de UE.

  Alte domenii-cheie de risc care trebuie avute în vedere sunt investiţiile în infrastructura şcolarã şi corupţia în cadrul sistemului de examinare în şcoli şi al sistemului de acordare a diplomelor în unitãţile de învãţãmânt superior. Aceste activitãţi-pilot desfãşurate în domenii sensibile din punctul de vedere al corupţiei au fost utile şi au avut un impact important asupra bugetului de stat, însã ele trebuie continuate pentru a deveni parte dintr-o abordare sistematicã.[2]

          Strategia anticorupţie în educaţie este un document strategic pe termen mediu, care creeazã cadrul de implementare a mãsurilor de promovare a integritãţii prin procesul educaţional, cât şi la nivelul instituţiilor din cadrul sectorului educaţional.

    Strategia anticorupţie în educaţie asigurã cadrul de implementare şi dezvoltare a obiectivelor Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015 la nivelul sectorului educaţional şi a direcţiilor de acţiune asumate prin Programul de Guvernare 2013-2016, Capitolul "Justiţie".

    Strategia are la bazã, în acelaşi timp, Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pornind de la misiunea asumatã de lege: de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societãţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţarã membrã a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizãrii, şi de generare sustenabilã a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilã sã funcţioneze eficient în societatea actualã şi viitoare.

De asemenea, art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede cã "Idealul educaţional al şcolii româneşti constã în dezvoltarea liberã, integralã şi armonioasã a individualitãţii umane, în formarea personalitãţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personalã, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetãţeneascã activã în societate, pentru incluziune socialã şi pentru angajare pe piaţa muncii."

  Totodatã, art. 4 prevede cã "Educaţia şi formarea profesionalã a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principalã formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilitãţi şi aptitudini, necesare pentru: (...) b) integrarea socialã şi participarea cetãţeneascã activã în societate; (...) e) educarea în spiritul demnitãţii, toleranţei şi respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilitãţii faţã de problematica umanã, faţã de valorile moral-civice şi a respectului pentru naturã şi mediul înconjurãtor natural, social şi cultural."
Scopul strategiei este prevenirea şi reducerea fenomenului corupţiei la nivelul sectorului educaţional şi valorizarea rolului important al procesului educaţional în demersurile de prevenire a corupţiei pe termen mediu şi lung, la nivelul societãţii româneşti.

  Documentul se adreseazã întregului sistem de educaţie şi formare profesionalã.
       Obiectivele generale ale strategiei anticorupţie în educaţie

  1. Prevenirea corupţiei la nivelul sectorului educaţional
  
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 1: Remedierea vulnerabilitãţilor specifice sectorului     │
    │educaţional prin implementarea sistematicã a mãsurilor preventive         │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. autoevaluarea periodicã a gradului de implementare a mãsurilor preventive obligatorii aferente Inventarului mãsurilor preventive aferent SNA;
  2. elaborarea şi implementarea Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor Ministerului Educaţiei Naţionale prin adoptarea la nivelul tuturor structurilor MEN a unor mãsuri de control şi/sau prevenire, în vederea menţinerii la un nivel acceptabil al probabilitãţii de apariţie a riscurilor, cât şi a impactului acestora la nivelul sectorului educaţional;
  3. operaţionalizarea aplicaţiei informatice dezvoltate de cãtre MEN de monitorizare a riscurilor de corupţie în vederea implementãrii Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor Ministerului Educaţiei Naţionale, prelucrãrii automate a datelor şi reprezentãrii statistice şi grafice a riscurilor de corupţie.
  Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 2: Creşterea transparenţei instituţionale prin sporirea │
    │gradului de disponibilitate a datelor publice deschise puse la dispoziţie │
    │de cãtre instituţiile din sectorul educaţional                            │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. asigurarea respectãrii prevederilor privind accesul la informaţii de interes public şi a celor privind transparenţa procesului decizional la nivelul sectorului educaţional, prin implementarea aplicaţiei informatice de monitorizare a riscurilor de corupţie dezvoltate de cãtre MEN în vederea implementãrii Metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul structurilor Ministerului Educaţiei Naţionale;
  2. dezvoltarea soluţiilor de e-guvernare şi e-administrare ca platforme de accesare a serviciilor publice de cãtre cetãţeni;
  3. identificarea de resurse financiare prin accesarea fondurilor structurale pentru implementarea de proiecte în domeniul promovãrii integritãţii şi a bunei guvernãri la nivelul sectorului educaţional, în parteneriat cu societatea civilã;
  4. creşterea gradului de accesibilizare a informaţiilor de la nivelul autoritãţilor implicate în sistemul educaţional în vederea informãrii corecte şi eficiente a actorilor implicaţi în actul educaţional şi a publicului larg;
  5. îmbunãtãţirea strategiilor de comunicare pe teme anticorupţie la nivelul unitãţilor de învãţãmânt, care sã ia în calcul potenţialele riscuri şi vulnerabilitãţi la corupţie;
  6. crearea unei structuri minime pentru siturile web ale unitãţilor de învãţãmânt şi pentru inspectoratele şcolare şi asigurarea actualizãrii permanente a acestora;
  7. asigurarea transparenţei în procesele de înscriere, admitere, transfer şi absolvire a elevilor şi studenţilor în sistemul de învãţãmânt.
  Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/ coordonarea MEN
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 3: Consolidarea integritãţii personalului din sectorul  │
    │educaţional prin promovarea standardelor etice profesionale şi prin       │
    │stimularea comportamentului etic, a profesionalismului şi a rezultatelor  │
    │obţinute                                                                  │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. aprobarea, implementarea şi monitorizarea aplicãrii Codului de eticã pentru învãţãmântul preuniversitar şi a Codului de referinţã al eticii şi deontologiei universitare, cât şi monitorizarea activitãţii Consiliului Naţional de Eticã pentru Învãţãmântul Preuniversitar şi a Consiliului de eticã şi management universitar;
  2. aprobarea şi implementarea codului etic/deontologic pentru personalul din educaţie care lucreazã în proiecte cu finanţare externã;
  3. desfãşurarea de acţiuni de promovare a prevederilor Codului de eticã pentru învãţãmântul preuniversitar şi ale Codului de referinţã al eticii şi deontologiei universitare destinate personalului vizat din cadrul învãţãmântului preuniversitar şi universitar;
  4. consolidarea unor sisteme interne de management şi asigurare a calitãţii la nivelul unitãţilor şcolare şi universitãţilor care sã asigure transparenţa şi responsabilitatea instituţionalã cu privire la aspectele legate de etica profesionalã şi de performanţele profesionale;
  5. introducerea în fişa de evaluare a cadrelor didactice a unui criteriu privind respectarea standardelor etice profesionale;
  6. profesionalizarea managementului învãţãmântului preuniversitar prin introducerea unor criterii standardizate privind pregãtirea profesionalã şi managerialã.
  Responsabili: MEN, Consiliul de Eticã şi Management Universitar, ARACIP, ARACIS.
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 4: Creşterea eficienţei mecanismelor de prevenire a     │
    │corupţiei în materia achiziţiilor publice şi a utilizãrii fondurilor      │
    │publice în general, la nivelul sectorului educaţional                     │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. prevenirea conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice la nivelul sectorului educaţional prin elaborarea şi implementarea unor proceduri specifice;
  2. elaborarea de materiale cu caracter de îndrumare privind achiziţiile publice şi diseminarea acestora la nivelul personalului cu funcţii de conducere din cadrul unitãţilor de învãţãmânt şi al altor instituţii din sectorul educaţional;
  3. asigurarea implicãrii tuturor factorilor cointeresaţi în procesul de elaborare a planului de achiziţii al unitãţii de învãţãmânt;
  4. publicarea unui raport anual, la nivelul MEN, cu privire la modul de alocare a fondurilor publice la nivelul sistemului educaţional;
  5. asigurarea transparenţei resurselor bugetare şi extrabugetare prin publicarea anualã a informaţiilor la avizierul şcolii/pe site-ul web al unitãţii de învãţãmânt.
  Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
2. Creşterea gradului de educaţie anticorupţie
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 1: Creşterea gradului de educaţie anticorupţie a        │
    │personalului instituţiilor educaţionale şi a personalului din             │
    │administraţia publicã cu roluri în educaţie                               │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. organizarea periodicã de cursuri privind respectarea normelor de eticã şi conduitã moralã pentru personalul angajat din sectorul educaţional;
  2. introducerea în tematica de formare profesionalã a unor module privind normele de conduitã moralã, eticã şi de integritate;
  3. formarea de cadre didactice şi personal din administraţia publicã cu roluri în domeniul educaţiei, privind anticorupţia şi managementul educaţional;
  4. elaborarea şi diseminarea de ghiduri şi materiale cu caracter informativ privind riscurile şi consecinţele faptelor de corupţie sau ale incidentelor de integritate.
  Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 2: Creşterea gradului de educaţie anticorupţie la       │
    │nivelul beneficiarilor educaţiei                                          │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. introducerea tematicii anticorupţie (cu caracter teoretic şi practic, adaptatã vârstei elevilor) în cadrul programelor şcolare şl al activitãţilor extracurriculare;
  2. stimularea organizãrii periodice şi sistematice, la nivelul învãţãmântului preuniversitar, a unor programe extracurriculare şi extraşcolare destinate creşterii nivelului educaţiei anticorupţie a tinerei generaţii, prin parteneriate cu instituţii având competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei;
  3. monitorizarea video şi audio a concursurilor şi examenelor naţionale organizate în sistemul educaţional;
  4. derularea de programe şi campanii de informare şi responsabilizare a elevilor şi studenţilor cu privire la riscurile şi consecinţele negative ale corupţiei;
  5. elaborarea unui Cod etic al elevilor, raportat la Codul etic pentru învãţãmântul preuniversitar.
  Responsabili: MEN şi structurile aflate în subordinea/coordonarea MEN
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 3: Creşterea gradului de informare a publicului cu      │
    │privire la impactul fenomenului de corupţie şi a gradului de implicare a  │
    │factorilor cointeresaţi şi societãţii civile în demersurile de prevenire  │
    │şi combatere a corupţiei                                                  │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Mãsuri:
  1. organizarea la nivel naţional şi local a dezbaterilor publice anticorupţie, cu participarea factorilor cointeresaţi de la nivelul sectorului educaţional;
  2. desfãşurarea de campanii naţionale şi locale pentru promovarea unui comportament de recunoaştere şi respingere a corupţiei, inclusiv prin dezvoltarea de parteneriate şcoalã - comunitate - familie;
  3. iniţierea şi derularea de proiecte comune în acest domeniu cu organizaţii neguvernamentale specializate în domeniul anticorupţie;
  4. elaborarea de ghiduri metodologice privind prevenirea corupţiei în educaţie.
  Responsabil: MEN
  3. Consolidarea mecanismelor de control administrativ şi a cooperãrii interinstituţionale în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei în educaţie
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 1: Întãrirea rolului structurilor de control, audit şi  │
    │de promovare a integritãţii din cadrul MEN şi monitorizarea activitãţii   │
    │acestora                                                                  │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. evaluarea impactului sistemului sancţiunilor administrative la nivelul sistemului educaţional;
  2. consolidarea autonomiei operaţionale a structurilor de control şi audit din cadrul MEN;
  3. implementarea şi dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial la nivelul MEN şi la nivelul structurilor aflate în subordinea/coordonarea MEN, respectiv al structurilor subordonate acestora ai cãror conducãtori au calitatea de ordonatori de credite, pentru sprijinirea activitãţilor de prevenire a corupţiei;
  4. publicarea anualã a unui raport privind sancţiunile disciplinare aplicate la nivelul sectorului educaţional legate de fapte de corupţie;
  5. introducerea în competenţa organelor de control a obligaţiei de a rãspunde într-un mod mai elaborat la întrebãrile adresate de cetãţean şi de a oferi îndrumãri adecvate care sã depãşeascã nivelul rãspunsurilor-tip sau al sintagmelor-şablon;
  6. operaţionalizarea Comisiei Naţionale de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie.
  Responsabil: MEN
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 2: Intensificarea cooperãrii în domeniul combaterii     │
    │corupţiei cu instituţiile competente                                      │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. încheierea de protocoale de colaborare şi comunicare între MEN şi instituţii furnizoare de date din teritoriu (inspectorate şcolare judeţene, consilii locale, unitãţi de învãţãmânt), în vederea operaţionalizãrii bazei de date cu proceduri şi instrumente de monitorizare a factorilor vulnerabili din domeniul educaţiei, susceptibili de a genera fapte de corupţie în rândul personalului din structura MEN şi structurile subordonate (inspectorate), precum şi din şcoli şi consiliile locale - reprezentanţi în consiliul de administraţie al şcolii;
  2. intensificarea cooperãrii cu organele judiciare prin valorificarea rezultatelor activitãţilor de audit şi control.
  Responsabili: MEN - Comisia Naţionalã de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie, Corpul de control al ministrului educaţiei naţionale, Serviciul de audit, ISJ/ISMB, unitãţi de învãţãmânt

4. Aprobarea, implementarea şi actualizarea planului sectorial aferent sectorului educaţional, precum şi dezvoltarea sistemului de monitorizare a implementãrii strategiei şi planului aferent
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 1: Aprobarea, promovarea şi implementarea planului      │
    │aferent strategiei şi autoevaluarea periodicã a gradului de implementare a│
    │mãsurilor preventive                                                      │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. informarea personalului MEN, a personalului din sectorul educaţional şi a reprezentanţilor administraţiei publice cu roluri în educaţie cu privire la procesul de elaborare a planului sectorial;
  2. iniţierea unui proces de consultare publicã cu privire la conţinutul strategiei şi planului sectorial aferent sectorului educaţional;
  3. aprobarea şi promovarea planului sectorial la nivelul sectorului educaţional;
  4. desfãşurarea de acţiuni de informare şi promovare a strategiei anticorupţie în educaţie şi a responsabilitãţilor ce revin instituţiilor educaţionale, în vederea asigurãrii aplicãrii mãsurilor anticorupţie la nivelul instituţiilor din cadrul sistemului educaţional.
  Responsabili: conducerea MEN, coordonatorul planului sectorial, Comisia Naţionalã de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie
 
    ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Obiectiv specific 2: Monitorizarea implementãrii planului sectorial şi    │
    │participarea la sistemul naţional de monitorizare a SNA                   │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

  Mãsuri:
  1. adoptarea de cãtre ministrul educaţiei naţionale a declaraţiei de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele şi mecanismul de monitorizare a SNA şi comunicarea cãtre Secretariatul tehnic al SNA (realizatã);
  2. colectarea datelor necesare autoevaluãrii şi comunicarea rapoartelor cãtre Secretariatul tehnic al SNA (semestrial/anual);
  3. organizarea de misiuni tematice de evaluare a implementãrii mãsurilor preventive la nivelul instituţiilor din sistemul educaţional, formate din experţi ai MEN şi reprezentanţi ai organizaţiilor;
  4. contribuţia la elaborarea Raportului naţional anticorupţie;
  5. participarea la activitãţile de monitorizare a SNA.
  Responsabili: conducerea MEN, coordonatorul planului sectorial, Comisia Naţionalã de Prevenire a Actelor de Corupţie în Educaţie
  5. Implicaţii juridice

  Aşa cum se precizeazã şi în SNA 2012-2015, cadrul normativ general în domeniul anticorupţie este considerat a fi suficient dezvoltat, iar în acest context Strategia anticorupţie în educaţie vizeazã în special intensificarea eforturilor de prevenire a corupţiei, atât la nivelul sectorului educaţional, cât şi la nivelul societãţii, prin valorizarea rolului educaţiei, dar şi aplicarea efectivã la nivelul fiecãrei instituţii educaţionale a mãsurilor anticorupţie, îmbunãtãţirea demersurilor în plan administrativ, a cooperãrii interinstituţionale şi a informãrii şi implicãrii societãţii civile.
  Ca urmare a monitorizãrii implementãrii şi eficienţei mãsurilor anticorupţie vizate, este posibil ca pe perioada de implementare a prezentei strategii sã fie formulate propuneri de politici publice şi/sau propuneri de amendare a legislaţiei sau a codurilor etice. De asemenea, la nivel instituţional, implementarea prezentei strategii şi a planului aferent presupune adoptarea de acte administrative în vederea realizãrii mãsurilor anticorupţie vizate.
  Strategia anticorupţie în educaţie va fi aprobatã prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.
  6. Implicaţii bugetare

  Implicaţiile bugetare sunt conform bugetului aprobat pentru MEN.
  7. Coordonarea implementãrii strategiei şi monitorizarea
  7.1. Responsabili cu coordonarea şi monitorizarea implementãrii strategiei
  Implementarea strategiei se realizeazã sub autoritatea şi coordonarea ministrului educaţiei naţionale.
  7.2. Rapoartele periodice, metodologia de monitorizare şi publicarea raportului anual
  Obiectivele procesului de monitorizare şi raportare sunt:
  - identificarea progreselor înregistrate în implementarea strategiei;
  - identificarea şi colectarea problemelor practice apãrute în aplicarea politicilor şi normelor anticorupţie;
  - identificarea soluţiilor şi a bunelor practici;
  - propunerea de mãsuri în vederea actualizãrii planului sectorial;
  - raportarea în cadrul SNA;
  - informarea publicului cu privire la progresele înregistrate.
  Coordonatorul planului va realiza semestrial rapoarte de monitorizare a stadiului de implementare a strategiei şi planului sectorial (raport intermediar şi raport anual), ce vor fi prezentate conducerii MEN şi transmise MJ. Rapoartele vor conţine evaluãri privind stadiul implementãrii strategiei, deficienţele constatate şi recomandãrile pentru remediere.
7.3. Evaluarea ex-post a impactului strategiei
  Evaluarea ex-post a impactului strategiei va fi realizatã în conformitate cu metodologia agreatã la nivelul SNA şi va viza evaluarea factorilor de succes sau de eşec, sustenabilitatea rezultatelor şi impactul strategiei.
Ce este corupţia?
Cuvântul corupţie provine din latinescul corrumpere care înseamnă a rupe, a distruge.
În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.


Definiţia din dicţionare

În DEX[3], definiţia corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare.


Reglementări internaţionale

Cea mai răspândită definiţie a corupţiei aparţine Băncii Mondiale: corupţia este întrebuinţarea ilegală a resurselor publice în scopul unui câştig personal..

Într-un mod asemănător defineşte corupţia şi Asociaţia Transparency International: corupţia este folosirea abuzivă a puterii încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale.

În „Programului global împotriva corupţiei" (1999), ONU declară că „esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat",

Pentru Fondul Monetar Internaţional corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru beneficiu privat.

Grupul de experţi pentru corupţie al Interpol defineşte corupţia ca fiind „îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu".

În Expunerea de motive cuprinsă în Raportul care a stat la baza adoptării de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a Rezo­luţiei 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorupţie, corupţia este definită ca utilizarea şi abuzul de putere publică în interes privat.

Grupul Multidisciplinar privind Corupţia[4] înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat provizoriu următoarea definiţie: corupţia cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru ele însele sau pentru alţii".

Ulterior, în „Convenţia civilă privind corupţia" arăta că prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avanta­jului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

În „Convenţia penală privind corupţia" se arată modalităţile de săvârşire: corupţia activă a agenţilor publici 21, corupţia pasivă a agen­ţilor publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă.

Uniunea Europeană, în Comunicarea finală  317 din 2003  a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensivă a UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de Programul Global al Naţiunilor Unite împotriva corupţiei: „abuzul de putere pentru câştig privat".


Reglementări interne

Strategia Naţională Anticorupţie pentru anii 2005-2007 defi­neşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează distri­buţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri.

O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobân­direa de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul.

În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate unele infracţiuni din această sferă: luarea/darea de mită,  primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă.


            Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală. 

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal) extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane:

Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice[5].

Care sunt faptele  prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu în Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal)?
       
      Luarea de mită

Art. 289-(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
  (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Darea de mită  

Art. 290- (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
  (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
  (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
  (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Traficul de influenţă

Art. 291- (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
  (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

   Cumpărarea de influenţă

Art. 292- (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
  (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

       Delapidarea
Art. 295- (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
  (2) Tentativa se pedepseşte.

      Abuzul în serviciu

Art. 297- (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
  (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Neglijenţa în serviciu

   Art. 298- Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

   Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
Art. 299- (1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
  (2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

   Uzurparea funcţiei
   Art. 300-Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

   Conflictul de interese
  
Art. 301- (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
      (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
Art. 304- (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
  (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
  (3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.


Infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție

      Legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție. Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedepsele și  infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sunt:

 Art. 10-Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;

b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;

c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

            Art. 11-(1) Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 12-Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

 Art. 13-Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

            Art. 13¹-Infracțiunea de șantaj, prevăzuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.

 Art. 13²-Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

            Art. 17-Următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin
Legea nr. 466/2002, săvârșită în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a.

Bibliografie:
Hotărârea nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-20152. 
Ordinul  nr.  5144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupţie în educaţieCodul Penal al României (Legea nr. 286/2009), Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009 [6]
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003
Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticorupţie
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public
Legea 682/2002 privind protecţia martorului
Cristian Danileț, Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic

Autor: jurist Ion Nistor

Anexa nr. 1

                                   A N T E T

 

Nr.        din       

                                                                   DECIZIE

                               privind constituirea comisiei de prevenire a faptelor de corupție


             Având în vedere prevederile:

-          OMEN Nr.5144/ 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupție în educație,
-           Regulamentului de organizare şi funcţionare al ________ nr. _____ din _____, 
-          Deciziei   nr. ___ din ____, de numire a directorului,


                                                         DIRECTORUL  _________
                                                                   DECIDE:


 


Art.1. La nivelul unității de învățământ ________ se constituie comisia de prevenire a faptelor de corupție care va avea următoarea componenţă.
a)      preşedinte: ____________,    
b)      membru: ____________,
c)      secretar : ____________.

Art.2.  Comisia va elabora un Raport cu privire la vulnerabilitățile identificate pe linia corupției, la care va anexa toate documentele justificative în maxim cinci zile lucrătoare de la numirea comisiei și îl va înainta Consiliului de Administrație și Directorului unității de învățământ.
Art.3.  Comisia  din unitatea  de învățământ, în funcție de specific, va ține seama în Planul de măsuri pe care îl vor elabora, pe lângă vulnerabilitățile identificate, și de cele cuprinse în Planul de măsuri de la nivelul ISJ___, astfel:
  • înscrierea la grădiniță, școală, liceu, 
  • înscrierea la clasa pregătitoare,
  • constituirea claselor la început de an școlar,
  • transferul elevilor,
  • activitatea 'Școală după școală',
  • meditații particulare cu elevii de la clase,
  • constituirea fondului comitetului de părinți,
  • organizarea opționalelor, materiale auxiliare/culegeri, licitații/achiziții/reabilitări,
  • organizarea examenelor naționale, examenelor de definitivare/titularizare.
 Art.4.  Directorul   unității de învățământ, în funcție de concluziile cuprinse în raport, va lua următoarele măsuri legale:
a)      va elabora în regim de urgență un Plan de măsuri în vederea informării, prevenirii și combaterii actelor de corupție ce pot să apară în unitate, ținând cont de vulnerabilitățile identificate,
b)      va numi prin decizie o Comisie de cercetare disciplinară care va cerceta presupusele abateri ale persoanelor implicate, cu respectarea procedurii instituite de art. 280-282 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 pentru personalul didactic/didactic auxiliar și art. 247—252 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, pentru personalul nedidactic, în condițiile în care există suspiciuni de încălcare a normelor legislative de către angajații unității sau există sesizări în acest sens.
Art.5.  Directorul   unității de învățământ va  proceda la:
·         prelucrarea OMEN Nr.5144/2013 privind aprobarea Strategiei anticorupție în educație în cadrul Consiliilor Profesorale din unitatea de învățământ,
·         prelucrarea OMEN Nr.5144/ 2013 privind aprobarea Strategiei anticorupție în educație și a legislației aplicabile cu părinții, la nivelul fiecărei clase/grupe, discutarea în cadrul orelor de dirigenție a aspectelor legate de fenomenul corupției, cauze, consecințe (noțiuni generale).
Art.6.  Directorul   unității de învățământ va informa de urgență ISJ ____cu privire la aspectele constatate în urma verificării.
Art.7.  Directorul   unității de învățământ va  proceda la/dispune:
  • revizuirea regulamentelor interne prin introducerea unor clauze referitoare la prevenirea faptelor de corupție în unitatea de învățământ,
  • activități educative,
  • campanii de informare a elevilor și părinților din unitatea de învățământ privind cauzele și consecințele faptelor de corupție,
  • încheierea unor parteneriate de colaborare cu ONG-uri, fundații, asociații, instituții, privind informarea, prevenirea și combaterea faptelor de corupție,
  • creșterea transparenței instituționale,
  • îmbunătățirea strategiilor de comunicare către comunitate, părinți, mass - media.
Art.8.  Directorul   unității de învățământ  va intensifica  cooperarea cu organele judiciare și cu structurile de control care au atribuții în prevenirea și combaterea corupției.
Art. 9  (1) Prin grija dnei _________ prezenta decizie  se comunică persoanelor responsabile și se afișează la avizier.
(2) Decizia va produce  efecte de la  data de __________
                                                          DIRECTOR




[1] SNA
[2] Raportul de progres al Comisiei Europene din iulie 2012
[3] Academia Română, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a,
[4] Raportul expli­cativ al Convenţiei civile privind corupţia, pct. 27  
[5] Art. 308 alin.  (1)  din Noul Cod Penal
[6] Intrat  vigoare la data de 1 februarie 2014